Pretenţii. Sentința nr. 8587/2014. Judecătoria CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință se prezintă pentru pârâtă av.R. R. M. cf.delegației depuse la dosar, lipsă societatea reclamantă.

Prezenta cerere s-a timbrat cu taxă timbru în cuantum de 200 lei cf.chitanței nr._ din 10.04.2014.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită cf.art.155 și următoarele cod procedură civilă și se constată depuse la dosar la data de 9.07.2014 prin serviciul registratură din partea societății reclamante note scrise față de poziția pârâtei din întâmpinare referitor la exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, fiind anexată Notificarea adresată pârâtei la data de 25.05.2013. Se constată depusă la dosar la data de 22.07.2014 din partea pârâtei precizări prin care se comunică achitarea sumei de 214,62 lei din debitul datorat, fiind anexată dovada iar la data de 24.06.2014 depune dovada achitării sumei de 533,27 lei din debit, fiind anexate și dovezile. Se constată depuse la dosar la data de 18.08.2014 prin serviciul registratură din partea societății reclamante note scrise prin care se comunică că debitoarea Asociația de proprietari nr.49 a efectuat mai multe plăți după primirea cererii de chemare în judecată, iar în prezent debitul solicitat este de 2.617,40 lei la care se adaugă dobânzile solicitate prin formularul depus în data de 16.04.2014, fiind anexată situația clienți-facturi și încasări pentru perioada 08.08.2012 – 31.07.2014.

Apărătorul pârâtei, av.R. precizează că denumirea pârâtei este ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.49 . instanței aspectul că are cunoștință de cuantumul debitului, pârâta efectuând diferite plăți.

Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.

Apărătorul pârâtei, av.R. arată că Judecătoria C. este competentă a soluționa cauza.

Instanța în temeiul art.131 al.1 Cod procedură civilă verificând din oficiu, constată că este competentă general, material și teritorial a soluționa litigiul, având în vedere și dispozițiile art.1027 raportat la art.94 pct.1 lit.j și art.107 al.1 Cod procedură civilă.

Instanța în conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă pune în discuție estimarea duratei procesului.

Apărătorul pârâtei, av.R. estimează durata soluționării cauzei ca fiind o lună.

In conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă, instanța apreciază durata cercetării judecății cauzei ca fiind de o lună și acordă cuvântul asupra probatoriului.

Apărătorul pârâtei, av.R. solicită proba cu înscrisuri.

În temeiul art.258 raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind ca fiind admisibile și concludente în soluționarea cauzei.

Apărătorul pârâtei, av.R. arată că nu are alte cereri și probe de formulat.

Instanța în conformitate cu disp. art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile pe fondul cauzei.

Apărătorul pârâtei, av.R. arată că recunoaște debitul datorat dar nu sunt de acord cu plata penalităților conform calculului întocmit de societatea reclamantă. Invocă dispozițiile art.454 al.2 Cod procedură civilă în sensul că recunoscând debitul solicită a nu fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. Totodată solicită a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii aspectul că nu s-au depus la dosar înscrisuri privind cheltuielile de judecată, fiind depusă în copie chitanța în condițiile în care Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul depunerii în original a chitanței.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii formulate de societatea reclamantă.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 16.04.2014 sub nr._ reclamanta M. I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 49 a solicitat instanței, pe calea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3845,29 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii, precum și la obligarea pârâtei la plata dobânzii contractuale de la data de 17.01.2014 și până la și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că între ea și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale, în baza cărora a prestat în favoarea pârâtei servicii, emițând următoarele facturi fiscale:

- factura nr. 304/13.04.2013 – în baza contractului de prestări servicii nr. 14/06.08.2012 în valoare de 2500 lei, din care a fost achitată suma de 1400 lei,

- factura fiscală nr. 331/05.10.2013 – în baza contractului de prestări servicii nr. 31/30.11.2012 în valoare de 1900 lei, din care a fost achitată suma de 804,71 lei;

- factura fiscală nr. 307/03.05.2013 – în baza contractului de prestări servicii nr. 09/30.04.2013 în valoare de 2700 lei, din care a fost achitată suma de 2050 lei.

Reclamanta a susținut că procesele verbale de recepție a lucrărilor au fost semnate de pârâtă fără obiecțiuni și având în vedere că pârâta nu a achitat integral facturile emise, acesta mai are de plătit suma de 3845, 29 lei.

Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.

In dovedirea cererii s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

La cerere reclamanta a anexat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele inscrisuri: notificare, contract de prestări servicii nr. 09/30.04.2013, proces-verbal de recepție din data de 01.05.2013, factura fiscală nr. 307/03.05.2013, chitanța nr. 319/03.05.2013, extrase de cont, contract de prestări servicii nr. 31/30.11.2012, factura fiscală nr. 277/14.12.2012, chitanța nr. 291/14.12.2012, factura fiscală nr. 305/13.04.2013, chitanța nr. 316/13.04.2013, factura fiscală nr. 331/05.10.2013, contract de prestări servicii nr. 14/06.08.2012, proces-verbal de recepție din data de 30.08.2012, factura fiscală nr. 304/13.04.2013, chitanța nr. 315/13.04.2013, factura fiscală nr. 283/11.01.2013, chitanța nr. 297/11.01.2013, factura fiscală nr. 258/11.08.2012, chitanța nr. 271/11.08.2012.

La data de 14.05.2014 pârâta a depus formularul de răspuns impus de art. 1029 alin. 1 Cod procedură civilă, prin care a recunoscut pretențiile reclamantei, solicitând să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că a recunoscut pretențiile până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. De asemenea, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu avocat.

La data de 18.08.2014 reclamanta a depus o cerere adițională, prin care și-a micșorat pretențiile la suma de 2617,40 lei, la care se adaugă dobânzile solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Analizând inscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

În fapt, între părți s-au desfășurat relații specifice profesioniștilor, în sensul art. 3 din Codul civil, concretizate în încheierea contractelor de prestări servicii nr. 09/30.04.2013, 31/30.11.2012 și nr. 14/06.08.2012, în baza cărora reclamanta a prestat servicii pentru pârâtă.

În urma serviciilor prestate, reclamanta a emis procesele verbale de recepție din datele de 30.08.2012 și 01.05.2013, semnate și ștampilate de reprezentantul legal al pârâtei, precum și facturile fiscale nr. 307/03.05.2013, 277/14.12.2012, 305/13.04.2013, 331/05.10.2013, 304/13.04.2013, 283/11.01.2013, 258/11.08.2012, în valoare totală de_ lei, din care pârâta a achitat suma de_,60 lei, rămânând de achitat suma de 2617,40 lei, conform situației prezentate de reclamantă.

În analiza cererii formulate de reclamantă. instanța va verifica inițial îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ce rezultă din dispozițiile art. 1025 C.proc.civ. potrivit cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cu excepția litigiilor în materie fiscală, vamală sau administrativă, privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Având în vedere că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2717,40 lei și că prezentul litigiu nu face parte din categoriile enumerate mai sus cu titlu de excepție, instanța reține că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speță și prin urmare cererea formulată pe calea acestei proceduri este admisibilă.

Raportat la dataa desfășurării raporturilor contractuale și având in vedere dispozițiile art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, instanța reține că legea aplicabilă pe fond in prezenta cauză este reprezentată de dispozițiile Noului Cod civil.

Potrivit disp. art. 1270 alin. 1 C.Civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Astfel, instanța constată că existența raportului juridic obligațional dintre cele două părți este dovedită prin contractele de prestări servicii și facturile emise de reclamantă, debitul fiind recunoscut de pârâtă prin formularul de răspuns. Mai mult, și plățile parțiale efectiate de pârâtă, conform chitanțelor de plată depuse la dosarul cauzei echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor.

În cazul obligației de a da, cum este și obligația de a face, creditorul are obligația de a face dovada existenței creanței, debitorul având obligația de a face dovada stingerii obligației prin plată sau dovada unei cause exoneratoare de răspundere.

Or, pârâta nu a făcut o astfel de dovadă, mai mult, a recunoscut la plată debitul.

Pentru toate aceste considerente, instanța va admite capătul principal al cererii și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2617,40 lei reprezentând contravaloare servicii prestate.

În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de intârziere, instanța reține că părțile au prevăzut în art. 2 din contractul nr. 09/30.04.2013 clauza penală conform căreia neplata la termen a sumelor datorate atragpenalități de 0,4%, în art. 2 din contractul nr. 31/30.11.2012 clauza penală conform căreia neplata la termen a sumelor datorate atrage penalități de 2%, iar în contractul nr. 14/06.08.2012 clauza penală conform căreia neplata la termen a sumelor datorate atrage penalități de 2%, prin aceste clauze penale părțile stabilind cu anticipație prejudiciul suferit de creditoare pentru plata cu întârziere a contravalorii serviciilor de către debitoare.

Instanța mai are în vedere și disp. art. 1535 alin. 1 cod civil, în conformitate cu care, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul ar dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Prin urmare, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în procent de 2% pe zi calculate la suma de 2447,4 lei (în baza contractelor nr. 14/06.08.2012 și nr. 31/30.11.2012) și în procent de 0,4% pe zi calculat la suma de 170,00 lei (în baza contractului nr. 09/30.04.2013) – conform situației prezentate de reclamantă, calculate de la data de 17.01.2014 și până la data plății efective a debitului.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit disp. art. 454 Cod procedură civilă - invocate de pârâtă – pârâtul care a recunoscut, la primul teren de judecată la care părțile au fost legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi oligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin. 5 din Codul civil rămân aplicabile.

Instanța constată că pârâta era de drept în întârziere, conform art. 1523 alin. 1 lit. d) C.civ. întrucât nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumata în exercițiul unei întreprinderi, motiv pentru care va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat reținând că aceasta nu a făcut dovada achitării acestuia. Astfel, reclamanta a depus o copie de pe o chitanță de plată, în care nu se menționează nr. dosarului ori cauza în care onorariul a fost plătit. Ori, în conformitate cu disp. art. 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuei să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului.

Cu privire la solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la plata sumei de 300 lei cu titlu de onorariu de avocat, instanța o va respinge ca neînteeiată, având în vedere că pârâta este cea care a pierdut procesul și a căzut în pretenții, în conforitate cu disp. Art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă numai partea care a câștigat procesul fiind îndeptățită la recuperarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. I. S.R.L., cu sediul în Localitatea C., ., .,., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub nr.J_, C.I.F_ în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 49 . sediul în localitatea C., ., ., . având C.I.F_, astfel cum a fost precizată.