Pretenţii. Sentința nr. 4715/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4715/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 28525/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4715/2014
Ședința din data de 29.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. R. S.A și pe pârât Ș. P., pârât Ș. D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29.04.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2013 sub numărul_, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ș. D. și Ș. P. obligarea acestora la plata sumei de 563,29 lei reprezentând debit aferent perioadei februarie 2013 – iunie 2013, sumei de 8,73 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,04%/zi de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului nr. 212/05.01.2012 încheiat cu reprezentanta condominiului din localitatea Năvodari, . ., .. R. S.A. a furnizat apă potabilă și a preluat apa uzată condominiului.
Se mai arată că la solicitarea pârâților s-a încheiat Convenția de facturare individuală a consumului de apă și canalizare nr. 4399/30.03.2012.
Reclamanta mai arată că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. Legea 241/2006, coroborate cu art. 13 alin. 2 din contractul nr. 212/05.01.2012 și art. 20 din Convenția de facturare individuală, pârâții aveau obligația de a plăti prestațiile efectuate de reclamantă în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă privind cererile de valoare redusă.
Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat dezbateri orale cu motivarea evitării de noi termene în situația în care instanța de judecată ar solicita detalii suplimentare asupra situației de fapt.
Instanța a admis această solicitare și la termenul din 15.04.2013 a încuviințat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâții nu au transmis instanței formularul de răspuns completat, nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat în fața instanței la termenul din 04.03.2014, arătând că au achitat parțial debitul, consumul de apă este mai mic decât cel pentru care vin facturile, precum și faptul că debitul este ilegal și nu poate plăti aceste costuri.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..
Analizând cererea de valoarea redusă prin prisma înscrisurilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Între reclamant și Asociația de proprietari C. Tasaul a fost încheiat contractul nr. 212/05.01.2012, modificat prin actul adițional nr. 5/2012, având ca obiect asigurarea de către reclamantă a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare.
Ulterior, între reclamant și pârâta S. P. a fost încheiată Convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare înregistrată sub nr. 4399/30.03.2012, anexă la contractul nr. 212/2012.
Conform prevederilor art. 10 pct. 1 din această convenție, pârâtul avea obligația de a achita integral și la termen contravaloarea facturilor emise de către operator privind serviciile prestate.
În baza acestui contract reclamanta a emis facturile fiscale nr._/28.02.2013,_/29.03.2013,_/30.04.2013,_/31.05.2013,_/28.06.2013 conform cărora contravaloarea prestațiilor pentru perioada de consum februarie 2013 – iunie 2013, este în total de 563,29 lei.
Cantitatea de apă consumată și facturată prin facturile mai sus menționate reiese din tabelele nominale cu defalcarea consumurilor pe apartamente depuse la filele 35-48 din dosar.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1270 Cod civil: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
În aceste condiții, pârâtul S. P. avea conform dispozițiilor contractului nr. 212/05.01.2012 (art. 13 alin. 2) și anexei privind convenția individuală de facturare (art. 10 pct. 1) obligația de a achita contravaloarea facturilor în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii acestora.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada a raporturilor juridice dintre părți și a prestației efectuate pârâtului, însă pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate, respectiv plata facturilor fiscale menționate mai sus, astfel că în ce privește debitul de 563,29 lei pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Astfel, deși în ședința publică din data de 04.03.2014, pârâții au susținut că au achitat parțial debitul, aceștia nu au depus la dosar nicio dovadă în acest sens, deși instanța le-a pus în mod expres în vedere să depună la dosar copia chitanțelor prin care susțin că au achitat o parte din debit și nici nu s-au mai prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărarea.
Mai mult, din centralizatorul de încasări din data de 10.04.2014 (fila 152 din dosar) rezultă faptul că pârâta S. P. a achitat debite reprezentând taxă de timbru judiciar, taxă legalizare și învestire, parțial onorariu executor și cheltuieli de executare.
În ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că la art. 20 din convenția individuală s-a prevăzut o clauză penală care îndreptățește pe reclamantă să calculeze penalități de întârziere în procentul aplicabil pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării la scadență a facturilor de consum.
Această clauză este o aplicare a dispozițiilor art. 1535 cod civil potrivit cărora: „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 8,73 lei cu titlu de penalități de întârziere, astfel că, potrivit principiului disponibilității, urmează să oblige pârâta S. P. la plata către reclamant a sumei de 8,73 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta S. P. să plătească reclamantei suma de 563,29 lei reprezentând debit aferent perioadei februarie – iunie 2013 și suma de 8,73 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal.
Soluția de admitere în parte vizează pretențiile îndreptate împotriva pârâtului S. D., pe care instanța le va respinge ca neîntemeiate, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței unor raporturi juridice cu acest pârât și nici a vreunei prestației efectuate acestuia.
Astfel, Convenția de facturare individuală nr. 4399 din 30.03.2012 a fost semnată doar de pârâta S. P., iar facturile pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile au fost emise doar pe numele clientului S. P..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta S. P. urmează să fie obligată către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S.C. R. S.A cu sediul în CONSTANTA, .-24, J. C. .
Obligă pârâta Ș. P. cu domiciliul în CONSTANTA, .. 18, J. C. să plătească reclamantului suma de 563,29 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă și canalizare aferent perioadei februarie – iunie 2013 și suma de 8,73 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S.C. R. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ș. D. cu domiciliul în NAVODARI, ., .. B, ., ca neîntemeiată.
Obligă pârâta Ș. P. să plătească reclamantului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 10 mai 2014
Red. Jud. D.D.2ex/29.07.2014
Emis 3 comunicări, la data de 31.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4729/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria... → |
|---|
