Contestaţie la executare. Sentința nr. 9301/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9301/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 40213/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9301
Ședința publică din data de 3 septembrie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: O.-I. L.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimatele U. B. SA și . prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Omerali Gean având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 27 august 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.11.2014, contestatorul P. C., în contradictoriu cu creditorul U. TIRIAC B. SA., și intimata .. a fomulat contestație la executarea silita solicitând suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr.3/2014 întocmit de B.E.J. SARKIS I., anularea încheierii nr.979/16.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în cadrul dosarului nr._, anularea executării silite dispuse în dosarul nr. 3/2014 al B. SARKIS I..
În motivare se arată că prin înștiințarea emisă în dosarul de executare nr. 3/2014 al B. SARKIS I. și înmanata debitorului în data de 19.l l.2014 contestatorul a fost înștiințat cu privire la debitul principal pe care îl are de achitat creditoarei U. TIRIAC B. S.A., în cuantum de 45.858,06 lei, fiind vorba de suma cu care creditoarea s-a înscris la masa credală.
Menționează contestatorul că înștiințarea în cauză a fost emisa în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.CON_ din 17.08.2010, act adițional nr.1 din data de 16.08.2011, act adițional nr. 3 din data de 29.11.2012, contract de fidejusiune din data de 15.09.2011 și a încheierii nr. 979/16.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în cadrul dosarului nr._, prin care s-a admis cererea de executare silită formulată de creditoarea U. TIRIAC B. SA.
Contestatorul apreciază ca eronată începerea procedurii de executare împotriva codebitorului,
având în vedere că debitoarea principală nu a făcut dovada lipsei disponibilităților bănești iar prin valorificarea bunurilor deținute de societatea P. SRL – aflată în procedura de lichidare, este posibilă îndestularea creditoarei U. TIRIAC B. SA.
Mai arată contestatorul că, în primul rând, creditoarea trebuie să se îndrepte împotriva debitoarei principale, pentru suma de 4,182.91 lei, admisa de Tribunalul Constanta si nu a sumei de 39,153,87 iei, abia ulterior să se adreseze codebitorilor și garanților în vederea recuperării debitului datorat.
Se contestă și dispozițiile stabilite prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 16.01.2014, referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, în valoare de 6.699,19 lei, pe care îl consideră excesiv, raportat la valoarea debitului datorat.
În ședința publică din data de 27.08.2015, contestatorul a arătat că înțelege să renunțe la cererea de suspendare a executării.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și urm., art.718 și urm. C..
Intimata U. TIRIAC B. SA a depus întâmpinare solicitand respingerea contestației la executare ca netimbrată, iar in subsidiar ca netemeinica, precum și obligarea contestatorului la cheltuieli de judecata.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Asupra excepției netimbrării instanța s-a pronunțat în data de 05.08.2015, în sensul respingerii ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în încheiere.
Cu privire la fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că la data de 17.08.2010, între U. Tiriac B. si .., în calitate de împrumutat, reprezentata legal prin P. C., si P. C., în calitate de garant, s-a încheiat contractul de credit CON_ .
La data de 15.09.2011, pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor contractuale, s-a încheiat Contractul de fidejusiune între aceleași părți.
Conform dispozițiilor art. 711 alin. 3 Cod procedura civila, dupa începerea executării silite,cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, si anularea incheierii
prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, daca a fost data fara îndeplinirea
condițiilor legale.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea încheierii nr.979/16.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în cadrul dosarului nr._, instanța constată că nu au fost indicate de către contestator condițiile legale nerespectate de instanța, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind anularea executării silite dispuse în dosarul nr. 3/2014 al B. SARKIS I., instanța constată că, prin contractul de fidejusiune, contestatorul și-a asumat următoarele obligații - fila 74 -se obliga față de banca ca oricând împrumutatul nu plătește la scadenta orice suma datorata în baza sau în legătura cu contractul de credit, sa plătească imediat la cerere aceasta suma întocmai ca un debitor principal, daca scadenta intervine ca rezultat al scadenței anticipate- în cazul în care o astfel de scadenta anticipata este determinată de neîndeplinirea de către împrumutat a obligațiilor sale sau în orice alt mod, inclusiv, dar fara a se limita la creditul în suma de 65.000 lei, plus dobânzi si costuri aferente.
De asemenea, va despăgubi banca la cererea acesteia pentru orice cost, pierdere sau răspundere a acesteia dacă oricare obligație garantata de fidejusor este sau devine neexecutabila, nevalabila sau nelegala.
Potrivit contractului pct.3.3 –fila 75- garanția de plata a fidejusorului este continua si va ramane în vigoare pe toata perioada de derulare a creditului, inclusiv a prelungirilor ulterioare pana la ultima plată a sumelor datorate de către împrumutat indiferent de orice plata sau îndeplinire intermediara parțiala sau totala.
Conform pct.4.4. Banca are dreptul ca in cazul neexecutarii de către imprumutat a obligațiilor asumate, sa urmărească direct pe fidejusor pentru executarea acestor obligații. Fidejusorul renunța expres la beneficiul de diviziune si discutiune, precum si la orice cale de atac îndreptata impotriva deciziei băncii de urmărire a sumelor datorate.
Instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile contractuale, banca poate începe executarea împotriva garantului în momentul în care împrumutatul nu își respecta obligația de plata a sumelor datorate. Aceasta obligație a fost asumată în mod expres de către contestator prin semnarea contractului de fidejusiune.
În egală măsură, instanța constată că și în situația în care executarea ar fi pornită împotriva intimatei .., în condițiile în care aceasta se află în lichidare, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii de faliment are ca efect suspendarea executării silite doar cu privire la bunurile proprietatea societății în faliment, nu și cu privire la cele aparținând garanților ipotecari.
Așadar, conform disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare, fără a face vreo distincție între debitorul principal și codebitorii care garantează alături de acesta creanța față de creditor, iar o altă interpretare ar leza implicit drepturile celorlalți creditori prin faptul că distribuția rezultatului lichidării ar fi inechitabilă.
Faptul că debitorul principal a fost suspus procedurii insolvenței conform încheierii 1286/9.06.2013, pronunțată de Tribunalul C., este lipsit de orice relevanță, neavând nici o influență asupra obligațiilor pe care debitorii garanți le au față de instituția bancară de la care acesta contractase anterior un împrumut, și chiar dacă instituția bancară ar fi cunoscut această împrejurare, situația ar rămas neschimbată.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge capătul de cerere privind anularea executării silite dispuse în dosarul nr. 3/2014 al B. SARKIS I. ca neîntemeiat.
Cu privire la anularea executării din prisma cheltuielilor de executare stabilite în cuantum de 6.699,19 lei în componenta căreia intră atât onorariul de avocat, cât și onorariul executorului judecătoresc, instanța apreciază ca incidente următoarele texte de lege: art. 669 alin.(3) pct. 3 Cod procedura civila sunt cheltuieli de executare:1.taxele de timbru necesare declanșării executării silite;2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;3. onorariul avocatului in faza de executare silita;4. onorariul expertului, al traducătorului si al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silită ,6. cheliuielile de transport;7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Referitor la onorariul de avocet, potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat, onorariul avocatului este stabilit inter partes, ținând seama de elementele prevăzute în alin.3 al textului: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului;
importanta intereselor în cauza; împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client îl împiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta împrejurarea poate fi constatata de client fara investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în munca, experiența, reputația si specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si
rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiara a clientului; constrângerile de timp in care avocatul este obligat de împrejurările cauzei sa acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
În ceea ce privește activitățile prestate de către reprezentantul conventional care justifica onorariul de avocat, se reține că acestea sunt activități de administrare precum transmiterea/preluare dosar, redactare cereri de executare
silită, plata taxelor necesare, monitorizare activitate executor judecătoresc, activități de asistenta juridică si reprezentare, activități de informare.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, instanța are de analizat legalitatea și temeinicia cheltuielilor de executare contestate de către debitoarea contestatoare, sens în care sunt avute în vedere dispozițiile art. 670 din Codul de procedură civilă, art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și art. 451-453 din Codul de procedură civilă.
P. prisma acestor prevederi legale, instanța de executare apreciază că toate cheltuielile ce fac obiectul contestației au fost stabilite în mod legal și sunt pe deplin justificate.
Astfel, se observă că executarea silită a avut ca obiect suma reprezentând debit determinat în baza titlului executoriu.
Suma de 6.699,19 lei stabilită de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu executor, reprezintă așadar onorariul (aproape) maximal ce putea fi stabilit în cazul de față. Acest cuantum este justificat, în opinia instanței, dat fiind că organul de executare a efectuat demersuri efective pentru executarea silită a titlului executoriu prin poprire, astfel cum reiese din dosarul de executare.
P. urmare, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în cuantum inferior celui maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, respectiv 10% din valoarea creanței urmărite incluzând TVA de 24%.
Potrivit atributului fiscal al B.E.J. SARKIS I. – C. RO_, acesta este plătitor de TVA.
În ceea ce privește T.V.A.-ul aferent onorariului de executor, instanța apreciază că valorile maximale reglementate de lege nu includ T.V.A., pentru simplul motiv că nu fac referire la o atare chestiune, dar și pentru că obligația de plată a T.V.A. este impusă prin Legea nr. 571/ 2003 privind codul fiscal.
Potrivit art. 127 alin. 2 teza I din Legea nr. 571/ 2003 - „în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora”.
Regula este deci, impozitarea operațiunilor, iar operațiunile scutite sunt expres prevăzute de lege. De principiu, legea fiscală este de strictă aplicare și interpretare.
Art. 141 din Legea nr. 571/2003 a stabilit scutirea de T.V.A. pentru anumite operațiuni sau profesii libere, printre care nu se regăsesc și executorii judecătorești, fiind interzisă extinderea prin analogie a operațiunilor scutite. Acestea sunt numai cele prevăzute expres de lege și prin nicio dispoziție legală, aplicabilă de la demararea executării silite până în prezent, nu s-a prevăzut scutirea de T.V.A. a activităților efectuate de executorii judecătorești.
Or, deși activitatea executorilor judecătorești este „serviciu de interes public” (conform art. 2 din Legea nr. 188/2000), ea este desfășurată ca profesie liberă, și nu ca instituție publică, iar în conținutul său este o activitate profesională, lucrativă, realizată din prestații în favoarea beneficiarilor, pentru care încasează onorarii.
Pentru asemenea activități sunt obligate la plata T.V.A. chiar și instituțiile publice, pentru anumite activități, conform art. 127 din Legea nr. 571/ 2003. Regimul special de scutire prevăzut de art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/ 2003 este facultativ, la alegerea persoanei impozabile stabilite în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, nefiind cazul în speță.
Oricum, o interpretare contrară, precum cea susținută de reclamantă, nu poate fi primită întrucât ar fi de natură să conducă la aplicarea unui regim discriminatoriu între executorii judecătorești. Astfel, în vreme ce plătitorii de T.V.A. ar trebui să se limiteze la onorariile maximale din care se scade 24% - de plată bugetului de stat, cei care nu sunt plătitori de T.V.A. ar putea încasa efectiv onorariile în cuantumul maxim prevăzut de lege.
În aprecierea instanței, aceste onorarii sunt justificate, în raport de obiectul executării și de activitățile întreprinse.
Așa fiind, contestația la executare urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată și - potrivit art. 720 alin. 4 din codul de procedură civilă – hotărârea de față va fi comunicată executorului judecătoresc, din oficiu și de îndată ce va rămâne definitivă.
Față de soluția instanței, raportat la prevederile art.453 C. și la cererea intimatei . de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că intimata nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul P. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimații U. B. SA., cu sediul în București, ., nr. 70, sector 2 și .. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Omerali Gean din C., .. 30, ., ..
Respinge, ca neîntemeiată cererea intimatei .. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 03.09.2015, conform art.396 alin.2 C. prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O.-I. LUPAȘCUSILICA P.
Red. și tehnored. Jud. I.O.L.
Ex. 5/03.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8688/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9004/2015. Judecătoria... → |
|---|
