Pretenţii. Sentința nr. 3552/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3552/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 1250/212/2014
Dosar nr. 1._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 3552
Ședința camerei de consiliu din data de 31.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol, soluționarea cererii privind pe reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A., cu sediul social în Piața Charles de Gaulle, nr.15, Sector 1, București, prin reprezentant convențional, avocat Ovanesian F. N., cu sediul procesul ales în Constanta, .-84, și pe pârâta P. M., cu domiciliul în ., jud. C. având ca obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă contractuală, procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Având în vedere prevederile art. 1029 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1027 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 16.01.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1._, reclamanta S.C. V. România S.A. a solicitat obligarea pârâtei P. M. la plata sumei de 1.144,43 de lei, cu titlu de contravaloare servicii de telefonie mobilă furnizate acesteia, pentru care au fost emise facturile fiscale depuse în probațiune, a dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 99,49 de lei, calculată începând cu data de 07.05.2013, până la data de 16.01.2014, pentru neplata la termen a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, precum și în continuare, până la data plății efective a debitului principal. De asemenea, aceasta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului ., nr._/17.01.2011, pârâtei i-au fost furnizate servicii de telefonie mobilă, pentru care au fost emise facturile fiscale depuse în probațiune alăturat cererii de chemare în judecată, la data formulării cererii, pârâta având de plătit suma de 1.144,43 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de telefonie mobilă de care a beneficiat, astfel, potrivit facturii fiscale . nr._/23.02.2013 – suma de 533,26 de lei, potrivit facturii fiscale ., nr._/23.04.2013 – suma de 15,50 de lei, și potrivit facturii fiscale ., nr._/23.03.2013 – suma de 595,67 de lei.
Dosar nr. 1._
În privința capătului de cerere relativ la dobânda legală penalizatoare, reclamanta a arătat că, întrucât termenul de plată a contravalorii serviciilor de telefonie mobilă de care a beneficiat pârâta, stabilit convențional, s-a împlinit, în privința tuturor facturilor depuse în probațiune, fără ca pârâta să-și execute obligația de plată, se impune obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 99,49 de lei, calculată începând cu data de 07.05.2013, până la data de 16.01.2014, pentru neplata la termen a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, precum și în continuare, până la data plății efective a debitului principal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 și urm. Cod civil, art. 43 Cod comercial, O.G. nr. 13/2011, art. 453 și art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, în fotocopii conforme cu originalul: factura fiscală . nr._/23.02.2013, factura fiscală ., nr._/23.03.2013, factura fiscală ., nr._/23.04.2013, contractul de furnizare de servicii de telefonie mobilă ., nr._/17.01.2011, tabel de calcul al dobânzii penalizatoare scadente la data depunerii cererii de chemare în judecată, împuternicire avocațială.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, deși legal citată, cu un exemplar al formularului de cerere, al precizărilor și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu a depus formularul de răspuns completat, ce i-a fost comunicat, și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între reclamanta ., în calitate de prestator de servicii telefonie mobilă, și pârâta P. M., în calitate de beneficiar de servicii de telefonie mobilă, s-a încheiat contractul ., nr._/17.01.2011, privind furnizarea serviciului de telefonie mobilă, pe durată nedeterminată. În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile fiscale: . nr._/23.02.2013 – suma de 533,26 de lei, ., nr._/23.04.2013 – suma de 15,50 de lei, și ., nr._/23.03.2013 – suma de 595,67 de lei, în care au fost materializate obligațiile de plată a sumelor de bani datorate de pârâtă, în temeiul contractului, pentru serviciile de telefonie mobilă de care a beneficiat.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având având o valoare mai mică de 10.000 de lei, izvorând dintr-un contract comercial, și prin raportare la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
Cu titlu preliminar, având în vedere că obligațiile de plată a sumelor de bani solicitate în cadrul prezentei cereri au luat naștere în executarea contractului încheiat de reclamantă și pârâtă la data de 17.01.2011, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 (Noul) Cod civil, acest contract este guvernat, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, executarea și încetarea sa de legea în vigoare la momentul încheierii sale, în speță, Codul comercial și, în completare, conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ, Codul civil din 1864, motivat de aceea că reclamanta, la momentul încheierii contractului, avea calitatea de comerciant.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de creditoarea din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la
Dosar nr. 1._
data săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă au fost întocmite ulterior datei de 15.02.2013, sunt aplicabile prevederile art. 272, 273 și art. 277 Cod procedură civilă, potrivit căruia obligațiile profesioniștilor se probează cu facturi fiscale acceptate.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, facturile fiscale anexate la dosar, respectiv, . nr._/23.02.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 533,26 de lei, ., nr._/23.04.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 15,50 de lei, și ., nr._/23.03.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 595,67 de lei, au fost acceptate de pârâtă în mod tacit, potrivit prevederilor contractuale, prin neconstestarea sumelor înscrise în acestea în condițiile art. 8 din condițiile generale ale contractului, respectiv în maxim 30 de zile de la data emiterii facturilor, aceasta în condițiile în care, potrivit art. 5.2. din aceleași condiții generale, pârâta avea obligația de a achita prețul serviciilor cuprins în facturi la termenul de plată stabilit prin factură, respectiv, o perioadă de maxim 14 zile de la data emiterii facturii, sau în avans, iar potrivit art. 5.4 din contract, pârâta, în calitate de beneficiar al serviciilor, avea obligația de a plăti prețul serviciilor furnizate de reclamantă, menționat în facturi, în termenul stabilit în contract, chiar dacă facturile nu îi erau transmise prin poștă la adresa indicată.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâta și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat în cuantum de 1.144,43 de lei.
Având în vedere prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal fãcute au putere de lege între pãrțile contractante și cele ale art. 1073 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, respectiv: existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, conform facturilor emise în temeiul contractului de furnizare servicii ., nr._/17.01.2011, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1.144,43 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate conform facturilor fiscale anexate la dosar, respectiv, . nr._/23.02.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 533,26 de lei, ., nr._/23.04.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 15,50 de lei, și ., nr._/23.03.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 595,67 de lei, emise în temeiul contractului de furnizare servicii ., nr._/17.01.2011.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1082 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Dosar nr. 1._
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța are în vedere și prevederile art. 1082-1085 Cod civil, potrivit căruia repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că aceasta urmează a fi obligată la plata sumei de 1.144,43 de lei, cu titlu de contravaloare servicii de telefonie mobilă de care a beneficiat în temeiul contractului.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 99,49 de lei, calculată începând cu data de 07.05.2013, până la data de 16.01.2014, pentru neplata la termen a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, precum și în continuare, până la data plății efective a debitului principal, instanța reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1088 alin. 1 și 2 Cod civil, în materie comercială, astfel cum este cazul în speță, având în vedere și prevederile art. 43 Cod comercial, daunele interese datorate pentru neexecutarea la scadență a unei obligații de plată având ca obiect o sumă de bani constau în dobânda legală și se datorează de la data exigibilității obligației de plată, fără ca debitorul să fie nevoit să facă dovada vreunui prejudiciu rezultat din neexecutarea la termen a obligației.
În vederea soluționării acestui capăt de cerere, instanța are în vedere și prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, potrivit căruia dobânda datorată de către debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare, și cele ale art. 3 alin. 2 din același act normativ, potrivit căruia rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Constatând că termenul de plată, stabilit potrivit prevederilor contractuale, respectiv, art. 5.2 și art. 5.4 din condițiile generale ale contractului, precitate, și menționat în cuprinsul fiecărei facturi, a sumelor cuprinse în facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă s-a împlinit fără ca pârâta să își îndeplinească obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de contravaloare de servicii de telefonie mobilă furnizate de reclamantă, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 99,49 de lei, astfel cum rezultă din tabelul de calcul al dobânzii depus de reclamantă, stabilită și calculată potrivit prevederilor legale incidente, începând cu data de 07.05.2013, până la data de 16.01.2014, pentru neplata la termen a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, precum și în continuare, până la data plății efective a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, rezultând din facturile fiscale: . nr._/23.02.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 533,26 de lei, ., nr._/23.04.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 15,50 de lei, și ., nr._/23.03.2013 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 595,67 de lei.
În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
Dosar nr. 1._
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei fiind dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, aflat la fila 4 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată. Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile art. 1031 Cod procedură civilă, constatând că pârâta este partea cazută în pretenții în prezenta cauză, aceasta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă, iar pârâta va fi obligată la plata către aceasta a sumei de sumei de 1.144,43 de lei, cu titlu de contravaloare servicii de telefonie mobilă, pentru care au fost emise facturile fiscale depuse în probațiune, a dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 99,49 de lei, calculată începând cu data de 07.05.2013, până la data de 16.01.2014, pentru neplata la termen a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, precum și în continuare, până la data plății efective a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, precum și a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A., cu sediul social în Piața Charles de Gaulle, nr.15, Sector 1, București, prin reprezentant convențional, avocat Ovanesian F. N., cu sediul procesul ales în Constanta, .-84, având CUI –_, în contradictoriu cu pârâta P. M., cu domiciliul în ., jud. C., având CNP –_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.144,43 de lei, cu titlu de contravaloare servicii de telefonie mobilă, a dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 99,49 de lei, calculată începând cu data de 07.05.2013, până la data de 16.01.2014, pentru neplata la termen a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei, precum și în continuare, până la plata efectivă a debitului principal în cuantum de 1.144,43 de lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. 31.03.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 07.04.2014
Dosar nr. 1._
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4993/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7293/2014.... → |
|---|
