Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 22108/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din 15.10.2014
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, acțiune formulată de reclamant I. B. domiciliat C., ..59, ., parter, . cu pârâta I. I. L. domiciliată în C., ., ..B, . .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de av. M. A., pârâta fiind prezentă personal și asistată de av.C. P..
Procedura este legal îndeplinită cu părțile potrivit disp. art 153 C..
Instanța este legal învestită timbrajul fiind asigurat corespunzător.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul pârâtei arată că la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită a formulat întâmpinare și a înțeles să se foloseasă și de proba audio cu 2 CD-uri pe care le-a depus la dosarul cauzei, la acel moment acestea fiind comunicate și părții adverse . M. parte din timp cât s-a derulat acest proces s-au regăsit la dosar și înțelege că acum nu mai sunt, motiv pentru care la acest termen procedează la depunerea încă a 2 CD-uri ce au același conținut și înțelege să se folosească de această probă.
Întrebat de instanță dacă i-au fost comunicate aceste CD-uri, acesta arată că nu i s-au comunicat dar nici nu dorește.
La întrebarea instanței, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat .
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond .
Reclamantul prin apărător pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată .Arată că a observat că și cu ocazia efectuării celei de-a doua anchete psihosociale la domiciliul pârâtei, aceasta se declară de acord cu programul de vizită și apreciază că nici nu se poate ca pârâta să se împotrivească, numai că spune așa doar verbal în fața organelor oficiale însă în realitate face o opoziție deosebită și nu realizează că face foarte rău copilului. Copilul desigur este mare acum, a împlinit 9 ani în vara acestui an iar interesul lui este să aibă legături cu ambii părinți astfel cum spune și art 292 alin 2 Cod civil, respectiv este interesul major al copilului să țină legătura cu ambii părinți întrucât locuința actuală este numai la unul dintre părinți. Mai arată că reclamantul s-a adresat și organelor statului față de opoziția pârâtei însă nu s-a rezolvat nimic, a primit doar promisiuni că se va discuta cu pârâta, dar în realitate, în continuare pârâta se opune. Față de acestea solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată urmând a se stabili un program de vizită așa cum a fost propus de către reclamant cu mențiunea că unul din capetele de cerere a rămas fără obiect întrucât a trecut vacanța de vară, iar acțiunea a fost promovată înainte de această vacanță . Acesta apreciază că la vârsta copilului de 9 ani, programul de vizită al tatălui în prezența pârâtei nu s-ar putea realiza. Solicită program de vizită în săptămânile pare de vineri până duminică cu obligația de a lua copilul și de a-l aduce înapoi acasă la sfârșitul programului de vizită. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, apărătorul pârâtei solicită instanței să ia act de faptul că primul capăt de cerere cu privire la vacanța de vară a rămas fără obiect . Cu privire la capătul doi de cerere apreciază că la acest moment nu poate fi pusă în discuție urgența acestei solicitări, având în vedere că în dosarul de fond a fost déjà un prim termen de judecată, s-au încuviințat probele, urmează ca la termenul viitor să fie administrate acestea, iar instanța în momentul în care va analiza întreg ansamblu probatoriu să poată da o soluție dreaptă, corectă, justă. Acesta arată că la dosarul cauzei au fost depuse o . înscrisuri din care rezultă mai presus de orice dubiu agresivitatea, violența de care reclamantul dă dovadă atât față de copil cât și față de pârâtă. A depus un set de înscrisuri care sunt mai mult decât edificatoare în acest sens. În condițiile în care se va împărtăși punctul de vedere al reclamantului, acesta arată că pârâta nu se opune însă așa cum a solicitat constant, urmează ca această legătură să fie doar în prezența pârâtei. Acest considerent este scos în evidență de caracterul violent, agresiv al reclamantului, a depus acel act medico legal, a depus un set de fotografii din care rezultă mai presus decât orice dubiu că atât copilul cât și pârâta au fost agresați, faptul că întrega casă era răscolită, cu cărțile aruncate pe jos, cu mobila aruncată, toate aceste lucruri scot în evidență caracterul volent, agresiv al reclamantului. Copilul este foarte temător de prezența tatălui lui pe care l-a văzut deseori în această situație agresivă. Prin acele CD-uri dorește să dovedească contrar susținerilor orale ale reclamantului în fața instanței, că s-a implicat activ, însă acesta se contrazice flagrant în condițiile în care vorbește liber despre obligațiile pe care le are. În tot acest timp nu s-a interesat și nu a contribuit sub nicio formă, respective spune constant “ am plătit stomatologul” în condițiile în care în discuțiile libere ( înregistrate ) dintre soți acesta spune “ nu mă interesează, nu am de ce că nu am niciun interes “. Mai mult decât atât spune că a contribuit cu anumite sume de bani, cu anumite bunuri, însă singurele bunuri cu care a contribuit sunt 3 caiete scoase din uz și folosite pentru un al tip de învâțământ și cu un set de acuarele, de pensule. Mai mult decât atât, de sărbători reclamantul i-a dat fiului său o cutie de petarde, deci reclamantul a înțeles că un copil de 8-9 ani ar fi îndreptățit să le primească de sărbători. Fără cheltuieli.
În replică, apărătorul reclamantului apreciază că urgența cauze încă subzistă, fiind în interesul minorului să aibă legături personale cu tatăl său.
În relică, apărătorul pârâtei arată că niciun moment reclamantul nu a venit niciodată, cu toate că afirmă constant că nu știe unde locuiește pârâta cu copilul dar stă permanent și monitorizează zona, să bată la ușă să spună « am venit să-mi văd copilul ». Acest lucru se petrece doar de dincolo de gardul viu. Niciodată nu și-a exprimat clar, voit fără putință de tagadă, fără putință de dubiu, să vină să bată la ușă pentru a vedea copilul.
În temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2014 reclamantul I. B. a chemat in judecata pe parata I. I. L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pe cale de ordonanța președințiala sa se încuviințeze sa aibă legături personale cu minorul I. R. pana la soluționarea dosarului nr._ .
In motivarea acțiunii se arata ca partile se afla in proces de divorț, fiind despartiti in fapt din iunie 2013 când parata a parasit domiciliul conjugal luând cu ea si minorul. Arata reclamantul ca parata îl educa pe minor in spiritul lipsei de respect fata de tata interzicându-i prin diverse subterfugii orice contact cu tatăl.
Se mai arata ca pana la data parasirii domiciliului de către parata relațiile sale cu minorul erau deosebit de apropiate insa datorita influentei negative pe care o exercita parata si campaniei de denigrare a persoanei tatălui, minorul a ajuns sa îl evite si chiar sa fuga de el, situație care este de natura sa pericliteze dezvoltarea psihica normala a copilului.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 996 C..
S-au depus la dosar de către reclamant in dovedirea acțiunii înscrisuri constând in copia certificatului de naștere a minorului si dovada existentei pe fond a dosarului având ca obiect divorț.
Parata legal citata a formulat întâmpinare in conținutul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila in principal si in subsidiar ca nefondata.
La termenul din data de 03.09.2014 instanța a respins excepția de inadmisibilitate pentru considerentele expuse in conținutul încheierii.
Se arata de către parata in conținutul intampinarii ca din probele depuse de către reclamant in susținerea cererii nu rezulta urgenta, faptul ca reclamantul este o persoana violenta atât fata de ea cat si fata de minor, are afecțiuni medicale de care nu se preocupa si vicii care ii pun si mai mult starea de sănătate in pericol.
S-au depus de către parata înscrisuri in apărare si înregistrări pe suport electronic.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C..
Instanța a încuviințat pentru fiecare parte proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar si referatele de ancheta psihosociala efectuate la domiciliul parților.
Analizând cauza in raport cu probele administrate instanța retine următoarele:
Partile se afla actualmente in proces de divorț, cauza aflata pe rolul Judecătoriei Constanta având numărul_ .
Din casatoria parților a rezultat minorul I. R. născut la data de 16 07.2005.
Potrivit art 996 C.:Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Ordonanța președințială este procedura de natură contencioasă care are ca obiect obținerea rapidă de la instanța competentă, în cazuri urgente, a unei hotărâri provizorii.
Ca procedură specială, ordonanța președințială implică prin definiție întrunirea unor condiții specifice de admisibilitate.
Textul art. 996 alin. (1) și (5) C. pr. civ. evocă, condițiile specifice minime, dar și indeniabile ale ordonanței președințiale: urgența ; aparența de drept; neabordarea fondului litigiului .
Urgența este expres consemnată ca o condiție a ordonanței președințiale în cuprinsul art. 996 alin. (1) C. pr. civ.: „instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice”.
Legea nu definește conceptul de „urgență”; ea indică însă unele dintre situațiile care o pot justifica: a) Păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; b) Prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; c) Înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Fiecare dintre aceste situații reclamă unele explicații sau precizări.
Cea de-a doua situație – „prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara” – este o situație constitutivă urgenței. Dar, în sens invers, poate fi de asemenea urgență când prejudiciul pe care ordonanța tinde să-l prevină ar fi ulterior reparabil.
Totuși, caracterul iremediabil al prejudiciului, fără a fi un element determinant, este adesea luat în considerare, la momentul pronunțării ordonanței.
„Prejudiciu iminent” semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță, dacă situația avută în vedere se perpetuează.
Un prejudiciu eventual nu este suficient, dar un prejudiciu condiționat, în cazul când un eveniment determinat se va produce, poate justifica ordonanța.
Urgenta este primejdia unui prejudiciu ireparabil sau prejudiciul serios care s-ar aduce prin întârziere; necesitatea care nu suferă nicio întârziere ,pericolul atât de imediat,incat nicio chemare in judecata chiar cu termen scurt nu l-ar putea înlătura.
Nu in ultimul rând urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete,instanța trebuind sa analizeze aceste fapte si nu o eventualitate sau o probabilitate.
Reclamantul nu a adus nicio proba in sprijinul celor afirmate astfel incat simpla susținere lipsita de un minim de suport probator in sprijinul argumentelor invocate nu justifica urgenta.
Nu este de neglijat nici faptul ca nu s-a probat refuzul paratei de a- permite sa aibă legături personale cu minorul, reclamanta arătând si in fata instanței ca nu ii interzice tatălui sa aibă legături personale cu minorul, cu condiția insa ca acestea sa se materializeze la domiciliul sau.
Ori nu se poate retine ca fiind îndeplinita condiția urgentei pentru a fi admisa o cerere de ordonanța președințiala, in condițiile in care urgenta nu rezulta din fapte concrete si nu din o eventualitate sau o probabilitate.
Prin urmare se retine ca nu este îndeplinita condiția urgentei in cauza .
F. de considerentele de fapt si de drept expuse ,constatând neandeplinita condiția urgentei,instanța va respinge acțiunea ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondata acțiunea formulată de reclamant I. B. domiciliat C., ..59, ., parter, . cu pârâta I. I. L. domiciliată în C., ., ..B, . .
Cu apel in 5 zile de la pronunțare .
Pronunțata in ședința publica azi 15.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud. M.R
Tehnored. M.D
4 ex/ 16.10.2014
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6260/2014.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 6720/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
