Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 18360/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.10.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: F. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator V. M. și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.10.2014, dată la care s-a pronunțat.
I N S T A N T A
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C., contestatoarea V. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE G., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, anularea titlului executoriu nr._ din data de 16.05.2014 (comunicat in data de 26.05.2014), emis de intimată in dosarul de executare silita nr._/_ si a tuturor formelor de executare efectuate.
În motivare, contestatoarea a arătat căîn dosarul de executare silită nr._/_ a fost începută procedura pentru recuperarea unor debite ce reprezintă numai penalități de întârziere si/sau dobânzi în urma atragerii răspunderii financiare urmare activității unui P.F.A. (persoana fizica autorizata) ce a fost dizolvată/radiată încă din 2009.
Arată contestatoarea că există actele care atestă dizolvarea P.F.A., iar la momentul dizolvării, in 2009, au fost achitate toate debitele către ANAF, astfel încât contestă calculul penalităților de întârziere.
Apreciază ca debitul la care se cumulează penalități de întârziere în cuantum de 189 lei pe an este un debit prescris, deoarece din anul 2009 au trecut mai mult de 5 ani, termenul de prescripție pentru creanțe fiscale. Pe cale de consecință și penalitățile imputate, fiind un accesoriu al debitului principal, sunt supuse aceluiași termen de prescripție, astfel încât toate sumele ce constituie obiectul titlului executoriu intra sub incidența termenului de prescripție.
Astfel, apreciază contestatoarea că titlul executoriu nu are forța juridică pentru a produce efecte, urmând ca executarea silită să fie anulată de instanța de judecată.
In drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiileart. 172 si următoarele din O.G. 92/2003 (codul fiscal) republicată.
Intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Constanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a arătat că prin titlul executoriu nr._/16.05.2014 și somația aferentă, făcând aplicarea dispozițiilor art. 141 din Codul de pr. fiscală, a demarat executarea silita in vederea recuperării creanțelor stabilite prin decizii de calcul accesorii, ce reprezintă acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, potrivit art.88 lit.c) din Codul de procedura fiscala), care constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată (art.86 alin.(6) din același act normativ) ce devin executorii in condițiile art. 141 alin.2 din C.p.f. prin neplata obligației fiscale la scadenta.
Mai susține intimata că deciziile de calcul accesorii i-au fost comunicate contestatarei, urmând a depune in acest sens dovezile.
În ceea ce privește prescripția invocată, cu referire la debitul principal (stabilit prin alt act administrativ fiscal neatacat și nedesființat, la care s-au calculat accesoriile puse in executarea silita contestată, solicitam respingerea, motivat si de împrejurarea ca nu pot fi valorificate pe calea contestației împotriva titlului executoriu apărări care privesc legalitatea titlului de creanța devenit executoriu (art. 141 alin.2 din C.p.f.) astfel cum dispune art. 172 alin.3 din C.p.f.
Deciziile de calcul accesorii sunt opozabile de la data comunicării sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii (art.45 alin.(1) din O.G. nr.92/2003).
Se mia susține că nelegalitatea actului administrativ, poate fi cercetată în procedura instituita prin art. 205-207 din Cod proc. Fiscala, iar persoana nemulțumită de decizia ce se va fi dat in soluționarea contestației administrative, este îndreptățită a se adresa instanței de contencios potrivit art. 218 alin.2 din Cod proc. Fiscala.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-206 din C.proc.civ. cat si textele legale invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare, intimata a emis titlului executoriu nr._ din data de 16.05.2014, emis de intimată in dosarul de executare silita nr._/_, în temeiul deciziilor de calcul accesorii nr._/31.12.2011, comunicată contestatoarei la data de 20.06.2012 și_/31.12.2013, comunicată contestatoarei la data de 28.02.2014.
Potrivit, art. 111 al. 2 din C.pr.fisc, "Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare".
Potrivit art. 45 C.proc.fisc.: ”(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.”
Totodată potrivit art. 111 C.proc.fisc: ”(1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare”
Așadar, potrivit textelor de lege enunțate, creanțele fiscale născute ca diferențe de obligații fiscale și obligații fiscale accesorii (majorări de întârziere), pot fi executate silit numai după ce acestea ajung la scadență, ca urmare a expirării termenului de plată, devenind astfel titlu executoriu. Așa încât, până la momentul scadenței creanței fiscale accesorii, actul de creanță nu poate deveni titlu executoriu și nu poate începe executarea silită pentru creanța înscrisă în acest act. Termenul de plată, la sfârșitul căruia creanțele devin scadente, potrivit art. 111 C.proc.fisc,, se stabilește în funcție de data comunicării creanței fiscale. Analizând motivele expuse de către contestator în precizările depuse în cursul procedurii, Judecătoria constată faptul că acestea vizează exclusiv chestiuni de fond ale titlului de creanță care stă la baza procedurii execuționale. Mai precis se susține că s-a împlinit termenul de prescripție cu privire la debitul în raport de care sunt calculate accesoriile.
Aceste chestiuni nu pot face obiectul analizei instanței de executare pe cale contestației la executare, ci pot fi supuse atenției instanței de contencios administrativ în termenul și condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior (art. 205-206 din Codul de procedură fiscală), deoarece pentru contestarea acestor categorii de titluri executorii legea prevede o procedură specială, procedura contenciosului administrativ fiscal, reglementată de dispozițiile mai sus indicate.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea V. M., cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. D, . cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul ales in CONSTANTA, IG D., nr. 18.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.10.2014.
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
Red jud. MT
Tehnored gref SF
Data redactării: 24.04.2014/4 ex
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 24-11-2014,... → |
|---|
