Acţiune în constatare. Sentința nr. 1058/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1058/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 31530/212/2013
R.
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1058
SEDINTA PUBLICA DIN 05.02.2015
Completul compus din:
P.: C. I. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare - constatare nulitate clauza abuziva, acțiune formulata de reclamanții V. V. A., CNP:_, si V. F., CNP:_, ambii cu domiciliul in Constanta, ., .. B, . și cu domiciliul ales la CABINET AV. COTAN S. în Constanta, ., ., . C. în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI:_, cu sediul in sector 2, București, .. 171 si in Sector 2, București, .. 72.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015,, când,
I N S T A N T A
Deliberand asupra cauzei civile de fata, instanta constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. _ pe rolul Judecatoriei C. in data de 22.11.2013, reclamanții V. V. A., si V. F. au solicitat in contradictoriu cu parata ., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constatate nulitatea clauzei abuzive cuprinsa la pct. 3.5 din condițiile generale si pct. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit privind comisionul de risc;caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 7 lit. a din Actul Adițional nr. 1/10.09.2010 la Convenția de credit nr._/23/07.2008, prin care comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare credit; să dispună restituirea sumelor incasate cu titlu de comision de risc/ de administrare plătite in baza Convenției de credit si a Actului Adițional sus amintit de la data încheierii acestor convenții si pana in prezent; obligarea la plata dobânzii legale calculata de la plata fiecărei sume nedatorate pana la data plații efective a debitului restant;să oblige parata la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului fara comision de risc; să oblige pârâta la daune morale in cuantum egal cu daunele materiale; obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea in fapt se arata următoarele:la data de 23.07.2008 s-a încheiat cu parata convenția de credit nr._, având ca obiect acordarea unui credit de 128.000 CHF rambursabil in 240 de luni, iar pana in prezent ratele sunt achitate la zi.
Clauzele nu au fost negociate fiind dinainte stabilite de către imprumutator, singurele elemente diferențiere fiind suma Împrumutata si data scadenta, încălcând disp. art. 1 alin. 3 din Leg. 193/2000. Clauzele menționate se circumscriu celor prevăzute in art. 4 alin. 2 Lg 193/2000: „o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei.
În ceea ce privește comisionul de risc arăta ca acesta a fost impus, astfel cum rezulta din Secțiunea 3 „costuri" la pct. 5 din Condițiile Generale ale convenției de credit, care prevede: "pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutatul poate datora băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta acestuia se stabilesc in Condițiile Speciale." Punctul 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției prevede:"0,26% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulară a convenției de credit".
Se arată că, analizând aceste clauze rezulta in mod evident ca acest comision nu este deficit, nu este prevăzuta modalitatea in care a fost determinat, motivele de fapt care ii impur si temeiul legal pe care se întemeiază, respectiv justificarea lui economica si legala, fiind stipulat in același mod discreționar, in același context standard al contractului bancar.
Menționeaza ca in vederea acordării creditului, banca a solicitat o adeverința privind veniturile realizate, precum si gradul de îndatorare a clientului iar conform pct.7 Garanții din Condițiile Speciale banca beneficiază de o garanție imobiliara-ipoteca de rang 1 asupra imobilului - apartament, situat in Mim. Constanta, ., ., parter, . un evaluator ANEVAR agreat de banca.
Polița de asigurare pentru imobil a fost cesionata in favoarea băncii, societatea de asigurare fiind cea agreata de banca.
O data cu apariția OG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, a fost impusa obligativitatea băncilor de a informa clienții in legătura cu modificările aduse, fiind interzisa perceperea oricăror comisioane in afara celor prevăzute de lege..
Astfel, potrivit disp. art. art. 95. - (1) Pentru contractele aflate în curs de derulare creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.
(4) Se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.
(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) est£ considerată acceptare tacită.
Coroborând toate aceste dispoziții se arată ca parata a inteles sa formuleze un act adițional prin care sa ne aducă la cunoștința faptul ca este de "buna credința" si elimina comisionul de risc, inlocuindu-1 insa cu comisionul de administrare credit. Acest lucru rezida din cuprinsul adresei nr. 2659/25.10.2010 prin care parata arata ca, in continuare va percepe un comision, redenumit " comision de administrare credit" pentru administrarea de către banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea lui la dispozitie a împrumutatului, pe toata durata creditului, iu cuantum de 0,26% aplicat la soldul creditului.
Prin urmare, banca nu a eliminat comisionul de risc, astfel cum a fost obligatia prin disp. art. 35 pct.l lit.b din OG nr.50/2010, ci a dat acestuia o noua denumire, permis i de OG nr. 50/1991, aceea de " comision administrare de credit".
Or, in accepțiunea Legii nr. 193/2000, acest comision este abuziv, oricare ar ii denumirea pe care i-o da parata, pentru următoarele motive: este,de fapt,o dobânda mascata;este plătit pentru aceeași prestație pentru care se plătește deja dobinda; Este înregistrat ca atare in contabilitatea băncii, ca „venituri din dobinzi";altfel spus, acest comision echivalează cu un "preț "al banilor împrumutați; acest lucru nu este insa posibil întrucât "prețul " banilor îl reprezintă dobânda perceputa. In concluzie, prezumția de caracter abuziv al clauzei cu privire la acest comision este cu atat mai puternica cu cat parata încasează doua preturi pentru același serviciu ( dobânda si comision pentru aceeași suma împrumutata ).
Pornind de la dispozițiile art. 1235 - 1230 C.civil, se arată ca aceasta clauza are o cauza ilicita, contrara legii si ordinii publice, parata folosindu-se de inserarea acestei clauze pentru a eluda aplicare unei norme legale imperative, respectiv aceea de a percepe de doua ori dobândi pentru același serviciu ( dobânda ascunsa - comisionul de administrare riscurilor –si dobandalegala).
• Comisionul de administrare credit este de 0,26%, platibil lunar (dar nu se stie daca este pe an sau pe luna ori pe zi; cu toata aceasta neclaritate, banca il încasează luna de luna, de la începutul contractului) si aplicat la valoarea inițiala a contractului sau la soldul creditului;
Se menționează că acest comision este stabilit printr-o clauza abuziva rezulta si din faptul ca, pina la momentul acționarii in judecata si chiar si ulterior, reclamanții nu au avut nici un incident de plata; desi, normal, ar fi trebuit ca banca sa restituie aceasta suma acumulata cu titlu de comision de risc (pentru ca riscul nu s-a intimplat niciodată), suma nu a fost si nu va fi restituita decit ca urmare a obligării la restituire in cazul câștigării acestui proces.
Pentru perceperea abuziva a acestor comisioane, băncile au mai fost sanctionate. Se citează cu titlu de exemplu:
• De instanțe (o jurisprudenta relevanta este decizia Curții de Apel Bacău nr.2/2011, pe care a publicat-o . vechi)
• De ANPC (cazuri, mai ales in 2010, sunt multiple; comisionul de risc, de exemplu, a fost invariabil considerat abuziv anul trecut)
• De BNR (unele banei au fost sancționate in chestiunea comisionului de rezerva minima obligatorie)
• De Comisia Europeana si de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (speța Clubul Lombard).
Apreciaza ca nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publica ale art. 1 alin. 3 din Leg. 193/2000 care interzice stipularea clauzelor abuzive in contractele încheiate intre comercianți si consumatori si ale disp. art. 4 alin. si 2 din lege, atrage nulitatea absoluta a clauzelor comisionul de risc si comision de administrare credit din convenția de credit. Incidența in speța este si legislația comunitara prin Directiva Comunității Europene nr. 93/13 a cărei aplicare efectiva incumba si puterii judecătorești in temeiul art. 10 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție. Aceste norme prohibitive de ordine publica având ca scop protejarea unui interes de ordine publica -protecția generala a consumatorului-instituie o condiție de validitate pentru contractele la care se refera, respectiv cerința de a nu cuprinde clauze abuzive. Ea are un caracter parțial in sensul ca nu afectează decât clauza in discuție.
In probatiune, solicita încuviințarea probei cu inscrisurile atasate si înscrisurile care au stat la baza incheierii si administrării convenției noastre de credit; proba cu interogatoriul paratei.
In drept, Legea nr. 193/2000, OG nr.50/2010, art. 1235-1239 C.civil.
Parata a formulat intampinare si a invocat pe cale de exceptie:
1. Excepția insuficientei timbrări a acțiunii aratand in esenta ca ca prezenta cauza dedusa judecatii este întemeiata pe regulile dreptului comun, iar nu pe procedura speciala prevzuta de Legea nr. 193/2000 modificata, cererea reclamanților fiind supusa taxei judiciare de timbru.
2.Excepția inadmisibilitatii formulării cererii de chemare in judecata. Din documentele atașate cererii de chemare in judecata si mai ales din istoricul relației contractuale cu reclamanții nu rezulta ca aceștia au parcurs (sau au făcut demersuri pentru parcurgerea)
procedurii prealabile cererii de chemare in judecata, astfel cum este definita de art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea (modificata de Legea nr. 255/2013
3. Excepția prescrierii dreptului material la acțiune in ceea ce privește pretențiile. Cererea reclamanților de obligare a paratei la plata unor sume de bani este supusa termenului general de prescripție a dreptului material la acțiune. De la data semnării convenției de credit (23.07.2008) si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata (decembrie 2013) au trecut aproape 6 ani, timp in care, luna de luna, reclamanții au achitat sume de bani, in contul rambursarii creditului. Pentru fiecare dintre aceste plați a inceput sa curgă un termen de prescripție separat, in ceea ce privește dreptul reclamanților de a cere restituirea sumelor (cu concursul autorității puterii judecătorești).
Apreciaza ca termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit pentru sumele aferente perioadei 23.07._. Pentru perioada ulterioara, din 12.2010 si pana in prezent (12.2013),respectiv ultimii trei ani calculați de la data introducerii cererii de chemare in judecata, cererea reclamanților urmează a fi analizata, deoarece aceste sume aferente perioadei indicate sunt in cadrul termenului de prescripție.
Chiar daca ,,restitutio in integrum" este un accesoriu al acțiunii in nulitate termenul de prescripție al unui capăt de cerere patrimonial nu va fi legat de momentul pronunțării hotărârii privind nulitatea, deoarece in aceste condiții o acțiune patrimoniala devine imprescriptibila doar pentru ca este accesorie sau deriva dintr-un raport contractual nul, ori legiuitorul nu a inteles sa prevadă acest lucru.
4.Excepția lipsei de interes a cererii referitoare la nulitatea clauzei privind comisionul de risc din Convenția de credit din 23.07.2008 (pct. 3.5 din condițiile generale si art.. 5 lit a din condițiile special). Art. 32 din Codul de pr.civila enumera condițiile de exercitare a acțiunii civile: „orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție, d) justifică un interes".
Una din condițiile pe care interesul in promovarea unui litigiu trebuie sa il indeplinească e ca acesta sa fie actual. In prezent efectele clauzei nu_se mai produc, pentru reclamanți a fost deja protejat printr-un act adițional care a înlăturat comisionul de risc, interesul nu mai este actual.
Interesul reclamanților (împrumutaților) exista in cazul comisionului de administrare, ce a fost introdus prin actul adițional menționat, comision ce este in vigoare si |n prezent, dar pentru comisionul de risc, acest interes nu exista.
II. Pe fondul cauzei, solicita respingerea acțiunii, având in vedere următoarea argumentație: Criticile reclamanților raportate la clauza privind comisionul de risc/ de administrare se refera la doua aspecte: inexistenta unui serviciu in contraprestatie din partea băncii si existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
Din analiza sumara a convenției de credit ce face obiectul prezentului dosar, se arată că modalitatea de redactare a clauzei contestate, care este in mod evident, clara, transparentă si expresă(Condițiile speciale, punctul 5 - Comisioane). Nu este situația unor note de unor trimiteri la alta pagina, astfel incat beneficiarul creditului sa nu realizeze unui cost ascuns la momentul incheierii convenției de credit subsol sau a de existenta.
Caracterul preformulat al clauzei sau existenta contractelor de adeziune, nu reprezintă in sine un motiv de nulitate, ci trebuie dovedita si condiția dezechilibrului semnificativ invocat de reclamanți. Acest aspect trebuie raportat la percepția acestora la momentul incheierii convenției de credit. Astfel arată că reclamanții au avut ocazia sa analizeze cu atenție costul total al creditului, care este detaliat in amănunt, pe capitole, in contractul de credit. Aceștia aveau datoria de a aprecia, la data semnării convenției de credit, daca acest comision de risc implica un dezechilibru in raportul contractual.
Nu se aflau in situația "înșelării" împrumutatului de către banca. Orice persoana, fara studii de specialitate in domeniul bancar, poate sa aprecieze asupra costului total al creditului, ce include si acest comision de risc/ ulterior, comision de administrare. Reclamanții nu au văzut un "dezechilibrul semnificativ" la momentul semnării, dar il invoca ulterior, dupa cativa ani, cand s-aji hotărât sa promoveze prezenta acțiune.
Scopul legislației invocate de reclamanți, Legea nr. 193/2000 modificata (in materia protecției consumatorului) este de a proteja interesele unui consumator care nu a fost corect si complet informat si căruia i s-a impus o clauza abuziva prin formulări neclare si exagerat tehnice.
Legiuitorul a lămurit aceste aspecte (prin OUG nr. 174/2008, ce a modificat OG rir. 21/2001), dupa data semnării contractului de credit, in sensul ca nu interzice băncii sa perceapă comisioane, ci subliniază obligația băncii de a informa corect împrumutatul. Art. 9 indice 3 prevede: " b) dobânzile, precum și tonte comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris;"
In aceste condiții, atat timp cat clauza privind comisionul de risc/ de administrare nu este interzisă expres prin lege, apreciază ca a respectat obligația de a informa corect împrumutatul in legătura cu întregul cost al creditului iar acesta a avut posibilitatea estimării acestuia pe tot parcursul derulării contractului (fiind un cost fix).
Referitor la inexistenta unei contraprestatii din partea băncii raportat la stipularea acestui comision, in primul rand trebuie subliniat ca acesta a fost conceput nu atat ca un serviciu pentru client ci ca un cost pentru gestionarea unor riscuri: riscul de neexecutare a garanțiilor, riscul de neincasare a valorii asigurării, riscul de depreciere a garanțiilor, toate aceste aspecte generând eforturi si costuri suplimentare din partea băncii, pe care a trebuit sa le aiba in vedere la acordarea creditului,tocmai pentru ca nu ne aflam in prezenta unui contract aleatoriu. Acest comision este parte a prețului contractului de credit.
Conform art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE: "Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici obiectul contractului nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care a ceste cia uze sunt exprima te in mod clar si inteligibil. "
Mai mult decât atat, in ceea ce privește comisionul de administrare credit, acesta este in mod expres prevăzut in OUG nr. 50/2010 ca fiind unul dintre comisioanele premise de lege a fi incluse in cadrul unor contracte de imprumut. Practic, are o consacrare legala.
Art. 36 din actul normativ citat prevede „ (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.......... (3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
În aceasta situație, comisionul de administrare stabilit in cadrul conventiei de credit prin intermediul actului adițional ce a produs efecte prin acceptarea tacita din partea împrumutaților, ramane ca fiind un comision valabil, iar cererea prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al acestui comision urmează a fi respinsa ca nefondata.
In susținerea apărării solicita administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Potrivit disp. art.248 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Deliberând asupra excepției lipsei de interes invocata de parata in raport de petitul vizând nulitatea clauzei privind comisionul de risc din Conventia de credit nr._/23.07.2008 (pct. 3.5 din Conditiile Generale si pct. 5 lit a din Conditiile speciale), instanta o va respinge ca neintemeiata avand in vedere c acesta este justificat si actual, in masura in care conventia de credit este in vigoare iar in baz acesteia, anterior modificarilor aduse prin actul aditional, au fost incasate sume cu acest titlu, sume a caror restituire se solicita prin prezenta cerere de chemare in judecata.
Analizând convenția de credit intervenita între reclamanti și pârâtă, este evident că aceasta reprezintă un contract standard, ale cărui clauze sunt prestabilite de către împrumutător, fără ca împrumutații să aibă posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma convențiilor fiindu-le impusă de către bancă.
Totodată, instanța retine și faptul că împrumutatul a garantat împrumutul acordat de banca prin instituirea unei garantii reale imobiliare(ipoteca) de prim rang, banca pârâtă obligându-l să încheie și asigurări cu un asigurator agreat de bancă, fiind astfel acoperite toate riscurile.
Ca atare, clauza din Conventia de credit nr._/23.07.2008 reprezentata de pct. 3.5 din Conditiile Generale si pct. 5 lit. a din Condițiile speciale, privind comisionul de risc aferent,nu a fost negociată direct cu consumatorii, fiind de natură a crea, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, apare ca fiind o clauză abuzivă.
In ceea ce priveste clauza inserata la art.3 lit. a din Actul Aditional nr. 1/10.09.2010 la Conventia de credit nr._/23.07.2008, instanta constata ca parata a procedat, ca urmare a intrarii in vigoare a OUG 50/2010 (aspect ce reiese si din adresa inregistrata sub nr._/_ inaintat catre reclamanti prin scrisoare recomandata R-AR_), la modificarea condițiilor contractuale, eliminand insa din cuprinsul contractului de credit doar denumirea de comision de risc, aceasta fiind inlocuita cu denumirea de comision de administrare, urmand a fi datorat in continuarea pe tota durata conventiei, in aceeasi valoare procentuala. În aceeasi masura, parata a precizat ca acest comision reprezintă costul pentru administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea la dispoziție a împrumutului.
Prin urmare, orice alt cost pus în sarcina clienților, inclusiv comisionul de risc, sau comisionul de administrare credit, care este de fapt tot comisionul de risc redenumit, este interzis în mod expres de legislația în vigoare. Menționarea unor astfel de comisioane (alături de o altă . dreptul consumatorilor la o informare precisă și corectă, drept reglementat de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul Consumului, fiind totodată, și o practică comercială incorectă, care are drept scop și ca efect deformarea substanțială a comportamentului economic al consumatorilor.
Potrivit definiției reglementate la art. 2 lit. e) din Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, deformarea substanțială a comportamentului economic al consumatorilor reprezintă folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoștință de cauză, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.
Cum in speță, aceasta clauza sub aspectul conținutului și al efectelor este identica cu cea prevăzuta de clauza din Conventia de credit nr._/23.07.2008 reprezentata de pct. 3.5 din Conditiile Generale si pct. 5 lit. a din Conditiile speciale, fiind schimbata doar denumirea, instanta apreciază ca întemeiata solicitarea reclamanților si va constata caracterul abuziv al clauzei inserate la art.3 lit. a din Actul Adițional nr. 1/10.09.2010 la Conventia de credit nr._/23.07.2008 .
In raport de dispozițiile art. 248 al 1 cod proc civ, in ceea ce priveste exceptia prescrierii dreptului material la actiune invocata de parata prin intampinare, referitoare la cererea privind restituirea sumelor încasate de banca parata cu titlul de comision de risc,respectiv comision de administrare inserat prin Actul Aditional nr. 1/10.09.2010 la Conventia de credit nr._/23.07.2008,instanta urmeaza a o respinge ca neintemeiata, avand in vedere că finalitatea constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, astfel încât, instanța va da eficiență principiului potrivit căruia quod nullum est, nullum producit effectum, dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate in baza clauzelor constatate ca fiind abuzive fiind astfel imprescriptibil.
Instanța retine că nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care constă în desființarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Nulitatea se îndreaptă împotriva acelor efecte care contravin dispoziției legale încălcate, lăsând neatinse efectele care nu contrazic legea.
Prestațiile efectuate în baza actului sancționate cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea operează retroactiv de la data încheierii actului.
Instanța a apreciat ca abuzivă și a dispus anularea clauzei prevăzute clauza din Convenția de credit nr._/23.07.2008 reprezentata de pct. 3.5 din Conditiile Generale si pct. 5 lit a din Conditiile speciale,respectiv de art.3 lit. a din Actul Aditional nr. 1/10.09.2010 la Conventia de credit nr._/23.07.2008 astfel că se impune restituirea sumelor încasate de parata cu acest titlu precum si obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului in aceste conditii.
In baza OUG 13/2011, obligă pe pârâtă la plata către reclamanti a dobanzii legale calculata de la plata fiecarei sume nedatorate pana la data platii efective a debitului restant.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la plata daunelor morale in acelasi cuantum ca si daunele materiale, in raport de dispozitiile art. 249 cod proc civ, instanta va respinge acesta capat de cerere ca neintemeiat, avand in vedere faptul ca reclamanții nu au făcut dovada existentei unui prejudiciu moral.
În raport de dispozițiile art. 452 cod civ., instanța respinge cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca nedovedita.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata exceptia lipsei de interes invocata de parata in raport de petitul vizand nulitatea clauzei privind comisionul de risc din Conventia de credit nr._/23.07.2008 (pct. 3.5 din Conditiile Generale si pct. 5 lit a din Conditiile speciale).
Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantii V. V. A., CNP:_, si V. F., CNP:_, ambii cu domiciliul in Constanta, ., .. B, . și cu domiciliul ales la CABINET AV. COTAN S. în Constanta, ., ., . C. în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI:_, cu sediul in sector 2, București, .. 171 si in Sector 2, București, .. 72 .
Constata caraterul abuziv al următoarelor clauze din Conventia de credit nr._/23.07.2008:
•pct. 3.5 din Conditiile Generale si pct. 5 lit a din Conditiile speciale, privind comisionul de risc aferente
Constata caraterul abuziv al clauzei inserate la art.3 lit a din Actul Aditional nr. 1/10.09.2010 la Conventia de credit nr._/23.07.2008 .
Respinge ca neintemeiata exceptia prescrierii dreptului material la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect pretentii.
Obligă pârâta să restituie reclamanților sumele achitate reprezentand plati incasate cu titlu de comision de risc respectiv comision de administrare pentru perioada 20.08._14, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor mai sus menționate.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamanti a dobanzii legale calculata de la plata fiecarei sume nedatorate pana la data platii efective a debitului restant.
Obligă pârâta la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Respinge cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca nedovedita.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 05.02.2015, conform art. 396 al.2 C.proc. civ, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
P.,GREFIER,
C. I. B. M. C.
Red.jud.CIB.22.06.2015
Tehnored.g.MC.22.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2239/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1664/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
