Plângere contravenţională. Sentința nr. 2462/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2462/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 19796/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2462
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 07.03.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Jud. O. I.
GREFIER: B. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/22.07.2013, formulată de petenta S.C. S. T. S.R.L. (J_, CUI RO30914528), cu sediul în C., Bvd. Mamaia nr.155, județ C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. – INSPECȚIA MUNCII, cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns martorele încuviințate pentru petentă, T. A. și A. M., personal și asistate de reprezentant convențional – av. A. M., care depune împuternicirile avocațiale ./_/2014 și ./_/2014, lipsă fiind petenta și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual și arată că la data de 05.03.2014 a sosit prin fax și s-a depus la dosar procesul-verbal de executare a mandatului de aducere cu martora T. A. întocmit de I.J.J. B..
Instanța procedează la îndepărtarea uneia din martore din sală.
Sub prestare de jurământ conf. disp. art. 319 Cod pr. civ. și identificate în prealabil pe baza cărților de identitate prezentate, în temeiul art.309, 311 și urm. Cod pr.civ. instanța procedează la audierea pe rând a martorelor T. A. și A. M., declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte probe de admininstrat, instanța constată închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului plângerii.
Reprezentanta martorelor solicită să se ia act de declarațiile celor două martore.
Instanța, în conf. cu disp. art. 394 Cod pr. civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petenta S.C. S. T. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.07.2013 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ C. și exonerarea de la plata amenzii. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt, a arătat că la data de 22.07.2013, în urma unui control efectuat de către ITM C. la punctul de lucru al petentei din loc. Eforie Nord, organele competente au constatat că petenta a primit la muncă două persoane fără a le încheia contract individual de muncă. A mai arătat că persoanele in discuție, respectiv numitele T. A. și Actincăi M. nu erau angajatele petentei și se aflau de aproximativ 5 minute înaintea efectuării controlului, in proba de lucru, însă agenții constatatorii nu au reținut aceste aspecte.
Petenta a mai învederat că procesul verbal de contravenție este nelegal și pentru motivul că intimatul a încălcat dreptul petentei de a formula obiecțiuni în termenul legal prevăzut de lege, nefiind consemnate distinct obiecțiunile acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse o . înscrisuri (f.14-17) și proba cu martorii T. A. și Actincăi M..
Intimatul I. T. DE MUNCĂ C. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la solicitarea instanței documentația aferentă încheierii procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martorii T. A. și Actincăi M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.07.2013 petenta a fost sancționată cu amendă de_ lei în baza art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată întrucât în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă la data de 22.07.2013 s-a constatat că numitele T. A. și Actincăi M. au prestat activitate în funcția de animatoare în cadrul S.C. S. T. S.R.L. începând cu data de 21.07.2013 fără a avea încheiat contract individual de muncă anterior prestării activității.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către petentă constând în faptul că intimatul a încălcat dreptul petentei de a formula obiecțiuni, instanța îl va respinge ca neîntemeiat întrucât în procesul verbal de contravenție . nr._/22.07.2013, la rubrica alte mențiune, sunt consemnate obiecțiunile petentei în sensul că își rezervă dreptul de a face contestație în termenul prevăzut de lege. Mai mult, în dreptul acestei rubrici este aplicată ștampila petentei, precum și semnătura reprezentantului legal care atestă faptul că petenta a luat la cunoștință că are dreptul la obiecțiuni și că este de acord cu obiecțiunile consemnate de către intimat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Potrivit art. 16 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite Inspectoratului T. de Muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar al contractului individual de muncă.
În conformitate cu art. 4 alin.1 lit. a din HG 500/2011 la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța constată că procesul- verbal este temeinic întocmit, petenta nefăcând dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal contestat.
În cuprinsul plângerii petenta a învederat instanței că numitele T. A. și Actincăi M. nu erau angajatele petentei și se aflau de aproximativ 5 minute înaintea efectuării controlului, in proba de lucru.
Astfel, instanța apreciază că potrivit art. 29 alin.1 și 2 din Legea 53/2003 contractul de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea, modalitățile în care urmează să se realizeze verificarea fiind stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal – profesional sau disciplinar – și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 31 din Legea 53/2003, perioada de proba în raportul contractual de muncă este o modalitate prin care se testează, în mod efectiv cunoștințele și abilitățile salariatului raportate la funcția pentru care a fost angajat, aceasta reprezentând o perioadă de executare a contractului individual de muncă și constituind implicit vechime în munca, iar pe durata acesteia salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii în contractul colectiv de munca aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de munca.
De asemenea, art.31 din Legea 53/2003 dispune în sensul că pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.
Din coroborarea celor două texte menționate rezultă o strânsă legătură între verificarea aptitudinilor salariatului și perioada de probă, în sensul că verificarea respectivă se poate face și prin desfășurarea efectivă a activității ce urmează a fi prestată de către solicitant, dar numai după încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă pe o durată determinată numită „perioadă de probă”.
Este adevărat că verificarea aptitudinilor se poate realiza și anterior încheierii contractului, însă, respectiva verificare are în vedere un schimb de informații între salariat și angajator, informații necesare acestuia din urmă pentru a putea aprecia asupra capacităților personale și profesionale ale salariatului – interpretare ce rezultă din alin.3 și 4 ale art.29. În principiu, această modalitate de verificare se realizează prin susținerea unui interviu în sensul larg al termenului, procedură ce se poate completa, în cazul în care angajatorul apreciază că este necesar, cu o perioadă de probă în care salariatul va beneficia de toate drepturile prevăzute de legislația muncii (art.31 alin.3), fiind obligatorie încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă
Instanța apreciază că petenta recunoaște în cuprinsul plângerii contravenționale formulate că numitele T. A. și Actincăi M. s-au aflat în perioada de probă la data efectuării controlului, fără a avea un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, ceea ce contravine prevederilor art. 31 din Legea 53/2003.
Săvârșirea faptei de către petentă rezultă în mod evident din cuprinsul fișelor de identificare, din extrasele din registrul general de evidență al salariaților – 05.02.2014, precum și declarațiile martorelor T. A. și Actincăi M. audiate de către instanță.
Astfel, martorele declară că își însușesc cele consemnate de către agenții constatatori în fișele de identificare și că au fost angajate, pe o perioadă de probă, în funcția de animatoare fără a semna contract individual de muncă, începând cu data de 21.07.2013.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri”- de către agenții constatatori din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Așadar, deși prin plângere petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța apreciază că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agenții ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere ori de înlăturare a caracterului contravențional al faptei instanța reține că fapta petentei, constând în primirea la muncă a numitelor numitele T. A. și A. M. fără încheierea unui contract de muncă, constituie contravenția prevăzută de art. 16 din Legea nr. 53/2003 și se sancționează conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța are în vedere faptul că petenta a fost sancționată cu minimul prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii pentru contravenția săvârșită, având în vedere și împrejurarea că au fost depistate două persoane care nu aveau încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă. De altfel, din textul legal rezultă că pentru fiecare persoană primită la muncă și identificată se va plăti o amendă în limitele deja arătate.
De asemenea instanța are în vedere și scopul urmărit de petentă prin neîncheierea contractului individual de muncă, acela de a eluda dispozițiile legale. Lipsa contractului individual de munca încalcă drepturile salariaților (dreptul la asigurări sănătate, dreptul la șomaj, etc.) și reprezintă totodată o forma a evaziunii fiscale în detrimentul statului, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor care se angajează în spațiul muncii. Instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială, prin urmare nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că în cauză sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal ca temeinic și legal întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. T. S.R.L., cu sediul în C., Bvd. Mamaia nr.155, județ C., împotriva procesului-verbal . nr._/22.07.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA C., cu sediul în C., ., județ C..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C.. Pronunțată în ședință publică azi, 07.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. O. I. B. L.
Red. Jud. O.I. / 26.03.2014;
Tehnored. Grf. B.L. / 26.03.2014/ 4 exp.
Comunicat 2 exp. / .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4998/2014.... → |
|---|
