Plângere contravenţională. Sentința nr. 2/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 20527/212/2013
Dosar nr. 20._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 2.475
Ședința publică din data de 07.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul B. I., cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. D, . cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CONSTANTA, cu sediul în CONSTANTA, ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.03.2014, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 31.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 20._, petentul B. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/24.07.2013, pe care l-a criticat sub aspectul legalității.
În motivarea în fapt a cererii sale, acesta a învederat că în data de 24.07.2013, în timp ce se deplasa pe . C., conducând microbuzul înmatriculat sub numărul_, a fost oprit de un agent de poliție rutieră, care l-a sancționat contravențional, prin încheierea procesului verbal de contravenție contestat în cauză, întrucât microbuzul pe care îl conducea era colat necorespunzător și nu exista vizibilitate din exteriorul către interiorul autovehiculului. Acesta a mai menționat că materialele folosite la colarea autovehiculului sunt folosite de toate societățile de transport din Europa pentru același tip de operațiuni, calitatea acestora fiind foarte bună, acestea nerestrângând vizibilitatea conducătorului auto sau a pasagerilor dinspre interior spre exterior ori invers și fiind acceptate de autoritățile din statele Uniunii Europene.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, însă a fost calificată de instanța drept plângere contravențională.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: procesul verbal de contravenție contestat și dovada de comunicare a acestuia, fotografii ale altor autovehicule colate, precum și o traducere din limba engleză a specificațiilor tehnice ale materialului pretins a fi folosit la colarea autovehiculului său, însoțită de înscrisul în limba engleză.
De asemenea, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, acesta a arătat că, prin procesul verbal de contravenție contestat în cauză, încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct. 10 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din același act normativ, motivat de aceea că a condus, în data de 24.07.2013, microbuzul înmatriculat sub numărul_, pe șoseaua Mangaliei din municipiul C., având aplicate pe geamurile laterale și pe cele din spate ale acestuia reclame publicitare care estompau vizibilitatea conducătorului auto, dar și a pasagerilor, și nepurtând, în timpul mersului, centura de siguranță.
De asemenea, acesta a mai precizat că materialele folosite de petent la colarea autovehiculului nu respectă condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi folosite pentru această operațiune, neoferind o suprafață deschisă de cel puțin 40% din suprafața totală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile: O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006 și O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens: fotocopia lizibilă și transcrierea mecanică ale procesului verbal de contravenție contestat, precum și raportul agentului constatator.
De asemenea, acesta a mai solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți. De asemenea, în exercitarea rolului activ, instanța a dispus emiterea unei adrese către Registrul Auto Român, pentru a preciza dacă materialele pretins a fi folosite de către petent pentru colarea autovehiculului său sunt autorizate pentru a fi folosite pentru o astfel de operațiune, răspunsul aceastei instituții fiind comunicat prin adresa nr. 1.067/12.02.2014, depusă la dosar la data de 18.02.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 24.07.2013 de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 de lei (9 puncte-amendă), pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct. 10 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și cu amendă în cuantum de 160 de lei (2 puncte-amendă), pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din același act normativ, amendă rezultantă – 880 de lei ( 11 puncte-amendă), reținându-se în sarcina sa că, în data de 24.07.2013, pe șoseaua Mangaliei din municipiul C., a condus microbuzul marca Volkswagen, înmatriculat sub numărul_, în regim de transport persoane, având aplicate pe geamurile laterale ale autovehiculului colaje publicitare care estompau vizibilitatea din exterior către interior, și nepurtând, în timpul conducerii, centura de siguranță. Prin același act administrativ de sancționare, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională constând în 2 puncte de penalizare, potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, și a fost dispusă și măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare.
Prin raportare la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat - 26.07.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 10 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale - 31.07.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și punctele de penalizare, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat ., nr._/24.07.2013 se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. În același sens, instanța reține că petentul nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, recunoscând, în mod implicit, cele reținute de acesta, criticând numai actul de constatare sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru existența contravenției constând în aplicarea de afișe pe geamurile laterale ale unui autovehicul.
În drept, potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament. În conformitate cu prevederile art. 99 alin. 2, amenda contravențională din clasa I de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a.
În conformitate cu prevederile art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 teza I din același act normativ, nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare.
În consonanță cu dispozițiile art. 98 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: “Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.” De asemenea conform alin. 4 lit. a al aceluiași articol, contravențiile din clasa I de sancțiuni se sancționează cu o amendă cuprinsă între 2 și 3 puncte-amendă. În conformitate cu prevederile H.G. nr. 23/2013, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1 iulie 2013, salariul minim brut pe economie este de 800 de lei.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța constată că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 160 de lei, contravaloarea a 2 puncte amendă, și sancțiunea contravențională complementară constând în 2 puncte de penalizare, aplicate petentului prin actul administrativ de sancționare contestat, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din același act normativ, sunt legale.
De asemenea, conform art. 148 alin. 10 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 (în continuare, Regulamentul), conducătorului de vehicul i se interzice să aibă aplicate pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale afișe, reclame publicitare, înscrisuri ori accesorii, care restrâng sau estompează vizibilitatea conducătorului ori a pasagerilor, atât din interior, cât și din exterior.
În conformitate cu prevederile art. 102 alin. 1 pct. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă din clasa a IV-a de sancțiuni: aplicarea de afișe, reclame publicitare, înscrisuri sau accesorii pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale care restrâng sau estompează vizibilitatea sub limita legal admisă ori împiedică sau diminuează eficacitatea dispozitivelor de iluminare și semnalizare luminoasă ori citirea numărului de înmatriculare.
Din interpretarea celor 2 dispoziții legale precitate, instanța reține că aplicarea de afișe, reclame publicitare, înscrisuri sau accesorii, care restrâng sau estompează vizibilitatea, pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale ale autovehiculelor, se poate realiza, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, numai prin folosirea materialelor autorizate (omologate) în acest scop de instituția publică îndrituită în acest sens, respectiv: Registrul Auto Român.
În cauză, din adresa nr. 1.067/12.02.2014 a Registrului Auto Român rezultă că materialele pe care petentul a afirmat că le-a folosit pentru colarea autovehiculului pe care l-a condus în momentul opririi sale în trafic de către agentul constatator, având specificațiile puse la dispoziție de acesta, nu au fost autorizate (certificate) de această instituție publică, singura abilitată în acest sens, nefiind astfel permisă aplicarea acestora pe lunetele, parbrizele ori geamurile laterale ale autovehiculelor.
În consonanță cu dispozițiile art. 98 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: “Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.” De asemenea conform alin. 4 lit. d al aceluiași articol, contravențiile din clasa a IV-a de sancțiuni se sancționează cu o amendă cuprinsă între 9 și 20 de puncte-amendă. În conformitate cu prevederile H.G. nr. 23/2013, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1 iulie 2013, salariul minim brut pe economie este de 800 de lei.
Potrivit art. 112 alin. 1 lit. l din același act normativ, certificatul de înmatriculare se reține când autovehiculul sau tramvaiul are aplicate pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale afișe sau reclame publicitare, folii neomologate și/sau nemarcate corespunzător ori accesorii care restrâng sau estompează vizibilitatea în timpul mersului, atât din interior, cât și din exterior.
În aceste condiții, instanța constată că sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 720 de lei (9 puncte amendă), pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct. 10 din Regulament și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, și reținerea certificatului de înmatriculare, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. l din O.U.G. nr. 195/2002, sunt legale.
În privința individualizării sancțiunilor contravenționale principale aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentei din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța are în vedere că petentul, în calitate de conducător auto profesionist, are o obligație sporită de a respecta normele juridice edictate în vederea desfășurării în condiții de siguranță a circulației autovehiculelor pe drumurile publice, situație în care, pentru responsabilizarea acestuia și pentru asigurarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta, este necesară menținerea sancțiunilor contravenționale principale aplicate, în cuantumul minim prevăzut de lege, de 160 de lei (2 puncte-amendă), respectiv, de 720 de lei(9 puncte-amendă).
Având în vedere considerentele ce preced, cererea formulată de petent urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, iar procesul verbal de contravenție urmează să fie menținut ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. I., cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. D, . –_, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CONSTANTA, cu sediul în CONSTANTA, ., având CUI –_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/24.07.2013, ca neîntemeiată.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.03.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. .2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5748/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9244/2014.... → |
|---|
