Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1432/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1432/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 26373/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1432
Ședința publică de la 12.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. S.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune in răspundere delictuală, acțiune formulată de reclamanta ., cu sediul în Eforie Nord, ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO18016255, în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA, cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, județul Ilfov, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a amânat pronunțarea la datele de 05.02.2015 și 12.02.2015, când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.10.2013, sub nr._, reclamanta S.C. C. SECURITY SRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. asigurare REASIGURARE S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de_,49 lei reprezentând contravaloare reparații auto cu număr de înmatriculare_, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a învederat că la data de 27.12.2012 numita N. A. F., conducând auto cu număr de înmatriculare_ a pierdut controlul volanului și a derapat colizionând un cap de pod aflat pe partea dreaptă a sensului său de mers. Evenimentul rutier a fost cercetat de organele de poliție în doarul penal nr. 4/P/2013 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Bistrița.
Deoarece la momentul producerii evenimentului, autoturismul era asigurat facultativ la societatea pârâtă, reclamanta s-a adresat societății de asigurare cu o cerere în despăgubire, sens în care s-a deschis dosarul de daună CA00030545.
Potrivit notei de constatare a daunelor stabilită de către asigurător, societatea reparatoare a eliberat un deviz de lucrări prin care se constată că reparația se ridică la valoarea de_,45 lei ulterior suplimentându-se cu încă 6497,04 lei rezultând un total de_,49 lei, reparație pe care reclamanta a achitat-o integral la unitatea reparatoare, deoarece pârâta a refuzat efectuarea plății, deși autoturismul a fost reparat încă din februarie 2013.
De asemenea, a mai achitat suma de 5580 lei pentru deplasarea autoturismului pe platformă până la C., precum rezultă din chitanța nr. 623/27.12.2012.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 din OG nr. 13/2011, art. 1270, art. 2214 din C civ., raportat la prevederile contractului de asigurare facultativă.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat cererii introductive (f. 9-26).
La data de 25.11.2013, pârâta a înregistrat o cerere de chemare în garanție a brokerului de asigurare S. B. DE ASIGURARE SRL, în temeiul art. 3 pct. 3.1.5. din contractul de brokeraj nr. 95-8569 din data de 24.01.2012 coroborat cu prevederile art. 1349-1350 din NCC.
În motivarea cererii, a arătat că, potrivit articolului menționat din contractul de brokeraj, brokerul are obligația efectuării inspecțiilor de risc și a pozelor. Polița de asigurare pentru care se solicită despăgubiri a fost întocmită de către S. B., prin agentul său D. L.. Aceasta a fost emisă la data de 24.04.2012, urmând să intre în vigoare în ziua imediat următoare, la 25.04.2012.
Inspecția de risc a fost efectuată de către agentul colaborator al brokerului la data de 24.04.2012, în formă scrisă, neexistând fotografii, precum prevăd normele metodologice privind asigurarea pentru avarii și furt a vehiculelor în cadrul art. 3.2. - raportul de inspecție pct. 3.2.3.
Astfel fiind, pârâta a solicitat ca brokerul să răspundă pentru prejudicial cauzat.
În probatoriu, s-au solicitat înscrisuri și interogatoriul chematei în garanție.
La aceeași dată, 25.11.2013, pârâta a formulat și întâmpinare, invocând pe cale de excepție netimbrarea acțiunii, iar pe fond a solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantei, până la concurența sumei de_,46 lei și respingerea capetelor de cerere având ca obiect plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Pârâta a învederat că a acceptat la plată suma de_,66 lei, iar diferența nu-i incumbă întrucât în devizul de reparație au fost trecute repere pe care subscrisa nu le-a constatat ca fiind avariate, nici pe procesul verbal de constatare a avariilor, nici pe cel suplimentar.
Astfel, suma de 2430,79 lei nu a fost acceptată întrucât s-au înlocuit repere ce nu au fost constatate ca fiind avariate. Diferența de 6497,04 lei o reprezintă contravaloarea facturii nr. JR_, pe care reclamanta nu a făcut dovada că a achitat-o, întrucât pagina imprimată de pe internet nu poartă semnătura și ștampila băncii.
Cât privește suma de 5580 lei, care reprezintă cheltuieli cu transportul pe platformă, subscrisa a acceptat la plată doar suma de 2440,80 lei, aceasta justificându-se în raport cu distanța parcursă.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție împotriva numitei L. D..
Prin întâmpinare, în esență, a arătat că, deși veniturile brokerilor se formează prin încasarea comisionului de la asigurător, brokerii nu sunt, pur și simplu, mandatarii asigurătorilor. Ei se angajează în nume propriu, dar în contul asigurătorului. Astfel, contractul dintre broker și asigurat produce efecte față de asigurător, care este direct obligat la plata indemnizației sau a sumei asigurate față de clientul brokerului.
În cazul de față, asigurarea a fost încheiată prin intermediul subscrisei, părțile semnatare fiind asigurătorul și clientul față de care contractul de asigurare produce efecte juridice în cazul în care se produce evenimentul asigurat prin polița respectivă, subscrisa fiind o terță persoană față de acest contract de asigurare.
A mai arătat că pozele despre care s-a menționat că au fost efectuate cu un an înainte de încheierea poliței în cauză, au fost încărcate pe server și acceptate de către pârâtă, cu scopul de a încheia polița și de a încasa primele de asigurare. Subscrisa a primit comisionul datorat de către pârâtă urmare încheierii acestei polițe de asigurare, ceea ce înseamnă că asigurătorul a acceptat valabilitatea sa.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, a arătat că pe data de 30 iunie 2011, între subscrisa chemată în garanție și L. D. a intervenit contractul de muncă nr. 11, pentru o perioadă de două luni, 1 iulie 2011 – 1 septembrie 2011, iar durata acestui contract s-a prelungit până la data de 7 iulie 2012. Astfel fiind, a apreciat că în baza raporturilor de muncă existente între subscrisa și L. D., sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii sale contractuale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 72-74, 205 din NCPC, art. 1270, art. 1349-1350 din NCC, contractul de brokeraj, contractul de muncă și dispozițiile C. muncii.
Chemata în garanție a formulat note scrise (f. 305-307), susținând că, în ceea ce privește polița de asigurare în cauză, subsemnata a fost în permanență monitorizată de șeful său superior, Luciano Sgarro, astfel că nu se poate reține încălcarea vreunei obligații de muncă, raportat la dispozițiile cap. M3 lit. a și b din contractul de muncă.
La termenul de judecată din data de 22.05.2014, instanța a disjuns cele două cereri de chemare în garanție, constatând că în privința acestora a operat suspendarea de drept reglementată de art. 74 alin. 4 din NCPC.
În cursul procedurii, s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto judiciară.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.12.2012, la Centrul de Daune C. s-a deschis dosarul de daună CA00030545 pe rolul pârâtei E. R. Asigurare Reasigurare S.A., în baza asigurării facultative pentru avarii și furt a vehiculelor, conform poliței CA nr._, contractant și utilizator fiind reclamanta S.C. C. Security SRL, urmare evenimentului rutier în care a fost implicat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de către numita N. A. F..
La data producerii accidentului, 27.12.2012, autoturismul în cauză era asigurat facultativ la societatea pârâtă, conform poliței CA nr._ încheiată la data de 24.04.2012, cu perioada de valabilitate 25.04.2012 – 24.04.2013 (f. 172).
Coroborând cuprinsul dosarului de daună cu înscrisurile depuse de către reclamantă în probațiune, rezultă că aceasta a plătit unității reparatoare suma totală de_,49 lei, la care se mai adaugă suma de 5580 lei, achitată conform chitanței nr. 623/27.12.2012, reprezentând contravaloarea deplasării autoturismului pe platformă, de la locul producerii accidentului până la unitatea care a efectuat reparațiile.
Din actele dosarului, rezultă și că reclamanta a convocat pârâta la conciliere, fără rezultat.
Prin întâmpinare, pârâta a recunoscut în parte pretențiile reclamantei, datorate în temeiul contractului de asigurare facultativă încheiat cu aceasta, până la concurența sumei de_,46 lei.
Astfel fiind, instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească dacă suma solicitată în plus de către reclamantă este sau nu datorată de către pârâtă, raportat la aspectul că, pe de o parte, aceasta a contestat faptul avarierii unora dintre reperele indicate în devizul de lucrări, iar pe de altă parte, a considerat că suma de 5580 lei este nejustificată în raport cu distanța parcursă pentru deplasarea autoturismului pe platformă.
În drept, potrivit art. 1350 din NCC, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 1270 din NCC, privind forța obligatorie a contractului, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante
Principiul forței obligatorii a contractului antrenează mecanismul angajării răspunderii civile contractuale, iar pentru ca un creditor să poată pretinde debitorului său îndeplinirea obligațiilor stabilite prin contract, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții specifice: a. între aceștia să existe un contract valabil încheiat cu respectarea cerințelor de fond și de formă, b. să existe un prejudiciu care să rezulte din neexecutarea obligațiilor contractuale și c. culpa debitorului, dovada acesteia fiind realizată prin neexecutarea lato sensu a obligațiilor asumate.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data încheierii poliței, în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare.
Conform art. 8 din aceeași lege, avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.
Cât privește existența raporturilor contractuale de asigurare facultativă dintre reclamantă și pârâtă cu privire la autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aceasta este dovedită prin polița de asigurare nr._ încheiată la data de 24.04.2012, conform căreia reclamanta a optat pentru pachetul CASCO PREMIUM, ceea ce acoperă și evenimentul rutier produs la data de 27.12.2012.
Cu privire la a doua condiție de antrenare a răspunderii contractuale, instanța reține că reclamanta a dovedit existența creanței deținute împotriva pârâtei, prin facturile fiscale și devizul de lucrări anexate dosarului. Astfel fiind, revine pârâtei sarcina probării executării propriilor obligații. Sub acest aspect, pârâta a recunoscut în parte pretențiile reclamantei, însă nu a făcut dovada plății, nici în ceea ce privește sumele acceptate la plată.
Conform concluziilor raportului de expertiză, precum și raspunsului la obiecțiunile încuviințate de către instanță, se impunea înlocuirea reperelor pe care pârâta le-a contestat, ceea ce se coroborează cu dispozițiile art. 10.6 din condițiile generale ale contractului, potrivit cărora “la avarierea…unui ansamblu sau subansamblu, se ia în considerare înlocuirea numai a părților componente sau a pieselor care au fost avariate…”
Cu privire la suma reprezentând contravaloarea transportului, instanța reține că pârâta nu a contestat faptul deplasării autoturismului până la locul obișnuit de parcare (C.), ci nedatorarea sumei în raport cu distanța parcursă.
Potrivit art. 2.6.1 din contract, pârâta despăgubește și cheltuielile suplimentare, dovedite cu acte, efectuate pentru transportul vehiculului pe teritoriul României, în cazul pachetului Casco Premium, în limita unui singur transport, în scopul reparării lui, dacă vehiculul nu poate fi deplasat prin forță proprie…până la locul obișnuit de parcare, la nivelul cheltuielilor de transport percepute de societățile specializate.
Prin urmare, clauza contractuală permite beneficiarului opțiunea între locul obișnuit de parcare și cea mai apropiată unitate service, iar atâta vreme cât reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune în acest sens, iar pârâta nu a contestat cuantumul sumei raportat la criteriul contractual, acela al cheltuielilor percepute de societățile specializate, ci raportat la distanța parcursă, în lipsa administrăriii unor probe în acest sens, instanța va respinge această apărare ca neîntemeiată.
Referitor la mențiunile expertului vizând aplicabilitatea Ordinului CSA nr. 14/2011, instanța nu le va avea în vedere întrucât regulile instituite de acest act normativ nu sunt incidente în speță, ci doar în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă.
Analizând cuprinsul poliței de asigurare prin prisma condițiilor generale de asigurare, instanța observă că despăgubirea solicitată nu depășește suma asigurată. Deși apărarea pârâtei se întemeiază pe aspectul că o parte din sumă nu reprezintă contravaloarea unor pagube reale produse autovehiculului, nu s-au administrat probe în acest sens. Pe de altă parte, analizând devizul de lucrări și procesele verbale întocmite pentru constatarea avariilor, instanța va reține ca fiind dovedite pretențiile reclamantei.
În virtutea rolului activ, instanța a încuviințat pârâtei obiecțiunile propuse de către aceasta, deși s-au invocat prevederile unui act normativ fără aplicabilitate în cauză, fiind astfel respectat dreptul la apărare al ambelor părți.
În consecință, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,49 lei reprezentând contravaloare reparații auto cu număr de înmatriculare_ .
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța observă că părțile nu au stipulat penalități contractuale, devenind astfel incidente dispozițiile OG nr. 13/2011.
Potrivit art. 1 din OG nr. 13/2011, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Art. 2: În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Conform art. 6 din OG nr. 13/2011, dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.
În considerarea acestor dispoziții legale, instanța va aprecia ca întemeiat și capătul subsidiar de cerere și în consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de_,49 lei calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data achitării efective a debitului.
Cu referire la capătul de cerere vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată, constatând culpa procesuală a pârâtei, instanța urmează să-l admită, cu obligarea la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 8540 lei, repezentând taxă judiciară de timbru (3040 lei), onorariu expert (800 lei), onorariu avocațial (4700 lei), conform chitanțelor de plată existente la dosar.
Cu referire la cuprinsul art. 454 din NCPC, instanța nu poate diminua cuantumul cheltuielilor de judecată în considerarea aspectului că pârâta a recunoscut în parte pretențiile reclamantei, întrucât anterior pornirii procesului a fost pusă în întârziere și nu s-a conformat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. C. SECURITY SRL cu sediul în Eforie Nord, ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO18016255, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, județul Ilfov, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,49 lei reprezentând contravaloare reparații auto cu număr de înmatriculare_, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 8540 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (3040 lei), onorariu expert (800 lei), onorariu avocațial (4700 lei).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
O. M. S. SELMA Z.
Red.jud.O.M.S. 26 Mai 2015
Tehnoredact./S.Z. 23 Martie 2015/4 ex.
Emis 2 comunicări azi 27.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1423/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1101/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
