Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 746/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 746/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 746/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 746/2015
Ședința din Camera de Consiliu din 29.01.2015
PREȘEDINTE: L. Fatu
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE CONSTANTA și pe pârât C. R., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu se prezintă pentru reclamanta, avocat M. Calut, conform delegației depuse la dosar, lipsind parata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentanta reclamantei precizează ca nu mai are alte probe de solicitat si cereri de formulat .
Instanța în temeiul art. 392 Cod procedura civila nemaifiind alte probe de solicitat si cereri de formulat, deschide dezbaterile asupra fondului cererii si acorda cuvântul parților sa îsi susțină cererile si apararile formulate in proces.
Reprezentanta reclamantei solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata, cu consecința obligării paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța in temeiul art. 394 Cod procedura civila declara încheiate dezbaterile, retinand cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 4.08.2014 sub nr._, reclamanta R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice C. (RADET) a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâta C. R. la plata sumei de 3118,86 lei, reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada 30.11._13, și a sumei de 256,87 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2012 – 30.09.2013. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, în baza Contractului de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată către consumatorii casnici nr. 2395/30.06.2004, încheiat cu pârâta, a prestat acest serviciu în beneficiul acesteia, emițând corespunzător facturi în contul acesteia, facturi care nu au fost achitate de către pârâtă.
Se învederează instanței împrejurarea că, în cazul serviciului public de alimentare cu energie termică, atât conduita furnizorului, cât și cea a utilizatorului (consumatorului) sunt stabilite imperativ și nu se poate deroga atenuând sau extinzând obligațiile părților.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 și art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006, pârâta avea obligația să efectueze plata prestațiilor efectuate de reclamantă în termen de 30 zile de la facturare, astfel încât pârâtei i-au fost calculate și majorările legale de întârziere.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1025 C. proc. civ., art. 969 C. civ. 1864; Legea nr.325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică; Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice; Ordinul nr.91/2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar, în fotocopii, înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 8 ).
Pârâtului i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă aceasta nu a comunicat răspunsul său și nici nu a formulat apărări în cauză.
La data de 27.11.2014, reclamanta a formulat cerere de micșorare a câtimii pretențiilor, învederând instanței că înțelege să își restrângă pretențiile la suma de 1775,73 lei, din care suma de 1568,65 lei reprezintă facturi neachitate aferente perioadei 31.01.2013 – 30.09.2013 iar suma de 225,52 lei reprezintă penalități de întârziere aferente perioadei 28.02.2013 – 30.09.2013.
În temeiul art. 258, raportat la art. 255 C. proc. civ., instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
Reclamanta a ales să folosească procedura prevăzută de art. 1028 și urm. C. proc. civ. referitoare la cererile cu valoare redusă. În acest sens, instanța constată că au fost respectate dispozițiile legii, sesizarea instanței făcându-se în scris, prin completarea formularului aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C/2013.
Potrivit art. 1.029 C. proc. civ. „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu.”
Pârâta nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, deși a fost legal citată în acest sens. În lipsa întâmpinării instanța va aplica dispozițiile art. 1030 alin. 2 C. proc. civ., urmând să pronunțe o hotărâre în baza cererii principale și a actelor care au fost depuse de parte în dosar.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că, față de obiectul prezentei cauze, în speță sunt incidente dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil., potrivit căruia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Ținând cont de data încheierii Contractului de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată către consumatorii casnici nr. 2395/30.06.2004 și făcând aplicație la speță dispozițiilor legale precitate, considerentele prezentei hotărâri se vor întemeia în drept pe prevederile Codului civil din 1864.
1. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata debitului principal:
Art. 969 alin.1 cod civil din 1864 consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante – rațiunea textului legal precitat fiind tocmai asigurarea stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Cât privește sarcina dovedirii raporturilor contractuale, instanța mai reține că aceasta incumbă reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., care statuează că cel care face o propunere în fața instanței trebuie el însuși să o dovedească.
În fapt, în acord cu art.28 alin.1 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, între societatea reclamantă, în calitate de Furnizor, și pârâtă, în calitate de Utilizator, s-a încheiat Contractul de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată către consumatorii casnici nr. 2395/30.06.2004 pe care pârâta și l-a însușit prin semnătiră, având ca obiect furnizarea energiei termice la locul de consum din C.. .. 11..
Potrivit art.38 alin.1 lit.(a) din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii de energie termică au obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. De asemenea, prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr.51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.
Din înscrisurile atașate la dosarul cauzei de către reclamantă rezultă că, în urma serviciilor prestate, au fost emise de către aceasta facturi fiscale pentru furnizarea energiei termice pentru perioada 31.01.2013 – 30.09.2013, facturi care nu au fost achitate în termen.
Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006. Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, potrivit cărora utilizatorii de energie termică au obligația de a achita la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi faptul că între cele două părți nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, contractul de furnizare a energiei termice și facturile fiscale emise, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, astfel încât instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Pârâta nu a făcut dovada achitării acestor facturi, astfel încât instanța o va obliga la plata sumei de 1568,65 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate aferente perioadei 31.01.2013 – 30.09.2013
2. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere:
Potrivit dispozițiilor art.1073 Cod civil din 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la despăgubiri.
Având în vedere specificul serviciului contractat, instanța va reține dispozițiile art.38 alin.1 lit.(a) teza finală din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică coroborat cu art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice care dispun că: neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează:a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Textul legal precitat trebuie coroborat cu art.120 pct.7 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, care prevede expres cuantumul penalităților de întârziere.
În privința achitării prestației contractate, instanța constată că, la art.9 pct.1 din contractul încheiat între părți, s-a stipulat obligația consumatorului de a achita în termenele stabilite contravaloarea energiei termice furnizate. De asemenea, în art. 19 pct.1 și pct.2 din convenția părților s-a preluat conținutul art.38 alin.1 lit.(a) din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, stipulându-se obligația utilizatorului de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care a beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, neachitarea facturii emise de furnizor în termen de 30 de zile de la data scadenței atrăgând penalități de întârziere în sarcina utilizatorului.
În temeiul acestor dispoziții legale, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 225,87 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada 28.02.2013 – 30.09.2013, astfel cum rezultă din modul de calcul depus la dosar de către reclamantă (f. 56).
3. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin.1 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, față de soluția la care a ajuns cu privire la cererea introductivă, în temeiul art. 1031 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța o va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice, CUI –_, cu sediul in CONSTANTA, B. CARTAN, nr. 14A, în contradictoriu cu pârâta C. R., CNP –_, cu domiciliul in IASI, T. SAQVESCU, nr. 24A, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma totală de 1775,73 lei, din care suma de 1550,21 lei reprezintă contravaloarea facturilor fiscale aferente perioadei 31.01._13 iar suma de 225,52 lei reprezintă penalitățile de întârziere aferente sumelor scadente în perioada 28.02._13.
Obligă pârâta la plata sumei de 200 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29.01.2015.
Președinte Grefier
L. F. M. I.
Red. L.F. /23.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 798/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 719/2015. Judecătoria... → |
|---|
