Accesiune. Sentința nr. 4590/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4590/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4590/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4590
Ședința publică din data de 23.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune acțiune formulată de
reclamanții D. I., D. G. și M. A., toți cu domiciliul procesual ales în C., .. 100, jud. C., la SCA M., M. & M., în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 16.04.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.04.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.11.2013, sub număr de dosar_, reclamanții D. I., D. G. și M. A. au chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de circa 100 mp, situat în mun. C., .. 15 A, jud. C., dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată precum și dreptul de proprietate asupra construcției edificată pe acest teren, dobândit prin efectul accesiunii imobiliare.
În considerentele de fapt, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii legali ai defuncților D. V. și D. C., potrivit certificatului de moștenitor nr. 58/22.11.2012 eliberat de BNP Asociați J. B. și H. B., autorii acestora ocupând fără titlu în anii 1960 imobilul ce face obiectul acestui litigiu.
Totodată, în aceeași perioadă, autorii reclamanților au ridicat pe teren o construcție cu destinația locuință în care au și locuit.
S-a susținut că imobilul a fost stăpânit în mod public și netulburat, în mod continuu până în prezent.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1845-1847, art. 1890 C. civ., art. 492 C. civ. precum și art. 1049-1052 C.proc.civ.
În probațiune, reclamanții au uzitat de proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii I. A. și T. E. și de proba cu expertiză tehnică topografică.
Pârâtul deși legal citat, nu și-a desemnat nici un reprezentant în fața instanței și nu a formulat întâmpinare sau alte cereri scrise.
În cursul procedurii au fost admise și administrate la cererea reclamanților proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică de specialitate și proba testimonială.
De asemenea, la solicitarea instanței, au fost depuse la dosar situația juridică a terenului și construcțiilor, istoricul de rol fiscal și adeverință eliberată de OCPI privind evidențele din cartea funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Terenul pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată are o suprafață de 105 m.p., este situat în mun. C., .. 15 A, jud. C., cu următoarele vecinătăți: nord – nr. cad._, est – proprietate privată, sud – C. G., T. E. și vest – T. E., D. A.-C., astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnica imobiliară întocmit de expert R. A..
Terenul a intrat în stăpânirea autorului reclamanților, respectiv D. V. și D. C., în jurul anului 1975, conform înscrisurilor de la dosar și declarațiilor de martori.
După decesul autorilor reclamanților, terenul a fost stăpânit de către reclamanți în calitate de urmași, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză.
În ceea ce privește imobilul construcție existentă pe terenul în litigiu, astfel cum sunt este evidențiată de expert pe planul de situație al expertizei sub C1 reținem că autorii reclamanților au intrat în stăpânirea acesteia în jurul anului 1975, iar în prezent și aceasta este stăpânită de reclamanți.
Din aceleași depoziții testimoniale rezultă faptul că reclamanții sunt cunoscuți în comunitate ca proprietari ai imobilelor, iar cu privire la teren nu au existat nici un fel de divergențe cu alte persoane care să fi tulburat în fapt sau în drept folosința acestuia.
Instanța mai reține faptul că imobilele figurează în evidențele registrului fiscal cu nr. de rol nominal unic la poziția 995 încă din anul 1966 fiind înregistrate în evidențele fiscale în prezent pe numele reclamanților.
De asemenea, instanța reține faptul că terenul face parte din domeniul privat al Mun. C. conform situației juridice de la dosar.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile normative apreciate ca fiind incidente în cauză, instanța apreciază că cererea formulată, este întemeiată pentru considerentele care succed:
Prescripția achizitivă (uzucapiunea) este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege. Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții:
- termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată;
- caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă:.
Art. 1846 C. civ. – Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru.
Art. 1847 C. civ. – Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.
Art. 1890 C. civ. – Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.
De asemenea, în ceea ce privește posesia, existența acesteia se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire) și elementul intențional sau psihologic – animus rem sibi habendi (care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).
Referitor la prima condiție – termenul de exercitare a posesiei, Judecătoria apreciază faptul că aceasta este îndeplinită, pentru considerentele care succed.
Legea recunoaște dreptul actualului posesor de a uni posesia sa cu cea a autorului său, putând astfel să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate prin efectul joncțiunii posesiilor, dacă perioadele cumulate ale celor două posesii ating termenul de 30 de ani. În acest sens, dispozițiile legale prevăd:
Art. 1860 C. civ. – Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
Pentru incidența art. 1960 C. civ. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
- în discuție să fie o posesie propriu-zisă, iar nu o detenție precară;
- posesorul actual să fi dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul cu a cărui posesie vrea să-și unească propria-i posesie, iar nu pe căi de fapt.
Cu alte cuvinte, în ceea ce privește cea dea doua condiție, reclamantul (posesorul actual) trebuie să facă dovada transmiterii posesiei de la autorul său către sine pentru bunul pentru care cere să fie constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, joncțiunea posesiilor neputând avea loc decât în limita acestui transfer.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite cele două condiții privind joncțiunea posesiilor.
Astfel, pentru considerentele expuse mai jos, reclamanții au făcut dovada posesiei utile exercitate atât de autorii lor, cât și de reclamanții înseși după ce au intrat în stăpânirea bunului.
Prin urmare, dat fiind faptul că termenul scurs de la data la care autorii reclamanților au intrat în stăpânirea imobilului (părinții acestora) până la data introducerii cererii de chemare în judecată este mai mare de 30 de ani, condiția termenului prescripției achizitive este îndeplinită.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție – exercitarea unei posesii utile, instanța constată că atât în persoana autorilor reclamanților, cât și în persoana reclamanților sunt întrunite cele două elemente ale posesiei, posesia exercitată fiind una neafectată de vreunul din viciile enumerate.
Astfel, în ceea ce privește elementul material, s-a reținut faptul că autorii reclamanților și reclamanții au exercitat acte materiale de stăpânire exclusivă continuă a imobilului (compus din terenul și construcțiile identificate prin raportul de expertiză) în mod pașnic și public, fiind recunoscuți în comunitate drept proprietari și fără a fi tulburați de nimeni în actele materiale exercitate.
De asemenea, aceștia și-au achitat impozitele și taxele aferente imobilului stăpânit, fiind înregistrați în evidențele fiscale, fapt care reflectă intenția acestora de a stăpâni imobilul pentru sine, fiind astfel întrunit și elementul psihologic necesar.
În consecință, fiind dovedite în cauza existența celor două elemente ale posesiei atât în persoana autorilor reclamanților, cât și în persoana reclamanților, caracterul util al acestei posesiei, precum și termenul de 30 de ani împlinit prin joncțiunea celor două posesii, instanța apreciază că starea de fapt a posesiei întrunește condițiile pentru a se putea transforma într-o stare de drept.
Pentru aceste considerente, cererea formulată urmează să fie admisă și, pe cale de consecință, reclamanților urmează să le fie constatat dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive de lungă durată asupra imobilului teren, astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
În ceea ce privește construcțiile, conform dispozițiilor normative incidente:
Art. 492 C. civ. – Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Textul de lege instituie o prezumție în temeiul căreia proprietarul terenului poate dobândi prin efectul accesiunii imobiliare proprietatea construcției ridicate pe teren.
În speță calitatea de proprietar a reclamanților a fost constatată de instanță în urma considerentelor expuse anterior. Dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii are efect declarativ, astfel că reclamanții dobândesc calitatea de proprietar de la momentul primului act de manifestare a posesiei.
Având în vedere declarațiile martorilor, instanța urmează să dea eficiență prezumției de proprietate instituite de art. 492 C. civ. și să constate dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare asupra construcției, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții D. I., D. G. și M. A., toți cu domiciliul procesual ales în C., .. 100, jud. C., la SCA M., M. & M., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin PRIMAR, cu sediul în C., ., jud. C..
Constată că reclamanții au dobândit prin uzucapiune de lungă durată dreptul de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 105 m.p., situat în mun. C., .. 15 A, jud. C., cu următoarele vecinătăți: nord – nr. cad._, est – proprietate privată, sud – C. G., T. E. și vest – T. E., D. A.-C., stabilite prin raportul de expertiză tehnica imobiliară întocmit în cauza de expert tehnic R. A..
Constată că reclamanții au dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției C1 edificată pe terenul anterior menționat în suprafață construită la sol de 78 mp, astfel cum rezultă din același raport de expertiză tehnică judiciară.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 35 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, republicată, dispune comunicarea unei copii de pe hotărârea rămasă irevocabilă către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C..
În temeiul art. 771 alin. 6 din Legea 571/2003 republicată, dispune ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia cu documentația aferentă să fie comunicată la organul fiscal competent.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 aprilie 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
6ex/12.06.2015
Emis4com, azi, .
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9663/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4603/2015.... → |
|---|
