Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7985/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7985/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 7985/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 19._
SENTINTA CIVILA nr. 7985
Ședința Publică din data de 02 Iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, cerere formulată de reclamantul Ț. V. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 202, Etaj 1, Apt. 2, J. C., în contradictoriu cu pârâtul G. G. (CNP_), cu domiciliul în Comuna Tariverde, ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 09.06.2015, 23.06.2015 și la 02.07.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.06.2014 sub nr.19._, astfel cum a fost precizată (fila nr.26, din dosar), reclamantul Ț. V. a chemat în judecată pe pârâtul G. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestuia la:
- plata sumei de 2.800 euro (echivalent în lei la data plății),reprezentând prețul buldoexcavatorului vândut pârâtului de către reclamant, la data de 08.02.2013;
- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
I. Cererea de chemare în judecată:
În motivarea cererii, societatea reclamantă a invocat următoarele argumente:
(1). la data de 08.02.2013, părțile litigante au convenit verbal vânzarea către pârât, de către reclamant, a bunului buldoexcavator, la un preț de 2.800 euro, urmând ca predarea bunului să fie făcută la data achitării prețului vânzării;
(2). bunul vândut a fost dobândit de către reclamant în temeiul Contractului de Vânzare Cumpărare de bunuri mobile nr.3/06.03.2012;
(3). pârâtul și-a însușit bunul în mod fraudulos, fără acordul reclamantului, acesta din urmă nefiind de acord cu plata în rate a prețului vânzării;
(4). reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prin Rezoluția din data de 02.09.2013 din dosarul penal nr.4859/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de pârât, cu motivarea că, pentru recuperarea prejudiciului, reclamantul se poate adresa instanței civile;
(5). din actele și lucrările dosarului penal rezultă că pârâtul a recunoscut existența convenției privind vânzarea cumpărarea buldoexcavatorului, la prețul de 2.800 euro, singurul aspect contestat de acesta fiind modalitatea de achitare a prețului vânzării;
(6). deși buldoexcavatorul se află în posesia pârâtului din data de 08.02.2013, acesta refuză să achite prețul vânzării, deși a fost pus în întârziere în privința obligației de plată.
În drept, reclamantul a invocat art.1719, art.1724, art.1549, art.1550, art.1554 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele nr.8 – 15, din dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 721,00 lei, achitată conform chitanței . XWM nr._/26.06.2014 (fila nr.3, din dosar).
În temeiul art.411 C.proc.civ., reclamantul a solicitat judecarea în lipsă a cauzei (fila nr.7, din dosar).
II. Întâmpinarea:
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar a fost reprezentat în instanță prin av. N. I. (fila nr.35, din dosar).
III. Probe încuviințate:
În cauză au fost încuviințate proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
1. Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata prețului vânzării:
1.1. În drept:
Art.1650 alin.1 Cod civil: Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Art.1719 Cod civil: Cumpărătorul are următoarele obligații principale:
a) să preia bunul vândut;
b) să plătească prețul vânzării.
Principiul libertății contractuale - Art.1169 C.civ.:Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Definiția legală a noțiunii "obligație": Art.1164 C.Cciv: Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
Principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) având rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin intermediul opozabilității efectelor contractului: Art.1270 C.Cciv:: contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Răspunderea contractuală, consecință a a principiului forței obligatorii a contractului (art.1350 alin.1 C.civ.), întemeiată pe ideea de reparație a prejudiciului cauzat prin neexecutare (art.1350 alin.2 C.civ.): (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Prezumția de culpă în raporturile contractuale: art.1548 C.civ.: Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
1.2. În speță:
La data de 08.02.2013, între reclamantul Ț. V., în calitate de vânzător, și pârâtul G. G., în calitate de cumpărător, s-a încheiat verbal contractul de vânzare cumpărare prin care reclamantul se obliga să vândă, iar pârâtul să cumpere bunul buldoexcavator, la un preț de 2800 euro. Părțile au încheiat deci un contract de vânzare cumpărare în sensul de negotium, iar nu de instrumentum, voința de a contracta fiind exprimată doar verbal (art.1240 alin.1 Cod civil).
Bunul vândut a fost dobândit de către reclamant în temeiul Contractului de Vânzare Cumpărare de bunuri mobile nr.3/06.03.2012 (fila nr.8, din dosar).
Din declarația pe care pârâtul a dat-o în cadrul dosarului penal nr.4859/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., instanța reține că pârâtul a recunoscut încheierea convenției și prețul vânzării (2800 euro), contestând doar modalitatea de plată a prețului invocată de reclamant. Din aceeași declarație instanța mai reține că pârâtul recunoaște că a intrat în posesia bunului vândut (filele nr.42 – 44, din dosar).
Cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, pârâtul a fost de acord cu admiterea prezentei acțiuni în măsura în care a fost dovedită.
Instanța nu va reține argumentul invocat de reprezentantul convențional al pârâtului cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, în sensul că pârâtul ar fi achitat 1000 euro din prețul vânzării, având în vedere că din declarația pârâtului rezultă cu claritate că acesta, deși a mers a doua zi la sediul societății reclamantului pentru a-i achita suma menționată, reclamantul a refuzat să primească banii și a pretins pârâtului plata integrală a prețului (fila nr.43 verso, din dosar).
Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
În aceste condiții, pârâtul avea, conform convenției încheiate, obligația să prețul vânzării.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce îl privește pe pârât, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă în nerespectarea obligației contractuale de a achita contravaloarea bunului vândut temeiul contractului menționat, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantului, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 2.800 euro, reprezentând prețul vânzării.
În privința vinovăției pârâtului, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art.1548 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că, prin declarația dată în dosarul penal, pârâtul recunoaște că nu a achitat prețul vânzării, deși se află în posesia bunului.
Referitor la împrejurarea că pârâtul nu s-a prezentat în instanță în vederea administrării interogatoriului, deși a fost legal citat cu mențiunea personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art.358 C.proc.civ. (fila nr.31 verso, din dosar), instanța apreciază că este pe deplin justificată aplicarea dispozițiilor art.358 teza I partea finală C.proc.civ.. Potrivit textului legal indicat, dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. Prin urmare, instanța nu va acorda ab initio valoare de marturisire deplină lipsei răspunsului pârâtului la interogatoriu, dar îi va acorda semnificația unui început de dovadă în folosul părții adverse, relativ la cele ce se urmăreau a fi dovedite prin interogatoriu (existența convenției, prețul vânzării, posesia bunului vândut, neachitarea prețului, acordul în privința admiterii prezentei acțiuni – fila nr.34, din dosar).
1.3. Soluția instanței:
Având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv art.1270 și art.1350 Cod civil, în referire la art.1719 lit.(b) Cod civil, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului 2.800,00 euro(echivalent în lei la cursul BNR din data plății), reprezentând prețul vânzării intervenite între părți la data de 08.02.2013.
2. Asupra cheltuielilor de judecată:
2.1. În drept:
Art. 453 C.proc.civ.rep.: (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Art. 452 C.proc.civ.rep.: Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
2.2. În speță:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, iar cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, a învederat că solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Pe parcursul judecății, reclamantul a atașat la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, chitanța . XWM nr._/26.06.2014 aferentă plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 721,00 lei (fila nr.3, din dosar).
2.3. Soluția instanței:
Reținând că reclamantul nu a probat în condițiile art.452 C.proc.civ.rep. efectuarea unor cheltuieli de judecată cu reprezentând onorariu avocațial, în temeiul art.453 C.proc.civ.rep., instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului 721,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
3. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ.rep., instanța va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.rep.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.rep.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.rep.,
prezenta hotărâre este supusă apelului la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții – acțiune formulată de reclamantul Ț. V. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 202, Etaj 1, Apt. 2, J. C., în contradictoriu cu pârâtul G. G. (CNP_), cu domiciliul în Comuna Tariverde, ., J. C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului 2.800,00 euro(echivalent în lei la cursul BNR din data plății), reprezentând prețul vânzării intervenite între părți la data de 08.02.2013.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului 721,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ.rep..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ.rep..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 02.07.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 02.07.2015/ 4 exp.
Comunicat 2 exp.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7009/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7955/2015. Judecătoria... → |
|---|
