Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 15592/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._/21.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. S. și pe pârâta S.C. A. ROMÂNEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.R.L. și intervenientul forțat G. D., având ca obiect acțiune în răspundere delictuala pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.03.2015 sub numărul de dosar_ , reclamanta A. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C A. Românească ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 40.000 lei, cu titlu de daune morale, la care să se adauge penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data introducerii cererii și până la plata daunelor morale, precum și cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a precizat că, la data de 31.07.2014, aflându-se la intersecția dintre . M. V., s-a angajat în traversarea străzii în mod regulamentar, pe trecerea de pietoni, moment în care a fost surprinsă și accidentată de autoturismul Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul G. D., care nu s-a asigurat corespunzător.
A mai învederat reclamanta că, în urma plângerii penale formulate împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului, s-a constituit un dosarul penal în care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a mai arătat că reclamanta a fost examinată medico-legal de către Serviciul Județean de Medicină Legală C., sens în care a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 3914/1326/A2rutier/2014 în care s-a consemnat că a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu și de un corp dur și care necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Reclamanta a mai menționat că în urma accidentului starea sa de sănătate a fost afectată, sens în care a fost nevoită să suporte o . costuri pentru recuperarea medicală.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate, având în vedere absența unor criterii legale pe baza cărora să poată fi realizată o cuantificarea obiectivă a valorii lor, acestea vor putea fi stabilite în raport cu consecințele negative suferite de reclamantă, de importanța valorilor lezate, de intensitatea traumei fizice și psihice suferite, urmând a fi avută în vedere, totodată, vârsta reclamantei și măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială.
S-a mai învederat că sunt întrunite toate condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a numitului G. D., săvârșită cu vinovăție, cauzându-i prejudicii morale și materiale reclamantei, care se impun a fi reparate de către societatea pârâtă, având în vedere că la data săvârșirii faptei era valabilă polița de răspundere civilă auto RCA ./01/TO/XZ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1329 C.civ., Legea nr. 136/1995.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2020 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.06.2015 (f. 44), pârâta S.C A. Românească ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a învederat, în esență, că despăgubirile bănești ce vor fi stabilite cu titlu de daune materiale în urma accidentului produs în data de 31.07.2014 din culpa numitului G. D. trebuie să fie probate cu documente justificative, or reclamanta a depus dovezi doar cu privire la achitarea sumei de 591,35 lei.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamantă, acestea trebuie să reprezinte valoarea pierderii suferite și a folosului de care victima a fost lipsită, nicidecum să constituie o îmbogățire fără just temei.
Totodată, s-a învederat că penalitățile de întârziere curg de la data scadenței, or obligația asigurătorilor de plată a despăgubirilor se naște în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii judecătorești definitive de stabilire a sumei datorate, conform art. 36 pct. 5 din Normele de aplicare a Ordinului CSA nr. 14/2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011.
În dovedirea apărărilor, pârâta nu a solicitat încuviințarea de probe.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 50), prin care a precizat, în esență, faptul că suma solicitată cu titlu de daune morale este pertinentă și reflectă traumele psihice pe care reclamanta le-a suferit, precum și aspectul că, în privința penalităților de întârziere, trebuie acceptat că, în cazul în care oferta de despăgubire prezentată de asigurator este derizorie, acestea încep să curgă în termen de 10 zile de la oferta prezentată.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantei și a pârâtei, precum și proba testimonială, propusă de reclamantă, în cadrul căreia au fost audiați martorii C. F. L. și G. C., ale căror declarații sunt anexate la dosar.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei au fost atașate copii de pe dosarul penal nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, la data de 31.07.2014, ora 11.40, intervenientul forțat G. D., în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe . C., ajungând în dreptul marcajului pietonal aflat în apropierea intersecției cu . surprins-o și a accidentat-o pe reclamanta A. S., care se angajase în traversarea drumului pe marcajul pietonal, producându-i acesteia vătămări corporale care, potrivit certificatul medico-legal nr. 3914/1326/A2rutier/2014 (f. 14), au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit concluziilor cuprinse în certificatul medico-legal menționat, reclamanta a prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și care pot data din 31.07.2014.
Cu ocazia audierii în fața organului de cercetare penală în ziua comiterii faptei, în cadrul dosarul penal nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., intervenientul G. D. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că, la data de 31.07.2013, în jurul orei 11.40, în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitei T. R. I., pe . întâi de circulație, a observat o persoană de sex femeiesc angajându-se în traversarea drumului pe trecerea de pietoni, moment în care a frânat puternic pentru a evita impactul, însă nu a reușit acest lucru, lovind persoana respectivă cu partea din față a autoturismului, iar, în urma accidentului, aceasta a căzut în fața mașinii.
Aceste înscrisuri se coroborează cu declarația dată în fața organelor de urmărire penală de numita G. A.-A., care se afla în autoturismul condus de intervenientului forțat, soțul său, în momentul comiterii faptei, precum și cu susținerile reclamantei, persoana vătămată.
Prin ordonanța din data de 14.11.2014, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus clasarea cauzei privind pe G. D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C.pr.pen., reținându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.
În drept, conform prevederilor art. 1375 alin. (1) și (2) C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În demersul său judiciar, instanța urmează a analiza dacă sunt îndeplinite în cauză cerințele legale pentru angajarea răspunderii juridice civile delictuale în ceea ce îl privește pe intervenientul forțat, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, stabilirea legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și imputabilitatea faptei ilicite persoanei cu discernământ valabil.
Prima condiție pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acțiunea ori inacțiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului legitim ce aparține unei persoane.
În circumstanțele concrete ale cauzei, fapta ilicită imputată se referă la nerespectarea normelor care reglementează circulația rutieră pe drumurile publice prin neacordarea priorității de trecere reclamantei A. S., care se angajase în mod regulamentar în traversarea . C., în apropierea intersecției cu . cum s-a reținut anterior, existența faptei ilicite rezultă din ansamblul materialului probator administrat, respectiv din declarațiile date de intervenientul G. D. și numita G. A.-A. în fața organelor de urmărire penală, comiterea faptei nefiind contestată în cauză de către intervenient.
Procedând astfel, intervenientul a încălcat obligația prevăzută de art. 135 lit. h) din Regulament din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice de a acorda prioritate de trecere reclamantei care traversa drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător.
A doua condiție cerută pentru angajarea răspunderii civile delictuale se referă la producerea unui prejudiciu, prin care se înțelege rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Pentru reclamanta A. S., prejudiciul este reprezentat de vătămările aduse integrității corporale, suferințele psihice încercate ca urmare a vătămării corporale și cheltuielile efectuate pentru restabilirea stării de sănătate, constând în medicamente și consulturi medicale de specialitate.
Prejudiciul este cert și nu a fost reparat de persoana responsabilă de producerea accidentului sau de alte persoane, nefiind administrate probe pentru a se dovedi că ar fi fost achitate sume de bani reclamantei.
Între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acțiunii intervenientului, vătămările integrității corporale, cheltuielile sus-menționate și suferințele de ordin moral nu s-ar fi produs. Liantul cauzal rezultă din împrejurarea că autoturismul condus de intervenient a lovit-o pe reclamantă, coroborată cu concluziile certificatului medico-legal nr. 3914/1326/A2rutier/2014 în sensul că leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire de corpuri dure, putând data din 31.07.2014.
Referitor la vinovăția persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului, instanța reține că în materie de răspundere civilă delictuală autorul prejudiciului răspunde și pentru culpa cea mai ușoară. Vinovăția intervenientului îmbracă forma culpei fără prevedere în sensul art. 16 alin. (3) teza a doua C.civ, rezultând din atitudinea psihică de neprevedere a rezultatului faptei, deși trebuia și putea să îl prevadă.
Întrucât din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta traversa în mod regulamentar trecerea de pietoni la momentul impactului, instanța reține că accidentul a fost cauzat de culpa exclusivă a intervenientului, împrejurare ce va fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor civile.
În consecință, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prescrise de dispozițiile art. 1357 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intervenientului G. D..
Din formularea art. 1357 și art. 1381 C.civ., rezultă că este supus reparării de către persoana responsabilă atât prejudiciul material, cât și cel moral, iar potrivit art. 1385 alin. (1) C.civ. prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În ceea ce privește prejudiciul material suferit de reclamantă, conform prevederilor art. 1378 alin. (1) C.civ., despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.
Existența prejudiciului material este dovedită prin înscrisurile depuse la filele 12-52 din dosar, reprezentând bonuri fiscale emise pentru medicamentele cumpărate și ședințele de terapie individuală la care a participat reclamanta, în valoare totală de 1.694,65 lei. La stabilirea cuantumului daunelor materiale instanța nu va avea în vedere suma de 1.500 lei reprezentând împrumut acordat de martora G. C. către mama reclamantei în vederea achiziționării medicamentelor prescrise și acoperirii costurilor tratamentului psihiatric, întrucât nu rezultă că suma împrumutată a fost efectiv folosită în acest scop.
În referire la prejudiciul moral suferit, instanța reține că daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele de ordin moral pricinuite. Repararea acestor consecințe de natură nepatrimonială produse prin fapta ilicită culpabilă urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Evaluarea daunelor morale nu este supusă unor criterii legale prestabilite, însă prejudiciul moral nu poate fi lăsat neacoperit pe motiv că legea nu prevede, judecătorul fiind obligat să soluționeze pricina, sub sancțiunea denegării de dreptate.
În jurisprudență și în literatura de specialitate s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se vor avea în vedere următoarele criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și nu îmbogățirea fără just temei.
Existența prejudiciului moral suferit de reclamanta A. S. rezultă din lezarea integrității corporale, din suferințele psihice încercate ca urmare a vătămării corporale, precum și din starea de disconfort produsă.
În vederea stabilirii sumei ce urmează să fie acordată cu titlu de daune morale, instanța are în vedere numărul de 8-9 zile de îngrijiri medicale necesare pentru traumatismele suferite, existența unui semn permanent pe suprafața corpului (cicatrice de 1 cm) și faptul că reclamanta a fost nevoită să poarte o eșarfă pentru susținerea brațului pus în ghips vreme de aproximativ 10 zile.
Totodată, va ține seama de împrejurarea că urmările accidentului rutier subzistă și în prezent, starea de sănătate psihică a reclamantei fiind în continuare afectată în condițiile în care, astfel cum au declarat martorii audiați, aceasta manifestă stări anxioase și depresive, urmând tratament pe bază de antidepresive și tratament psihologic, o dată sau de două ori pe săptămână, are coșmaruri și insomnii. În acest context, prezintă relevanță constatările psihologului evaluator, cuprinse în raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică și/sau psihoeducațională (f. 17), din care reiese că reclamanta are afecțiuni nevrotice (izolare, privare de somn, plâns) și a adoptat un comportament disfuncțional, anxios-depresiv, manifestat prin atacuri de panică și accentuarea vulnerabilității la stres.
Nu în ultimul rând, din declarația martorei C. F. L. se reține că accidentul rutier a afectat și viața socială a reclamantei, care a devenit solitară și, deși are vârsta de 20 de ani, evită ieșirile cu prietenii și implicarea în diverse activități, din cauza sentimentelor de teamă și frică.
Față de consecințele negative suferite de reclamantă pe plan fizic, social și psihic, care creează în continuare un disconfort puternic, instanța apreciază că se impune acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 28.000 lei, sumă ce constituie o reparație adecvată și echitabilă de natură a compensa într-o manieră rezonabilă durerile fizice și morale încercate de reclamantă.
Cu privire la persoana căreia îi va incumba obligația de reparare a prejudiciului cauzat prin conduita intervenientului de a nu opri autoturismul pentru a acorda prioritate reclamantei, față de dispozițiile art. 55 alin. (1) și art. 54 alin. (2) din Legea nr.136/1995, instanța reține că despăgubirile se plătesc de către societatea de asigurare nemijlocit persoanelor fizice păgubite, iar acțiunea în pretenții se poate exercita direct împotriva asigurătorului.
În conformitate cu prevederile art. 49 din același act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar conform art. 26 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească printre altele, și pentru vătămări corporale, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, precum și pentru cheltuielile de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Astfel, obligația asiguratorului de plată a despăgubirilor civile, în limitele legale, are un temei convențional, rezultând exclusiv din contractul de asigurare încheiat cu persoana răspunzătoare delictual de producerea pagubei.
Instanța reține că la data producerii evenimentului rutier, 31.07.2014, autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, condus de intervenient, era asigurat pentru răspunderea civilă delictuală obligatorie la societatea pârâtă, conform poliței de asigurare ./01/TO/XZ nr._ (fila 16).
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte capetele de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale și daune morale, cu consecința obligării asigurătorului pârât S.C A. Românească ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A la plata către reclamanta A. S. a sumei de 1.694,65 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 28.000 lei, cu titlu de daune morale.
Relativ la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi calculate de la data introducerii cererii, 20.03.2015 și până la data plății daunelor morale, instanța face trimitere la prevederile art. 36 alin. (5) din Ordinul CSA 14/2011, conform cărora despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Potrivit art. 36 alin. (1) din același act normativ, în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
În conformitate cu art. 37 din Ordinul CSA 14/2011, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța apreciază că nu se poate reține o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de către pârâtă în sensul art. 36 alin. 1, aceasta răspunzând în termenul legal cererii de despăgubire formulate de reclamantă, declarându-se de acord cu plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale, iar împrejurarea că nu a comunicat motivele pentru care nu a aprobat despăgubirile cu titlu de daune materiale nu prezintă relevanță în cauză, câtă vreme s-a solicitat obligarea asigurătorului la plata penalităților de întârziere aferente sumelor stabilite cu titlu de daune morale, nu și daune materiale.
Prin urmare, instanța urmează să admită în parte al treilea capăt de cerere și, consecutiv, să oblige pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data împlinirii termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la data achitării integrale a sumei de 28.000 lei.
În ceea ce privește reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, sunt avute în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta este îndreptățită la restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional cu valoarea pretențiilor admise, astfel încât instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 500 lei reprezintă onorariu de avocat, iar 1.400 lei reprezintă taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S., cu domiciliul în C., ., nr.2B, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat O. A., cu sediul în C., ..36, jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A., prin . - Sucursala C., cu sediul în ., ., jud.C. și intervenientul forțat G. D., cu domiciliul în B., ..115, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.694,65 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 28.000 lei, cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data împlinirii termenului de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la data achitării integrale a sumei de 28.000 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.Ș.
5ex./16.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 04/2015.... → |
|---|
