Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 32337/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința din data de 04.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamant G. E. și pe pârât P. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.11.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 29.11.2013 sub nr._ reclamanta G. E. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei P. M. la restituirea sumei de 4450 lei pe care i-a împrumutat-o, precum și a cheltuielilor de judecată.
În susținerea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în luna decembrie 2011 pârâta a luat legătura cu mama sa, B. A., care este și sora ei, și a rugat-o să-i împrumute suma de 1000 de euro, pentru a-și rezolva unele probleme personale.
Reclamanta arată că mama sa nu avea suma respectivă, astfel că a rugat-o pe aceasta să o împrumute pe pârâtă.
Reclamanta arată că în urma discuțiilor telefonice cu pârâta a fost de acord să îi împrumute suma solicitată, cu mențiunea ca această sumă să acopere și cheltuiala cu comisionul de trimitere.
Reclamanta mai arată că a trimis prin Western Union la data de 09.01.2012 suma de 960 euro, cu un comision de trimitere de 40 de euro, urmând să îi fie restituită în 6 luni, mai exact în vara anului 2012, însă pârâta a refuzat să îi restituie împrumutul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1499, 1504 și art. 2158 Cod civil.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări, și a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că suma de 4450 lei nu a reprezentat un împrumut, sora sa a fost cea care a sunat-o și i-a spus că îi trimite acea sumă de bani pentru a-și ajuta soțul care era paralizat.
Pârâta arată că nici sora sa și nici nepoata nu i-au spus că trebuie să restituie banii, pentru că altfel nu i-ar fi acceptat.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și pentru ambele părți proba testimonială cu câte un martor, fiind audiați martorii B. G. G. și martora P. N..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 09.01.2012 reclamanta i-a virat pârâtei prin intermediul Serviciului Western Union suma de 960 de euro, cu un comision de trimitere de 40 de euro, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 11 din dosar.
În drept, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2158 alin. 1 C.civ. „Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie, după o anumită perioadă de timp, aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.”
Prin apărările formulate pârâta nu a înțeles să conteste faptul că banii i-au fost virați de către reclamantă, aceasta invocând faptul că nu au fost acordați cu titlu de împrumut, ci ca o donație, însă prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada acestor afirmații.
Mai mult, prin răspunsul la interogatoriu, pârâta a recunoscut faptul că i-a solicitat sorei sale acordarea unui împrumut în cuantum de 1000 de euro în luna decembrie 2011, precum și faptul că a ridicat această sumă. Astfel, la întrebarea nr. 1 - „Recunoașteți că în luna decembrie 2011 ați solicitat mamei mele, B. A., să vă împrumute suma de 1000 de euro?”, pârâta a răspuns afirmativ, iar la întrebarea nr. 4 – „Recunoașteți că ați ridicat această sumă, mai puțin comisionul de transfer în valoare de 40 de euro?”, pârâta a răspuns de asemenea afirmativ.
În ceea ce privește, dovada contractului de împrumut, instanța reține că aceasta este supusă regulilor generale, putându-se face numai prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată.
Astfel, conform prevederilor art. 230 din Legea nr. 76/2011 în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1191 cod civil din 1864, conform cărora „(1)Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată. (3)Părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.”
Având în vedere faptul că pârâta nu s-a opus la solicitarea reclamantei de a se administra proba testimonială, astfel cum rezultă din Încheierea de ședință de la termenul din 27.05.2014, propunând ea însăși administrarea probei testimoniale cu martorul P. N., instanța apreciază că proba testimonială devine admisibilă în cauză pentru dovedirea încheierii contractului de împrumut între părți, urmând să dea eficiență declarațiilor martorilor audiați în cauză.
Din declarația martorului propus de reclamantă, B. G. G. (f 33), rezultă faptul că acesta se afla în prezența mamei reclamantei când a discutat la telefon cu pârâta și i-a solicitat suma de bani, plângându-se că nu are bani pentru proteza soțului, iar mama reclamantei i-a spus pârâtei să ia legătura cu fiica sa care era în România.
Declarația martorei propuse de pârâtă, respectiv P. N. (f 36), nu se coroborează cu răspunsurile formulate de pârâtă la interogatoriu. Astfel, martora a declarat în fața instanței faptul că banii i-au fost dați pârâtei de sora sa, care i-a spus în același timp că nu trebuie să îi mai restituie, în timp ce în răspunsul la interogatoriu pârâta a recunoscut faptul că i-a solicitat sorei sale acordarea unui împrumut în cuantum de 1000 de euro în luna decembrie 2011, astfel că declarația martorei urmează să fie înlăturată din probatoriu.
Față de aspectele de fapt și de drept prezentate mai sus, instanța apreciază că reclamanta a dovedit încheierea contractului de împrumut și remiterea către pârâtă a sumei de 960 de euro, astfel încât sarcina probei restituirii acestei sume revine pârâtei.
Conform contractului și dispozițiilor art. 2164 alin. 1 C.civ, pârâta avea obligația restituirii sumei de 960 euro împrumutate precum și sumei de 40 de euro reprezentând comision de trimitere la vara anului 2012, însă aceasta nu a invocat și nu a făcut dovada acestei plăți.
Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 4450 lei reprezentând împrumut acordat la data de 09.01.2012 și nerestituit.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 316,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta G. E. cu CNP_ și cu domiciliul în SLOBOZIA la av A. S., .. 16, .. P, J. IALOMIȚA în contradictoriu cu pârâta P. M. și cu domiciliul în M., .. 26, J. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de suma de 4450 lei reprezentând împrumut acordat la data de 09.01.2012 și nerestituit.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 316,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată, azi, 04.11.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 12 noiembrie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/25.02.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Uzucapiune. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
