Contestaţie la executare. Sentința nr. 2026/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2026/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 40771/212/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR.3047
Sentința civilă nr. 2026/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiuni civile formulată de contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA în contradictoriu cu intimatul N. I., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică la data de 18.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015 și 25.02.2015, când a hotărât:
INSTANȚA
La data de 03.12.2014, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Finanțelor Publice C. a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul N. I., prin care a solicitat anularea executării înseși, a somației și a încheierilor nr.1/19.11.2014, nr.2/21.11.2014, și, respectiv, nr.3/21.11.2014, în dosarul de executare silită nr. 1102/G/2014 înregistrat la B.E.J. G. A. – M..
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat nulitatea executării silite, generată de necompetența teritorială a executorului judecătoresc, necompetența executorului judecătoresc de a calcula dobânzile în materie fiscală, nelegalitatea executării silite, determinată de faptul că executarea ar fi suspendată și a contestat cuantumul onorariului executorului judecătoresc, solicitând diminuarea acestuia la o limită rezonabilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
La data de 04.02.2015 a fost depus la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 716 alineat 2 Cod Procedură Civilă, dosarul de executare nr. 1102/G/2014, în copii certificate.
La termenul din 18.02.2015, instanța a respins excepțiile invocate de intimat, pentru motivele reținute în cuprinsul încheierii, a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1402/CA/15.05.2014, Tribunalul C. a dispus obligarea contestatoarei către intimat la emiterea deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2012 cu privire la sumele reprezentând CASS și la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea dobânzii fiscale reglementate de art. 124 din OG 92/2003 pentru suma de 6.766 lei calculată începând cu 15.09.2013 și până la data la care va fi emisă și cheltuieli de judecată în sumă de 121 lei.
La data de 19.11.2014, a fost solicitată de către creditor punerea în executare a sentinței civile nr.1402, aceasta înregistrându-se ca dosar de executare nr. 1102/2014, la B.E.J. G. A. - M..
Prin încheierea nr.1/19.11.2014, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită.
La data de 21.11.2014, prin încheierea nr.2, organul de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 628 alineat 2 C.P.C., raportat la art. 120 alineat 7 din O.G. 92/2003, a calculat dobânda fiscală datorată de debitoare, iar prin încheierea nr. 3, a calculat și stabilit cheltuielile de executare, la suma de 550,53 lei. La aceeași dată, a fost emisă somația în dosarul de executare.
Motivele de contestație se referă la mai multe aspecte.
Primul dintre acestea vizează necompetența teritorială a organului de executare.
Art. 9 alineat 1 din Legea 188/2000, stabilește că pentru atribuția executorului judecătoresc prevăzută la art. 7 litera a), respectiv, „punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii”, este competent executorul judecătoresc „din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea”.
În sarcina debitoarei s-a stabilit, pe de o parte, obligația de a emite decizia de impunere, iar pe de altă parte, obligația de a achita creditorului despăgubiri constând în dobânda fiscală.
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat, în mod expres, ca, pentru plata despăgubirilor, executarea silită să se efectueze prin poprire.
Art. 651 alineat 1 Cod Procedură Civilă stabilește în mod diferențiat competența teritorială a executorului judecătoresc, în funcție de modalitatea de executare silită aleasă de creditor și de caracterul obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 651 alineat 1 litera c), „în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face”, executarea silită se efectuează de către „executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.”
Având în vedere dispozițiile art. 33 din O.G. 92/2003 și faptul că domiciliul fiscal al creditorului se află în C., instanța apreciază că pentru executarea obligației de a emite decizia de impunere, stabilite prin titlul executoriu, competența aparține unui executor judecătoresc de pe raza Curții de Apel C..
În ceea ce privește, obligația de plată a dobânzii fiscale, așa cum s-a arătat mai sus, intimatul – creditor a solicitat ca executarea acesteia să se realizeze prin modalitatea popririi.
Art. 781 cuprinde dispoziții speciale în materia popririi, stabilind o competență teritorială alternativă a executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit, iar pentru situația în care debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.
Instanța observă că, atâta vreme cât poprirea se instituie asupra conturilor debitoarei, iar debitoarea – contestatoare are cont deschis inclusiv la unitatea teritorială a Trezoreriei de pe raza municipiului C., a fost sesizat, în mod legal, un executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel C..
În consecință, în raport de art. 651 alineat 1 litera c) și, respectiv, art.781 alineat 1 și 2 Cod procedură Civilă, instanța constată că cererea de executare silită este de competența Biroul Executorului Judecătoresc G. A. – M..
Un alt motiv de contestație invocat a fost necompetența executorului judecătoresc de a calcula dobânda fiscală, contestatoarea susținând că numai organul fiscal poate efectua o asemenea operațiune. Se observă că nu se contestă suma rezultată din acest calcul sau algoritmul de calcul al acesteia, ci numai necompetența executorului judecătoresc de a-l realiza.
Prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 1402, instanța de judecată a dispus obligarea contestatoarei – debitoare la plata dobânzii fiscale, reglementate de dispozițiile art. 124 din O.G. 92/2003. Prin aceeași hotărâre s-a stabilit și perioada pentru care este datorată această dobândă.
Potrivit art. 628 alineat 2 Cod Procedură Civilă, „în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc.”
Aprecierea asupra aplicabilității art. 124 din O.G. 92/2003 și asupra îndreptățirii creditorului la dobânda fiscală reglementată de această dispoziție legală a fost făcută prin hotărârea ce constituie titlu executoriu în cauză, deci, nu mai pot fi puse în discuție, intrând în puterea lucrului judecat.
În aceste condiții, constatând că executorul judecătoresc a procedat la calculul despăgubirilor datorate de contestatoarea – debitoare cu titlu de dobândă fiscală, în conformitate cu dispozițiile art. 628 alineat 2 Cod Procedură Civilă, ce îi recunoaște acest drept, iar calculul s-a realizat cu respectarea dispozițiilor titlului executoriu, adică, în baza art. 124 din O.G. 92/2003, instanța va aprecia ca neîntemeiată și această critică formulată pe calea contestației la executare.
Un alt motiv de contestație a fost acela referitor la faptul că executarea silită ar fi suspendată. Nu se dezvoltă, însă, acest motiv, făcându-se doar trimitere la un alineat 4, fără indicarea textului de lege care l-ar cuprinde.
Potrivit art. 700 Cod Procedură Civilă, „executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanță.”
Instanța constată că, în cauză, nu a fost justificată niciuna dintre cele două ipoteze reglementate de textul citat, neexistând o normă legală prin care să se suspende executarea silită inițiată de creditor, și nici o hotărâre judecătorească în acest sens.
Se arată de către contestatoare că intimatul – creditor s-ar fi adresat executorului judecătoresc și nu instituției obligate la restituire, care ar fi fost obligată să soluționeze cererea în termen de 45 de zile.
Instanța reține că, în cauză, titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească și, în conformitate cu art. 622 alineat 1 și 2 Cod Procedură Civilă, obligația stabilită prin titlul executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în cazul în care nu se realizează o astfel de executare benevolă, creditorul este îndreptățit să apeleze la cea silită, prin intermediul executorului judecătoresc. Executarea benevolă, deși întotdeauna posibilă, nu îngrădește, în niciun fel, dreptul creditorului de a formula cerere de executare silită împotriva debitorului, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, care include și etapa executării unei hotărâri judecătorești.
Deci, beneficiind de un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, intimatul – creditor a solicitat executorului judecătoresc, declanșarea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei – debitoare, care nu și-a adus la îndeplinire de bună voie obligațiile stabilite în sarcina sa pe cale judiciară.
De altfel, se observă că intimatul a adresat și contestatoarei, în mod direct, cerere de executare a dispozițiilor titlului executoriu, însă aceasta, nici până la data pronunțării prezentei hotărâri, nu a înțeles a îi da curs.
Pe cale de consecință, instanța reține că și această critică este neîntemeiată.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, contestatoarea solicită diminuarea acestuia până la o limită rezonabilă, proporțional cu activitatea depusă.
Din cuprinsul încheierii nr. 3/21.11.2014 emisă de B.E.J. G. A. – M., rezultă că suma urmărită cu titlu de onorariu executor este de 116,53 lei și 372 lei, ambele sume având TVA inclus.
Verificând aceste sume, instanța apreciază ca neîntemeiate criticile contestatorului.
Astfel, cheltuielile de executare sunt enumerate la alineatul 3 al art. 669 Cod Procedură Civilă.
Printre cheltuielile de executare, la pct. 2 din alineatul 3 al art. 669 Cod Procedură Civilă, se regăsește și „onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;”
În referire concretă la sumele urmărite în procedura contestată, cu titlu de onorariu executor judecătoresc, instanța reține că acestea, pe de o parte, sunt prevăzute de lege, încadrându-se în categoria acestor cheltuieli, conform textului de lege mai sus citat, dar și în limitele valorice impuse de actele normative ce le reglementează, iar pe de altă parte, nu sunt disproporționate în raport de actele de executare efectuate în dosarul de executare, pentru realizarea îndeplinirii de către debitoare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, pe cale silită.
Onorariul perceput de executorul judecătoresc este stabilit în mod legal, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/ 30.07.2012 și nu este exagerat, fiind proporțional cu aceste acte de executare.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în Constanta, ., nr. 18, J. C. în contradictoriu cu intimatul N. I. cu domiciliul în Constanta, .. 51A, J. C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 25.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/22.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1664/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2072/2015.... → |
|---|
