Plângere contravenţională. Sentința nr. 6563/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6563/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 6555/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6563
Ședința publică din data de 04.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. D.-A.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. G. C., intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, intervenient Z. R. M. și asigurator . SA având ca obiect plângere contraventionala CP_; CP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intervenienta, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța constată că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Intervenienta Z. R. M. se legitimează cu CI . nr._.
La interpelarea instanței, aceasta arată că la data de 22.09.2014 a fost implicată într-un eveniment rutier într-un sens giratoriu intervenienta arată că a intrat în sensul giratoriu, a frânat și a lovit-o dubă de la Cargus. Mai arată că a oprit mașina iar șoferul dubei a spus că nu-l interesează ceea ce s-a întâmplat. Urmare acestei situații arată că s-a dus la poliție și a relatat cele întâmplate.
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial în temeiul art. 118 alin. 1 din OG 195/2002.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă rap. la art. 6 Cod procedură civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și constatând că este primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată.
Deliberând asupra probatoriului solicitat, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și concludentă în soluționarea prezentei cauze.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, astfel că în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă închide dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.10.2014, sub nr._, petentul C. G.-C. a formulat plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de contravenție . nr._/22.09.2014 și . nr._/22.09.2014, solicitând anularea acestuia cu consecința exonerării de sancțiunile dispuse prin acesta și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.09.2014 a fost sancționat întrucât la data de 18.09.2014, ora 18:00, a condus auto marca VW cu nr._ și pe . cu sensul giratoriu nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_ care circula din partea dreaptă către . coliziune cu acesta.
Petentul a susținut că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, că la data de 18.09.2014, la ora 18:00, se deplasa pe . intersecția cu sensul giratoriu a oprit, acordând prioritate, după care a intrat în intersecție, moment în care un autovehicul marca ford care circula din partea stângă către . o manevră greșită intrând în coliziune cu el.
În continuare, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.09.2014 a fost sancționat pentru că ni s-a prezentat la secția de poliție pentru a declara evenimentul decât în urma invitației scrise din data de 22.09.2014.
Cu privire la această faptă, petentul a susținut că nu s-a prezentat la poliție deoarece doamna cu care a intrat în coliziune nu a dorit să meargă.
La cererea de chemare în judecată petentul a anexat copie de pe procesele-verbale de contravenție contestate și de pe cartea sa de identitate.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. a depus întâmpinare (f.29), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii.
Intimatul a anexat declarațiile date de cei doi conducători auto și raportul agentului constatator.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.09.2014 (f.4), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 570 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 57 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 din același act normativ. În sarcina petentului s-a reținut că în ziua de 18.09.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția cu sensul giratoriu nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_ care circula din partea sa stângă către . coliziune cu acesta.
Totodată, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.09.2014 contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 79 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g) din același act normativ. În sarcina acestuia s-a reținut că în urma implicării în accidentul rutier din data de 18.09.2014 nu s-a prezentat la sediul B..R.M. C. în termen de 24 ore pentru soluționarea evenimentului, decât în urma declarației scrise din data de 22.09.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției contestate, instanța reține că acestea au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acestea cuprind toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost invocate cazuri de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, în ceea ce privește procesul-verbal de contravenție . nr._/22.09.2014, instanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care acționează prezumția de temeinicie este dată de constatarea personală a faptei de către agent, ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”
Întrucât fapta reținută în sarcina petentului prin procesul verbal . nr._/22.09.2014 nu a fost constatată personal de agent, actul constatator nu se bucură de prezumția de temeinicie, în astfel de condiții, fiind aplicabile prevedrile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acestea, contravenientul benefiiciind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor.
Cu respectarea principiilor de mai sus, precum și a principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.
Din declarațiile date de cei doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina contestatorului se cofirmă. Astfel, chiar petentul a declarat în fața organelor de poliție că autoturismul de culoare verde cu două doamne în el – în speță autoturismul condus de intervenientul forțat Z. R. M. era angajat în sensul giratoriu, petentul așteptând să treacă pentru a trece și el, după care autoturismul s-a oprit brusc și petentul l-a atins în bara spate în partea dreaptă.
Totodată, și intervenientul forțat Z. R. mirela a declarat că se angajase în sensul giratoriu la momentul la care petentul a lovit-o.
În conformitate cu art. 135 lit. d) din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, petetul avea obligația de a acorda prioritate de trecere autoturismului condus de intervenientul forțat când a pătruns în intersecția cu circulație în sens giratoriu, intervenientul forțat fiind deja în interiorul acesteia, conform declarațiilor celor doi șoferi auto implicați.
Instanța reține, așadar că fapta reținută în sarcina petentului este temeinică.
► Cu privire la procesul-verbal de contravenție . nr._/22.09.2014, instanța constată că fapta reținută în cuprinsul acestuia a fost constatată personal de agentul constatator, astfel că acest act face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezunția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Instanța reține că petentul nu a contestat săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, invocând drept cauză exoneratoare de răspundere faptul că celălalt conducător auto nu a dorit să meargă la poliție. Or, obligația conducătorului auto sa se prezinte la unitatea de politie competenta pe raza careia s-a produs accidentul in termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru intocmirea documentelor de constatare, prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b) din OUG 195/2002 este independentă de voința celuilalt conducător auto.
Pentru aceste considerente, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate – amenzile în cuantum de 540 lei, respectiv 360 lei și reținerea permisului de conducere sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunile amenzii și reținerea permisului de conducere sunt proporționale în raport de fapta săvârșită.
Instanța are în vedere că petentul a încălcat norme ce țin de securitatea traficului rutier, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 având drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Fapta contestatorului prezintă un grad de pericol social ridicat, neacordarea de prioritate putând avea consecințe grave pentru viața și integritatea sa corporală, cât și a celorlalți participanți la trafic.
La analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța mai are în vedere și faptul că petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, apreciind că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesele-verbale contestate sunt legale și temeinice, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. G. C. având CNP_ cu domiciliul în C., .. 7, județ C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., județ C., cu citarea intervenientului forțat Z. R. M. cu domiciliul în C., . nr. 4, . C, . și a asiguratorului SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA S.A. cu sediul în București, .. 3, . 3, împotriva proceselor verbale de contravenție . nr._/22.09.2014 și . nr._/22.09.2014.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. D.-A. Postolici I.
Red. Jud. S. D. A. / 06.01.2016 /6 ex
Tehored. Gr. P. I. / 06.01.2016
emis 4 ..2016
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4603/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6570/2015. Judecătoria... → |
|---|
