Plângere contravenţională. Sentința nr. 1223/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1223/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 25261/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1223
Ședința publică din data de 09.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în C., . 6, stand 1, județ C. și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI- ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., Bulevardul I. G. D. nr. 18, județ C., având ca obiect plângere contraventionala A/2009_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 09.02.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 07.08.2014, petenta . a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu organul constatator, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._/21.07.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum total de 1700 lei pentru două fapte, respectiv pentru că datele înregistrate în deconturile privind VA, jurnalele pentru cumpărături și vânzări, respectiv balanțele de verificare lunară sunt necorelate și pentru că nu a respectat obligația de inventariere a mărfurilor aflate în gestiunea G1 și G2 (contul 371) la 31.12.2012.
A susținut petenta că societatea este în control din luna aprilie 2012, motiv pentru care înțelege să invoce prescripția dreptului de a aplica sancțiunea pe cel de-al doilea capăt al procesului verbal, ținând cont că inventarierea gestiunilor se realizează la sfârșitul anului fiscal, care echivalează cu anul calendaristic, în mod nereal susținându-se că s-a constatat că la data de 21.07.2014 nu și-a îndeplinit obligația fiscală, raportat la perioada în care s-a desfășurat controlul, care a început din anul 2012, dată de la care inspectorii au luat cunoștință de evidența contabilă și de la care puteau aplica sancțiunea, termenul de 6 luni (sau de 1 an prevăzut de art. 14 din OG 2/2001) curgând de la data de 01.05.2012 și sfârșindu-se la data de 01.05.2013.
Petenta a mai precizat că lipsa oricăror elemente de identificare la primul capăt al procesului verbal de sancționare o pune în imposibilitatea de a formula apărări și ataca astfel procesul verbal, neputând realiza care documente sunt necorelate, în perioada 01.04._13 fiind cel puțin 13 deconturi lunare, precum și care dintre documentele D1 nu s-ar fi corelat cu documentul D2, care sunt elementele asimetrice necorelate și de unde a fost dedusă necorelarea documentelor.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe disp. OG 2/2001,
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri pe care le-a depus la dosarul cauzei (f. 5- f. 8, f. 13- f. 19).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 10.10.2014 intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția regională a Finanțelor Publice G.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității depunerii plângerii contravenționale, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, intimatul a arătat că obligația de inventariere este permanentă și legea nu prevede un termen pentru care trebuie efectuată arătând că trebuie efectuată cel puțin o dată pe an pe tot parcursul societății și de fiecare dată în situațiile enumerate la pct. 2 alin 1 lit. a- f din OMF 2861/2009, epuizându-se la data efectuării inventarului și nu la data constatării de către organele de inspecție fiscală.
A mai precizat intimatul că în ceea ce privește nulitatea relativă a procesului verbal invocată de către petentă, nu pot fi primite susținerile acesteia că a fost vătămată prin faptul că nu își poate formula apărările, cât timp aceasta a luat cunoștință de constările și consecințele fiscale ale inspecției, astfel cum rezultă din cap. VI al Raportului de Inspecție Fiscală încheiat la data de 24.09.2014.
La întâmpinare intimatul a atașat documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (f. 27- f. 57).
La termenul din data de 27.11.2014 instanța a respins excepția tardivității depunerii plângerii contravenționale, pentru considerentele reținute în încheierea de la acel termen.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal ./2009 nr._/21.07.2014, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 700 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 3 din Legea nr. 82/1991 și sancționate de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 și cu amenda contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin. 2 lit. d din Legea 82/1991 și sancționată de art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991
Prima contravenție a constat că în urma controlului efectuat în data de 21.07.2014, perioadă verificată 01.04._13 s-a constatat că datele înregistrate în deconturile privind TVA, jurnalele pentru cumpărături, vânzări, respectiv balanțele de verificare lunară sunt necorelate.
Cea de-a doua contravenție a constat în nerespectarea inventarierii mărfurilor aflate în gestiunea G1 și G2 (contul 371 din balanța de verificare) la 31.12.2012.
În drept, conform art. 41 pct. 3 din Legea nr. 82/1991 constituie contravenție prezentarea de situații financiare care conțin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare, care se sancționează cu amendă de la 200 la 1000 lei
Totodată, potrivit art. 41 pct. 2 lit. d din Legea nr. 82/1991 constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la efectuarea inventarierii și se sancționează cu amenda de la 400 la 5000 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat fără obiecțiuni de către petentă prin administrator.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat - 21.07.2014, și la data introducerii prezentei plângeri contravenționale la oficiul poștal, respectiv 05.08.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 183 Cod proc. civ, respectiv 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima faptă contravențională, potrivit prevederilor art.16 alin.1 din OG 2/2001, agentul constatator are obligația de a realiza o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter.
Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate.
Constatările procesului-verbal în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentei în sensul că „în perioadă verificată 01.04._13 s-a constatat că datele înregistrate în deconturile privind TVA, jurnalele pentru cumpărături, vânzări, respectiv balanțele de verificare lunară sunt necorelate” nu răspund acestei exigențe, agentul constatator realizând o descriere sumară, echivocă a faptei, fără a evidenția suficiente elemente de fapt, concrete, de natură a o individualiza, respectiv documentele sau elementele asupra cărora au fost identificate necorelări, documente care au fost emise pe o perioadă ce depășește un an de zile, fapt ce echivalează cu nedescrierea acesteia și atrage nulitatea procesului verbal, conform art.17 din OG nr.2/2001.
Faptul că petentei i s-a prezentat proiectul de raport de inspecție fiscală și aceasta și-a prezentat punctul de vedere nu reprezintă un motiv suficient pentru care fapta să nu fie suficient descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție, ori cel puțin în cuprinsul unui alt act de constatare, întocmit la o dată anterioară sau concomitent cu data încheierii procesului verbal de contravenție.
Mai mult, faptul că intimatul a depus acte contabile (filele 28- 43) constând în documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție nu îl absolvă de obligația de a fi descris în mod corespunzător fapta imputată în actul sancționator.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal a fost nelegal întocmit în ceea ce privește constatarea primei fapte contravenționale reținute în sarcina petentei, împrejurare care conduce la nulitatea parțială a acestuia, sub aspectul contravenției prevăzute de art. 41 pct. 3 din Legea nr. 82/1991 și sancționate de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, motiv pentru care instanța nu va mai proceda la analizarea temeiniciei cu privire la această abatere.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională, instanța apreciază că în raport de aceasta procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
Cu privire la invocarea de către petentă a prescripției dreptului de a aplica sancțiunea cu privire la abaterea constând în nerespectarea inventarierii mărfurilor aflate în gestiunea G1 și G2 (cont 371), instanța constată următoarele:
Potrivit disp. art. 13 alin. 1 și 2 din OG 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue, termenul curge de la data încetării săvârșirii faptei, contravenția fiind continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Conform disp. pct. 2 alin. 1 din Normele metodologice ale OMF 2861/2009: ”În temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, entitățile au obligația să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele situații: http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp67276/_.HTM - #a)la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege; http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp67276/_.HTM - #b)ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp67276/_.HTM - #c)ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune; http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp67276/_.HTM - #d)cu prilejul reorganizării gestiunilor; http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp67276/_.HTM - #e)ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră;http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp67276/_.HTM - #f)în alte cazuri prevăzute de lege” iar potrivit pct. 4 din aceleași norme inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul activității fiecărei entități.
Contravenția constând în neefectuarea obligației de inventariere presupune săvârșirea abaterii contravenționale prin omisiune. Contravenția prezintă caracter continuu, în raport de disp. art. 13 anterior citate, având în vedere că încălcarea obligației legale durează în timp și prezintă două momente care au relevanță în atragerea răspunderii contravenționale, respectiv data consumării și data epuizării.
Având în vedere că operațiunea de inventariere trebuie făcută în cursul exercițiului anului fiscal, momentul consumării contravenției îl constituie începutul anului fiscal următor, în speță începutul anului 2013.
Momentul epuizării contravenției, în raport de disp. art. 13 alin. 2 din OG 2/2001 îl constituie data încetării săvârșirii faptei, respectiv data îndeplinirii obligației legale- în speță, efectuarea operațiunii de inventariere cu privire la mărfurile aflate în gestiunile indicate. De la acest moment curge termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG 2/2001.
Instanța va respinge susținerile petentei potrivit cărora termenul de 6 luni curge de la data de 01.05.2012, având în vedere că până la finalul anului 2012 petenta putea să își îndeplinească obligația legală, conform dispozițiilor legale anterior citate. Totodată, faptul că în procesul verbal de contravenție este consemnat că perioada supusă verificării este 01.04._13 nu are relevanță cu privire la data curgerii termenului de prescripție, ținând cont că atât din procesul verbal de contravenție cât și din raportul de inspecție fiscală depus la dosar de către intimat (f. 44- f. 57), este prevăzută ca dată a constatării acestei abateri data de 21.07.2014 iar până la acea dată petenta nu și-a îndeplinit obligația legală, motiv pentru care prescripția dreptului de a aplica sancțiunea nu a început să curgă.
Pentru aceste motive, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunea pentru contravenția prev. de art. art. 41 alin. 2 lit. d din Legea 82/1991 și sancționată de art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991, nu este prescris.
Sub aspectul temeiniciei care urmează a fi analizată prin raportare la cea de-a doua faptă contravențională reținută în procesul verbal de contravenție contestat, respectiv cea prevăzută de art. art. 41 alin. 2 lit. d din Legea 82/1991 și sancționată de art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991, instanța trebuie să pună în balanță prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta.
Procesul verbal a fost întocmit de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât se bucură de prezumția de veridicitate în ceea ce privește aspectele constatate personal. Prezumția de veridicitate este o prezumția relativă și poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Pe de altă parte, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se reține în mod constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
În aceste condiții, instanța apreciază că petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care are scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților.
Ambele prezumții sunt relative, iar prezumția de veridicitate operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Instanța reține că petenta a semnat procesul verbal fără obiecțiuni iar din cuprinsul plângerii contravenționale, aceasta nu invocă nici un motiv de netemeinicie cu privire la modul în care a fost consemnată această faptă și nici nu susține că a realizat inventarierea mărfurilor aflate în gestiunea G1 și G2.
Cu toate acestea, în cuprinsul dezbaterilor, reprezentantul petentei a precizat că pentru gestiuni distincte nu există obligația de a se efectua raporturi de inventariere distincte, susținere care urmează a fi respinsă de către instanță ca nefondată, având în vedere cuprinsul dispozițiilor din Normele metodologice ale OMF 2861/2009, care prevăd modalitatea de efectuare a inventarierii precum și fapta contravențională pentru care a fost sancționată petenta, respectiv neefectuarea operațiunii de inventariere a mărfurilor din cele două gestiuni.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că petenta se face vinovată de săvârșirea celei de-a doua contravenții reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru cea de-a doua faptă, respectiv amenda de 1000 lei, instanța reține ca aceasta este aplicată în cuantumul prevăzut de lege si este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținând cont că petenta în calitate de profesionist are obligația de a cunoaște și de a-și îndeplini îndatoririle sale legale.
Având în vedere considerentele menționate anterior, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, în sensul că va anula în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/21.07.2014 întocmit de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI- ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, pentru contravenția prevăzută de art. 41 pct. 3 din Legea nr. 82/1991 și sancționată de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 7.000 lei, va înlătura sancțiunea aplicată pentru contravenția menționată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 7.000 lei și va menține celelalte dispoziții ale procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat
În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă, precum și soluția de admitere în parte a acțiunii, instanța, în conformitate cu disp. art. 453 alin. 1 și 2 Cod proc. civ va obliga intimatul la plata către petentă a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru acordată proporțional culpei procesuale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în C., . 6, stand 1, județ C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECTIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., Bulevardul I. G. D. nr. 18, județ C..
Anulează în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/21.07.2014 pentru contravenția prevăzută de art. 41 pct. 3 din Legea nr. 82/1991 și sancționată de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 7.000 lei și înlătură sancțiunea aplicată pentru contravenția menționată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 7.000 lei..
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/21.07.2014.
Obligă intimatul la plata către petentă a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru acordată proporțional culpei procesuale
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. / 16.02.2015/ 5 ex
Tehored. Gr. P. I. / 16.02.2015
emis 3 ..2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1103/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2118/2015.... → |
|---|
