Plângere contravenţională. Sentința nr. 5676/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5676/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 640/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5676
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 22.05.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: TICEA V.
GREFIER: POSTOLICI I.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, DGAF_, formulată de petenta S.C. F. P. S.R.L., cu sediul în C., .. 17, . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C. cu sediul în București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.01.2014, petenta . a solicitat instanței în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂFISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din_ .
Petenta a învederat instanței că procesul verbal a fost emis prematur, cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează concret procedura de întocmire a proceselor verbale utilizate în activitatea de control a intimatei. Petenta a avut în vedere dispozițiile din Ordinele Președintelui ANAF nr. 3494/2013 și 3721/2013, care reglementează procedura de întocmire, forma și conținutul proceselor verbale utilizate de agenții intimatei, acte normative emise în aplicarea art. 16 din OUG nr. 74/2013. Petenta a indicat că nu i-a fost transmisă nici o solicitare scrisă prin care să îi fie adresate întrebările la care angajații săi au refuzat să răspundă cu ocazia controlului, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Petenta a mai precizat că agenții intimatei nu au respectat obligația de a purta uniforma, sau cel puțin însemnele distinctive; administratorului societății nu i-au fost solicitate explicații. De altfel, a arătat petenta că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, în procesul verbal nefiind consemnat corect reprezentantul societății, vătămarea constând în aceea că i-a fost încălcat dreptul la apărare. De asemenea, a arătat petenta că nu a fost încheiat un proces verbal de control, astfel că procedura efectuată de intimată a fost viciată.
Un alt motiv de nulitate invocat de petentă îl constituie lipsa mențiunii cu privire la data săvârșirii faptei în conținutul procesului verbal de contravenție.
A mai arătat petenta că au fost nesocotite dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, fapta fiind descrisă în mod generic, lipsind conținutul concret, constând în indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În continuare, a arătat petenta că fapta nu există și nu se încadrează în prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, în contextul în care a fost emis bon fiscal pentru suma de 140 lei reprezentând consumație clienți potrivit notei de plată comandă nr._.
Petenta a arătat că lipsa contravenientului sau situațiile asimilate acesteia trebuie confirmate de cel puțin un martor, dispoziție legală ce nu a fost respectată în speță, mențiunea agenților că nu s-au putut coopta martori fiind nejustificată, restaurantul fiind plin.
A mai învederat petenta că nu au fost respectate dispozițiile art. 24 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nefiind descrise bunurile care au fost supuse confiscării, suma de 140 lei regăsindu-se în continuare în evidențele petentei deoarece nu a fost confiscată în fapt; cum de altfel nu au fost respectate nici dispozițiile art.- 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001.
Referitor la temeinicia procesului verbal, petenta a precizat că trebuie să existe un just echilibru între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate de care se bucură actul întocmit cu ocazia controlului.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din OUG nr. 28/1999, Ordinele Președintelui ANAF nr. 3494/2013 și 3721/2013 și OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba cu declarațiile martorilor D. A. M. și C. G. C..
Cererea a fost timbrată potrivit dispozițiilor legale din art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la dosar fiind atașată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei (chitanța nr._ din_ f. 13).
La data de_, intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂFISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C. a depus întâmpinare (f.30), solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
A arătat intimata că suma de 140 lei nu apare înregistrată pe rola martor din aparatul de marcat electronic fiscal, la data și ora emiterii notei de plată comanda_, masa nr. 10. Referitor la motivele de nulitate invocate de petentă, intimata a arătat că procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii indicate în art. 17 din OG nr. 2/2001. Intimata a precizat că nu constituie motive de nulitate: nerespectarea obligației de a purta uniforma sau însemnele distinctive, numărul inspectorilor care au participat la efectuarea controlului. Intimata a considerat că fapta este descrisă în mod corespunzător, iar în procesul verbal apare ca administrator numitul C. G. C., aceasta fiind identitatea pe care acesta și-a declinat-o.
A considerat intimata că în cazul, aplicării sancțiunii avertismentului, scopul de a responsabiliza și conștientiza operatorul economic, este lipsit de eficiență, iar măsura confiscării a fost dispusă în concordanță cu dispozițiile legale.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile din OG nr. 2/2001, art OUG 28/1999 rep. și art. 205 cod de procedură civilă.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de_, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 42) reiterând motivele de fapt și de drept din plângerea inițială. A mai arătat petenta că susținerea intimatei referitoare la faptul că un refuz categoric ar atrage inaplicabilitatea dispozițiilor OPANAF nr. 3721/2013 nu poate fi primită. Afirmația intimatei referitoare la faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999, echivalează cu recunoașterea emiterii bonului fiscal, iar susținerea că intimatei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, oral, pentru o altă contravenție nu este reală. A mai învederat petenta că intimata încearcă inducerea în eroare a instanței afirmând că la momentul controlului nu au fost puse la dispoziția agenților nici un document, persoana controlată având obligația de a pune la dispoziția inspectorilor antifraudă toate documentele solicitate și nicidecum de a le prezenta acestora din proprie inițiativă. A mai arătat petenta că este evident că bonul fiscal se emite după realizarea plății și nu la momentul prezentării notei de plată, întrucât reprezintă documentul justificativ care atestă realizarea plății.
La termenul din_, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petent și intimată, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și a încuviințat-o potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă. De asemenea, a fost încuviințată în temeiul art. 255 raportat la art. 309 cod de procedură civilă și proba cu declarația martorilor D. A. M. și C. G. C., declarațiile acestora fiind atașate la dosar (f. 61-63, 64-65).
Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din_ f. 14-15; furnizare informații ONRC f. 19-22; bon fiscal din_ f. 23; extras registrul unic de control f. 24-25; nota de plată nr._ f. 37, raport general din 14.12.2013 f. 79.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 14-15), prin care petenta . a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 140 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
S-a reținut în procesul verbal de constatare al contravenției . nr._ faptul că la controlul operativ și inopinat efectuat în data de_, ora 1.00, la unitatea de alimentație publică din C., .. 17, LONDON PUBLIC HOUSE, s-a constat că nu s-a emis bon fiscal pentru suma de 140 lei, reprezentând consumație clienți conform notei de plată comanda nr._ masa nr. 10 emis în data de_, ora 00.10.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-a făcut: nota de plată nr._ (f. 37) și raportul general din 14.12.2013 f. 79
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Prima critică de nelegalitate invocată de petentă (procesul verbal a fost emis prematur, cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează concret procedura de întocmire a proceselor verbale utilizate în activitatea de control a DGAF- motiv de nulitate absolută și fără întocmirea procesului verbal de control pct. 2 i) și iii) din plângere), apare ca neîntemeiată.
În primul rând, instanța constată din ansamblul reglementărilor incidente în materie că agentul constatator poate încheia cu ocazia controlului o . acte: procesul verbal de control, nota explicativă și procesul verbal de constatare a contravenției. Instanța reține că aceste acte sunt acte distincte, cu regimuri juridice diferite. Ca atare, împrejurarea că agentul constatator nu a respectat dispozițiile normative secundare incidente în materia întocmirii și completării notei explicative, nu poate avea consecințe asupra legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act ce se emite distinct întocmirii procesului verbal, o modalitate de clarificare și definitivare a constatărilor efectuate cu ocazia unui control. Contrar celor afirmate de petentă, nu se poate reține că prin netransmiterea unei solicitări scrise către societatea, i-a fost încălcată dreptul la apărare, în condițiile în care agenții au oferit posibilitatea managerului de local- martorul C. C. M. să ofere explicații scrise referitoare la fapta constatată („inspectorii mi-au solicitat să răspund în scris la niște întrebări, însă eu am refuzat deoarece tot ce se întâmpla în seara respectivă nu mai avea pur și simplu logică, nu semăna cu nici un control la care eu fusesem supus și altă dată din partea autorităților statului”- f. 63). Astfel, în mod evident, petenta nu poate justifica nicio vătămare prin faptul că nu i-a fost transmisă solicitarea de a oferi în scris explicații, instanța considerând față de circumstanțele constatării faptei (refuzul managerului de local de a se legitima, prezența poliției la locul constatării contravenției- aspecte ce reies din coroborarea declarațiilor celor doi martori), că în seara controlului, explicațiile fie nu ar fi existat, fie nu erau semnificative. Cu atât mai mult, instanța reține că dreptul la apărare (oferirea de explicații) a putut fi valorificat de către petentă ulterior, prin introducerea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, astfel că simpla susținere a contravenientei în sensul că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația stabilită de legislația secundară incidentă în materie (dar fără a arăta care ar fi fost ipoteticele explicații- deci fără a proba vătămarea), nu poate conduce la anularea procesului verbal.
În acest context, nu se poate vorbi de întocmirea „prematură” a procesului verbal, având în vedere și dispozițiile OG nr. 2/2001 (art. 13 alin. 1- aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei- raportat la art. 15 alin. 1- contravenția se constată printr-un proces-verbal). Astfel, din analiza coroborată a textelor normative indicate, instanța reține că agentul constatator, poate emite procesul verbal începând cu momentul constatării contravenției, independent de îndeplinirea altor obligații ce îi revin, existând remedii adecvate pentru situația în care se stabilește fie că fapta reținută nu exista, fie că agentul a aplicat o sancțiune disproporționată față de contravenția săvârșită.
Este neîntemeiată și critica referitoare la faptul că inspectorii antifraudă nu purtau uniformă la momentul controlului.
Potrivit art. 19 alin. 1 teza finală din HG nr. 520/2013, în anumite situații, în realizarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă pot îmbrăca ținuta civilă. Instanța reține, din analiza procesului verbal, că acțiunea din data de_, s-a înscris în cadrul unei operațiuni de control tematic și inopinat. O asemenea situație, datorită modului în care a fost gândit, se poate înscrie în categoria acelor situații când portul uniformei în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar putea fi exceptat. De altfel, din probele administrate (declarațiile celor doi martori- C. C. M.- „inspectorii și-au declinat calitatea în momentul în care ospătarul a venit cu restul” f. 61 și D. A. M.- „am fost oprită de o persoană din grupul respectiv, care și-a declinat calitatea de inspector, acesta mi-a arătat o legitimație” – f. 64), reiese că inspectorii antifraudă au respectat principala obligație prevăzută de art. 18 alin. 2 din HG nr. 520/2013, în conformitate cu care controlul curent se execută operativ și inopinat, pe baza legitimației de control, a insignei și a ordinului de serviciu permanent.
Ca atare, lipsa uniformei, nu poate conduce la ideea că exercițiul de control efectuat de organul constatator a fost viciat. Prepușii petentei aveau la momentul acțiunii inspectorilor antifraudă reprezentarea concretă și exactă că persoanele care solicită documente justificative- prin exhibarea legitimațiilor de control corespunzătoare- sunt reprezentanți ai statului.
Referitor la consemnarea greșită în cuprinsul procesului verbal a numelui administratorului petentei, acesta fapt nu este de natură a atrage nulitatea relativă a actului administrativ. Astfel, potrivit art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. Art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia. Scopul acestei reglementări este lesne de înțeles: pot exista mai multe societăți comerciale în același județ cu aceeași denumire.
Din analiza procesului verbal, instanța reține că agentul nu a omis să consemneze sediul contravenientei, ci a consemnat o altă calitate (de administrator și nu de manager) a celui care a reprezentat societatea în timpul controlului. O asemenea eroare a agentului constatator este posibil să atragă o nulitate relativă și virtuală a procesului verbal, petenta trebuind să facă dovada vătămării. Contrar celor afirmate de petentă, instanța arată că petentei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin pregătirea sa, managerul C. C. G., având posibilitatea de a efectua o apărare efectivă la momentului efectuării controlului. În orice caz petentei îi este oferit acest drept în cadrul procedurii plângerii contravenționale.
Este neîntemeiată și critica referitoare la inexistența în procesul verbal a datei săvârșirii faptei. Nu pot fi reținute apărările petentei în această privință. Din modul în care este conceput procesul verbal, se constată că rubrica „la data de mai jos au fost săvârșite următoarele fapte” a fost completată în mod corespunzător de către agent. Din descrierea faptei, se constată că fapta a fost săvârșită cu ocazia controlului, în data de_ . Ca atare, nu sunt incidente prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Va fi înlăturată apărarea petentei referitoare la insuficienta descriere a faptei, pentru motivele ce urmează. Ca o primă observație, instanța reține că potrivit art. 17 corelat cu art. 16 din OG nr. 2/2001, numai lipsa completă a mențiunii faptei atrage nulitatea expresă a procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța reține că o descriere succintă a faptei este suficientă, cu condiția ca instanța să o poată identifica suficient de precis. Astfel, este nerelevant faptul că în procesul-verbal atacat nu au fost indicate și descrise amănunțit împrejurările concrete de comitere a faptei, în măsura în care instanța va putea verifica încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, iar petentul poate să facă proba contrară celor enumerate în procesul verbal. Petenta nu a indicat alte împrejurări care ar fi putut fi consemnate cu ocazia descrierii faptei.
Cu privire la ultima critică de nelegalitate invocată (procesul verbal nu cuprinde semnătura martorului), instanța arată că este neîntemeiată pentru motivele care urmează. Agentul constatator a indicat faptul că procesul verbal urmează să fie comunicat petentei, reprezentantul petentei refuzând să semneze procesul verbal. Instanța reține că rolul martorului asistent nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de către agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului-verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul-verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Instanța reține că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 (agentul intimatei a indicat motivul pentru care procesul verbal nu cuprinde semnătura unui martor asistent). Chiar dacă nu ar fi fost respectate prevederile art. 19 alin. 3, sancțiunea este nulitatea relativă, care operează doar în situația în care s-ar dovedi o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului, vătămare pe care petenta nu a dovedit-o în cauză.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal . nr._ din_ , instanța arată următoarele.
Instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său până la proba contrară. În aceste condiții, pentru a dovedi o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, sarcina probei îi revine petentei, procesul-verbal de contravenție având caracterul unui mijloc de probă în condițiile în care agentul a făcut personal constatările.
S-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale. Instanța arată că procesul verbal . nr._ din_ constituie o probă a vinovăției petentei.
Va fi înlăturată apărarea petentei în ceea ce privește faptul că pentru suma de 140 lei a fost emis bonul fiscal nr._ din_ (f. 80). Situația de fapt expusă în plângere (pct. 5, f. 9) este în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză chiar de către petentă și nu se coroborează cu alte informații existente în dosar.
Astfel, din analiza bonului depus, reiese fără dubiu că acesta a fost emis la ora 02.18, o oră ulterioară controlului (1.00). În aceeași direcție converg și declarațiile celor doi martori: „nu am emis bon pentru consumația inspectorilor (...) bonul fiscal de la f. 23 este sigur emis după închiderea zilei respective și generarea raportului Z al zilei respective.” (declarație C. f. 62), respectiv „cred că bonul de la fila 23 a fost emis odată cu închiderea zilei sau când au fost făcute rapoartele” (declarație D. f. 65).
. (prin emiterea bonului fiscal ulterior constatării faptei), nu reprezintă un motiv de netemeinicie a procesului-verbal.
Instanța va înlătura afirmațiile celor doi martori, care au arătat că atunci când este aglomerat bonurile fiscale sunt emise ulterior încasării contravalorii consumației și remiterii restului de bani către client (declarație D. f. 65 jos și declarație C. f. 63 jos). Aglomerația existentă într-un local de alimentație publică și lipsa personalului, nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere, fiind responsabilitatea profesionistului de a-și organiza de așa natură activitatea, astfel încât să poată respecta dispozițiile legale.
Rezultă că petenta nu a făcut dovada că, la data efectuării controlului, era în măsură să prezinte documente justificative pentru suma de bani găsită în casa de marcat.
Ca atare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că petenta a încălcat prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 prin neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, probele administrate indicând culpabilitatea petentei.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată de către organul constatator, instanța arată că sunt neîntemeiate criticile petentei. Instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 8.000 lei. Instanța constată că aceasta este stabilită în limitele legii (art. 11 alin. 1 lit. b din OG nr. 28/1999 republicată), chiar la limita minimă. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 140 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Va fi înlăturată apărarea petentei de la pct. 7 din plângere- referitoare la modalitatea nelegală de confiscare a sumei de 140 lei. Agentul constatator este obligat să individualizeze bunurile supuse confiscării, prin consemnarea particularităților acestora în procesul-verbal în măsura în care măsura vizează bunuri individual determinate. În acest caz, se impune această particularizare, pentru ca bunurile să poată fi ușor identificate ulterior. Or, în situația de față, măsura confiscării vizează o sumă de bani, banii reprezentând bunuri fungibile, care pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații. Organul constatator a indicat modalitatea concretă în care urmează să aibă loc confiscarea sumei de bani: viramentul sumei de bani în contul bancar al instituției.
Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment ori pentru înlăturarea sancțiunii complementare, instanța constată că petenta nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii.
Stabilirea unui minim special al amenzii într-un cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, urmarea imediată a faptei petentei constă în crearea unei stări de pericol social cu privire la încasarea sumelor de bani reprezentând obligații fiscale. Obiectivele de politică socială ale statului nu trebuiesc îndeplinite doar pe seama unor persoane private, nu este acceptabil, întrucât costurile de politică socială trebuie suportate de întreaga colectivitate. Ca atare, și societatea petentă este datoare să păstreze contabilitatea în mod regulat, prin emiterea bonruilor fiscale pentru toate sumele încasate. În caz contrar, statul are obligația să disciplineze persoanele juridice care, prin atitudinea adoptată, aduc atingere, printre altele, și concurenței loiale față de persoanele juridice care realizează în mod regulat obligațiile impuse în domeniul contabil și fiscal.
Pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petenta în înfrângerea normelor de drept, reținând calitatea petentei de profesionist ce desfășoară activități economice în scopul obținerii de venituri, în vederea realizării scopului și obiectului societății, calitate în care petenta trebuie să îndeplinească obligații specifice prevăzute de OG nr. 28/1999, având obligația de a se comporta în mod diligent, luând act de faptul că petenta nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea contravenției (ba chiar a încercat să prezinte o situație nereală), instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale, în cuantumul aplicat de agentul constatator.
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii complementare, în lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, reținând că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, aspect ce se reflectă prin chiar sancțiunea principală aplicată, instanța constată că sancțiunea complementară este de asemenea proporționată în raport cu toate criteriile de mai sus și se justifică suspendarea activității societății petente pe 3 luni pentru fapta constatată.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de . împotriva procesului-verbal . nr._ din_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂFISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal .>DGAF nr. _ din _ de petenta ., cu sediul în C., .. 17, parter, jud. C. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C.), cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
TICEA V. POSTOLICI I.
Red. Jud. T. V. / 22.05.2014/4ex
Tehored. Gr. I. P. / 22.05.2014
emis 2 ..2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7107/2014. Judecătoria... → |
|---|
