Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2072/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2072/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 27569/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.2072
Ședința publică din data de 25.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.- M. T.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul in C., ., jud C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, înregistrat în Registrul Comertului sub nr 984/28.03.1995, CUI RO_ și cu sediul ales la Cabinet de avocat Carpan in C., . 70, . 1, ., având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretentii
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 28.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta.
INSTANȚA,
Asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C., sub nr._, reclamantul M. C. prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C&C C. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 56.457,84 lei + T.V.A., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că pârâta s-a obligat prin contractul autentificat sub nr. 3186/16.08.2007 să respecte destinația terenului dobândit prin contract, și anume cea de „locuire”. În caz contrar, urma a fi achitată o diferență de preț, așa cum aceasta va fi rezultată din raportul de reevaluare ce se va întocmi cu prilejul noii destinații a terenului.
Terenul în cauză a făcut obiectul unor înstrăinări succesive iar în perioada 2007-2012 s-au emis mai multe autorizații de construire pentru executarea de lucrări pe terenul în cauză.
Apreciază reclamantul că obligația de plată a diferenței de preț reprezintă o sarcină care urmărește imobilul și trebuie îndeplinită de către pârâtă întrucât aceasta a realizat schimbarea de destinație a terenului.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată de pârâtă în cursul medierii, reclamantul arată că data la care creanța a dobândit un caracter cert și lichid este 09.04.2014, data înregistrării raportului de evaluare la primărie.
În drept, au fost indicate texte din Legea nr. 453/2001 și Legea nr. 50/1991.
În susținere, au fost depuse înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul și anume: autorizații de construire nr. 1083/06.07.2012, nr. 40/25.01.2011, nr. 2485/27.12.2007, nr. 1640/04.08.2009, dispoziția nr. 2967/2012, certificate de urbanism nr. 2151/02.08.2010, nr. 3258/15.08.2007, nr. 5660/11.12.2002, nr. 5661/11.12.2002, contracte de vânzare nr. 3186/16.08.2007, nr. 556/28.07.2003, nr._.07.2003, nr. 2030/27.12.2005, raport de evaluare.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, avand în vedere că acesta nu este parte în contractul în baza căruia a fost dobândit terenul de către pârâtă și în care subzistă obligația de păstrare a destinației terenului, impusă de vânzător și acceptată de cumpărător.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. În motivare, se arată că data încălcării obligației este data de la care curge termenul de prescripție și nu data când reclamanta și-a cuantificat diferența de preț. În speță, reclamantul a aflat de destinația pe care urmează să o aibă imobilul ce se edifică cel mult la 27.12.2007, data emiterii primei autorizații de construire.
Pe fond, pârâta solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu s-a produs nicio modificare a destinației, clădirea edificată pe terenul în cauză fiind destinată locuirii, destinație verificată de reclamant cu prilejul emiterii certificatelor de urbanism, autorizațiilor de construire și proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor.
Mai arată pârâta că cererea nu a fost întemeiată în drept, trimiterea la răspunderea contractuală fiind nefondată căci între părțile din proces nu s-a încheiat nicio convenție.
În susținere, au fost depuse înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul și anume: convenția nr. 91/10.08.2007, extrase de cont, ordine de plată, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr. 583/04.07.2013, nr. 804/07.09.2009, contracte de vânzare-cumpărare nr. 1668/2009, nr. 1707/2009, nr. 800/2010, nr. 979/2013.
La termenul din data de 28.01.2015, pârâta a precizat că nu mai insistă în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Conform art. 248 al.1 C.pr.civ., Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot, sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța o găsește întemeiată pentru următoarele motive de fapt și de drept:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 556/28.07.2003 la B.N.P. D. R.-L. – fila 35 dosar, M. C. prin Primar a înstrăinat numitului T. I. M. imobilul-teren în suprafață de 320 m.p., situat în C., . . obiectivului „locuință”. Conform art. 3.20 din contract, „destinația terenului aferent realizării obiectivului, înscrisă în prezentul contract, va putea fi schimbată, cu acordul vânzătorului, în condițiile respectării de către proprietar a cerințelor legale referitoare la autorizare și avizare și sub rezerva plății către M. C. a eventualei diferențe de preț, rezultată din raportul de reevaluare ce se va întocmi cu prilejul noii destinații a terenului”.
Aceeași clauză se regăsește și în contractul autentificat sub nr. 555/28.07.2003 la B.N.P. D. R.-L. – fila 47 dosar, prin care M. C. prin Primar a înstrăinat numitului T. I. M. imobilul-teren în suprafață de 345,80 m.p. situat în C., . . obiectivului „locuință”.
Cele două terenuri au fost înstrăinate ulterior numiților I. C.-E. și I. C.-N. care, la rândul lor, le-au înstrăinat numitului N. V..
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3186/16.08.2007, la B.N.P. F. V. – fila 30 dosar, cele două corpuri de proprietate au fost alipite, rezultând un teren în suprafață totală de 667,25 m.p., înstrăinat pârâtei din prezenta cauză, S.C. C&C C. S.R.L.
În cuprinsul contractului, se menționează că pârâta se obligă să respecte destinația terenului în cauză și anume „locuire, conform H.C.L.M. nr. 128/2006”.
Mai reține instanța că, prin autorizația de construire nr. 2485/27.12.2007 – fila 18 dosar, Primarul Municipiului C. a autorizat, la solicitarea pârâtei, executarea lucrărilor de construire pentru construcție nouă de locuit cu P+4E (20 de apartamente cu două camere și 13 garsoniere) conform proiect vizat și PUD aprobat cu HCLM 128/2006.
Ulterior s-au mai emis următoarele autorizații de construire: nr. 1640/04.08.2009 – fila 20 dosar, pentru modificare proiect autorizat prin recompartimentare interioară rezultând 8 apartamente de 3 camere, 12 apartamente de 2 camere și 14 garsoniere; nr. 40/25.01.2011 – fila 15 dosar pentru transformare pod necirculabil in mansardă; nr. 1083/06.07.2012 – fila 12 dosar, pentru modificare proiect autorizat prin recompartimentare mansardă.
Prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 804/07.09.2009 – fila 125 dosar, s-a admis recepția lucrărilor reprezentând construire imobil de locuit P+4E, executate în baza autorizațiilor nr. 1640/04.08.2009 și nr. 2485/27.12.2007.
Prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 583/04.07.2013 – fila124 dosar, a fost admisă recepția pentru lucrările de transformare pod necirculabil în mansardă, executare în baza autorizațiilor nr. 40/25.01.2011 și nr. 1083/06.07.2012.
Potrivit raportului de evaluare înregistrat la Primăria Municipiului C. sub nr._/09.04.2014 – fila 56 dosar, diferența de valoare a terenului creată prin modificarea regimului urbanistic din 2010 față de 2002 este 12.650,20 Euro, echivalentul a 56.457,84 lei.
Având în vedere că reclamantul își întemeiază pretențiile pe clauzele contractului nr. 3186/16.08.2007, instanța apreciază ca fiind aplicabile în speță dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la acea dată.
Conform art. 1 al.1 din acest act normativ, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în speță termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din același act normativ iar potrivit art. 8 al.1, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Instanța nu poate primi susținerile reclamantului din cuprinsul acțiunii în sensul că data la care creanța a dobândit un caracter cert și lichid este cea a înregistrării raportului de evaluare la instituția primăriei. Aceasta întrucât termenul de prescripție de 3 ani în concepția Decretului nr. 167/1958 este unul de ordine publică iar momentul de la care începe să curgă nu poate depinde de voința exclusivă a uneia dintre părți.
Nu se poate identifica niciun motiv pentru care reclamantul a ales să stabilească diferența de preț abia în anul 2014, în condițiile în care obligația de plată a acesteia (așa cum a fost inserată în cuprinsul contractului nr. 556/28.07.2003, ce se pretinde a fi o obligație propter rem ) urma să rezulte dintr-un raport de reevaluare ce se va întocmi cu prilejul noii destinații a terenului.
Or, noua destinație a terenului a fost dobândită odată cu încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 804/07.09.2009, care privește însăși construirea imobilului de locuit pe terenul în cauză, în condițiile în care procesul-verbal de recepție din anul 2013 privește doar transformarea podului necirculabil în mansardă și compartimentarea acesteia.
În aceeași ordine de idei, autorizațiile de construire enumerate anterior (ca și certificatele de urbanism emise în prealabil) sunt eliberate chiar de Primarul Municipiului C. iar procesele-verbale de recepție menționate sunt întocmite de reprezentanți ai Primăriei Municipiului C., motiv pentru care reclamantul avea toate premisele pentru a calcula diferența de preț de îndată ce a constatat schimbarea destinației imobilului.
În concluzie, constatând că termenul de prescripție curge de la data de 07.09.2009 iar prezentacerere de chemare in judecată a fost introdusă pe rolul instanței de judecată la data de 28.08.2014, cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani, instanța de judecată va admite excepția analizată și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
În temeiul art. 451 C.pr.civ., având în vedere că reclamantul a pierdut procesul, instanța îl va obliga la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței aflate în original la fila 114 dosar.
Instanța nu va avea în vedere cele două chitanțe depuse de pârâtă, la termenul din data de 28.01.2015, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, întrucât din cuprinsul acestora nu rezultă numărul contractului de asistență juridică sau numărul prezentului dosar pentru a se crea certitudinea că sunt aferente prezentei cauze. Aceasta cu atât mai mult cu cât numărul chitanței din data de 11.11.2014 este modificat din 26 în 27 iar numărul chitanței din data de 27.10.2014 ce pare a fi copia chitanței originale aflate la fila 114 dosar, are numărul modificat din 23 în 24.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C. prin Primar cu sediul in C., ., jud C. în contradictoriu cu pârâta S.C. C&C C. S.R.L., înregistrat în Registrul Comertului sub nr 984/28.03.1995, CUI RO_ și cu sediul ales la Cabinet de avocat Carpan in C., . 70, . 1, ., ca fiind prescrisă.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.- M. TurcuAlina S.
Red jud. M.C.T./25.02.2015
Tehnored.gref. A.S/27.02.2015
2com/05.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2026/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2022/2015.... → |
|---|
