Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8680/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8680/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 1525/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.8680/ 05.08.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. F. în contradictoriu cu pârâtul C. I., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 04.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.08.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 13.01.2015 sub nr._, reclamantul M. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. I. ca, pe calea ordonanței președințiale, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să îi permită accesul pe suprafața de teren de aproximativ 1000 m.p. situată în Năvodari, tabăra Copii, lot. 2, trup 2, Dl, jud. C., prin desființarea gardului de plasă, în vederea efectuării lucrărilor de delimitare a hotarelor și înțărușare, conform planului cadastral al imobilului. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, în esență, că este proprietarul terenului situat în Năvodari, tabăra Copii, lot. 2, trup 2, Dl, jud. C., conform titlului de proprietate nr. 7960/19.09.2011 emis de Comisia Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate C., iar terenul în suprafață de aproximativ 1000 m.p. și construcțiile edificate pe el și sunt deținute de pârât fără ca acesta să justifice un titlu valabil.
S-a învederat că până în anul 2010, în temeiul unui contract de închiriere pârâtului i-a fost conferită folosința service-ului auto aflat pe teren și a unei suprafețe de teren de 400 m.p., însă după împlinirea termenului contractual, pârâtul ocupă întregul spațiu fără a deține un titlu.
În continuare, s-a arătat că pentru suprafața de teren aferentă campingului Tabăra Năvodari între reclamant și mandatara acestuia .. s-a încheiat un contract de închiriere în anul 2012, iar în prezent se află în derulare un contract de comodat între aceleași părți.
Terenul în litigiu este împrejmuit cu gard de plasă închis cu lacăt de către pârât, astfel că lucrătorii cadastrali nu pot face operațiunile de înțărușare conform planului de amplasament – schiță cadastrală.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale acțiunii pe calea ordonanței președințiale, reclamantul a precizat că măsura înțărușării zonei ocupate de pârât se impune până la soluționarea dosarului civil nr._/212/2014 având ca obiect evacuarea acestuia de pe terenul proprietatea reclamantului, delimitarea prin înțărușare fiind absolut necesară întrucât pârâtul consideră că, având un contract de închiriere pentru un teren învecinat, poate folosi și vecinătățile nestingherit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997 C.pr.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu și a probei testimoniale.
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare însă prin notele de ședință depuse la data de 28.04.2015 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la faptul că are calitatea de detentor precar al construcției service în baza contractului de închiriere nr. 76/04.06.2004, iar proprietarul construcțiilor realizate pe teren și utilizatorul principal al terenurilor este S.C. Sind Romania S.R.L.
S-a susținut, de asemenea, că în mod nelegal s-a emis titlul de proprietate nr. 7960/19.09.2011 de către Comisia Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate C. pe numele reclamantului.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond ori măsuri cu caracter definitiv, ci doar provizoriu, aceste condiții nefiind îndeplinite în prezenta cauză.
Relativ la condiția urgenței, s-a învederat că terenul a cărui înțărușare se solicită a făcut obiectul unor lucrări cadastrale anterioare a căror realizare s-a făcut anterior emiterii titlului 7960/2011, cu ocazia repetatelor partajări ale terenurilor dobândite prin acest titlu de proprietate.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În ceea ce privește probatoriul, instanța a încuviințat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul și, la solicitarea reclamantului, a încuviințat și a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia la interogatoriu fiind consemnate la filele 208-210 din dosar.
Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.pr.civ., excepția lipsei de interes, invocată de intimat, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul M. F. deține în coproprietate cu numita M. E.-E. terenul situat în Năvodari, Tabăra de Copii, Trup 2 (DL), L. 3, aspect ce rezultă din Titlul de Proprietate nr. 7960/19.09.2011 emis de Comisia Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate C. coroborat cu extrasul de carte funciară atașat la fila 23 din dosar și contractul de partaj voluntar fără sultă autentificat sub nr. 1187/26.06.2013 de B.N.P. Toncu M. (34-36).
Din susținerile reclamantei, coroborate cu răspunsurile pârâtului la interogatoriul administrat, se reține că pârâtul a ocupat terenul situat în Năvodari, Tabăra de Copii, Trup 2 (DL), L. 3, aflat în coproprietate în patrimoniul reclamantului. Deși pârâtul a afirmat că spre finalul lunii mai 2015 a eliberat spațiul, acesta nu a făcut dovada predării imobilului conform regulii de drept în materia probațiunii instituite de art. 249 C.pr.civ., în virtutea căreia cel care face o susținere în cursul procesului este dator să o probeze, astfel că, în lipsa dovedirii eliberării suprafeței de teren în litigiu, instanța reține că pârâtul ocupă în continuare terenul respectiv.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că pârâtul nu deține în prezent un titlu care să îi permită exercitarea folosinței terenului proprietatea reclamantului, contractul de închiriere nr. 76/04.06.2004 perfectat între S.C. Sind România S.R.L. București și C. I. având ca obiect derivat service-ul auto din . camping fiind încheiat pentru o perioadă de 2 ani și prelungit ulterior doar până la data de 01.06.2010.
Instanța mai reține că prin sentința civilă nr. 6065/2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014 având ca obiect evacuare a fost admisă cererea reclamantului M. F. formulată în contradictoriu cu pârâtul C. I. și s-a dispus evacuarea pârâtului de pe terenul intravilan situat în Năvodari, Tabăra de copii, trup 2 (DL), L. 2, identificat cu nr. cadastral_ conform documentației cadastrale avizată de OCPI cu nr._/26.03.2013.
În drept, pentru promovarea oricărei cereri de chemare în judecată trebuie îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii civile, prevăzute de art. 32 C.pr.civ., și anume existența capacității procesuale și a calității procesuale, formularea unei pretenții și justificarea unui interes.
În acord cu prevederile art. 33 C.pr.civ., interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
În prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul justifică un interes în sensul textului de lege sus-menționat, determinat de necesitatea de folosire a terenului aflat în proprietatea sa pentru a stabili și demarca hotarul terenului față de terenurile învecinate.
Interesul există întrucât, astfel cum s-a reținut în precedent, terenul este ocupat în continuare de pârât, care a recunoscut că nu i-a permis reclamantului accesul motivat de împrejurarea că o terță persoană are calitatea de proprietar.
De asemenea, interesul subzistă și în contextul pronunțării sentinței civile nr. 6065/2015 în dosarul nr._/212/2014 prin care s-a dispus evacuarea pârâtului întrucât această hotărâre, deși este executorie și prin urmare poate fi pusă în executare silită la cererea reclamantului în caz de refuz de executare benevolă, nu este definitivă, fiind susceptibilă de a fi desființată prin admiterea căii de atac a apelului declarată de către pârât.
Față de considerentele expuse mai sus, considerând că reclamantul justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în prezentul demers judiciar, instanța va respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât și unită cu fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana care are calitatea de pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății, sarcina dovedirii calității procesuale pasive revenindu-i reclamantului.
Instanța apreciază că ocuparea de către pârât a terenului situat în Năvodari, Tabăra de copii, trup 2 (DL), L. 2, identificat cu nr. cadastral_ conform documentației cadastrale avizată de OCPI cu nr._/26.03.2013, aflat în coproprietatea reclamantului, conferă pârâtului C. I. calitate procesuală pasivă în pricina de față.
În acest sens, vor fi înlăturate ca nefondate susținerile pârâtului conform cărora acesta nu poate sta în proces întrucât deține terenul în calitate de detentor precar, în numele societății Sind Romania S.R.L., care este proprietarul construcțiilor realizate pe teren și utilizatorul principal al terenurilor, întrucât, pe de o parte, din probele aflate la dosar nu rezultă această situație de fapt, iar, pe de altă parte, poziția procesuală de pârât în astfel de acțiuni aparține oricărei persoane care exercită folosința asupra imobilului litigios ca drept real sau drept de creanță, ori chiar în absența unui titlu care să îi confere dreptul de a folosi imobilul.
Conchizând, de vreme ce pârâtul deține în fapt terenul anterior specificat, față de obiectul cauzei, respectiv obligarea de a permite accesul pe teren, pârâtul are calitate procesuală pasivă, astfel încât instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză.
Cu privire la fondul cauzei, instanța expune următoarele considerente:
Potrivit art. 997 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Instituția ordonanței președințiale, reglementată în Titlul VI, cartea a VI-a din Codul de procedură civilă, reprezintă un mijloc procedural guvernat de principiul celerității pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgență.
Din cuprinsul art. 997 C.pr.civ. reiese că cererea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească, pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni și anumite condiții particulare, respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului. Spre deosebire de acțiunile civile întemeiate pe dreptul comun, în cazul acțiunii promovate pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale nu este necesară dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 249 C.pr.civ., fiind suficientă reținerea unei aparențe de drept.
În ceea ce privește urgența, aceasta se apreciază în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei și scopul luării măsurii provizorii urmărite, și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ori înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul nu a probat urgența din perspectiva prevenirii unei pagube care nu poate fi reparată sau a cărei reparare ar fi deosebit de dificilă, păstrării unui drept care ar fi afectat prin întârziere ori înlăturării piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, instanța reține în primul rând că necesitatea efectuării unor lucrări de delimitare a hotarului terenului aflat în proprietatea reclamantului și de fixare a semnelor corespunzătoare nu se circumscrie noțiunii de „cazuri grabnice” în înțelesul atribuit de art. 997 C.pr.civ., întrucât nerealizarea imediată a acestor operațiuni nu este de natură să afecteze un drept al reclamantului ori să creeze o pagubă iminentă imposibil ori greu de reparat.
În al doilea rând, reclamantul a promovat acțiunea civilă de față după trecerea unei perioade de aproximativ un an și jumătate de la dobândirea în coproprietate a terenului situat în Năvodari, Tabăra de copii, trup 2 (DL), L. 2 prin contractul de partaj voluntar fără sultă autentificat sub nr. 1187/26.06.2013 de B.N.P. Toncu M., astfel că trecerea unui interval de timp relativ îndelungat generează concluzia conform căreia reclamantul nu a considerat urgentă soluționarea procesului în contradictoriu cu pârâtul, deși pârâtul a ocupat în toată această perioadă terenul litigios.
Având în vedere considerentele anterior expuse, reținând ca nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate privind urgența în soluționarea pricinii, cerință prevăzută de art. 997 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. F., în contradictoriu cu pârâtul C. I., considerând, totodată, că este de prisos analizarea celorlalte condiții prescrise de textul de lege.
În baza art. 453 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a reclamantului în declanșarea prezentului litigiu, acesta căzând în pretenții prin respingerea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu este îndrituit la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, astfel încât instanța va respinge cererea având obligarea pârâtului la plata acestor cheltuieli, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. F., prin mandatar .., cu sediul în C., ..5, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. I., cu domiciliul în oraș Năvodari, ., ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.tehnored.jud.D.D.
4 ex./18.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8688/2015. Judecătoria... → |
|---|
