Contestaţie la executare. Sentința nr. 4231/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4231/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 28372/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4231
Ședința publică din data de 10.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. C. M.
GREFIER: I. Postolici
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator H. I. și pe intimat . SRL BIROUL REGIONAL CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.04.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.09.2014, contestatorul H. I. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata . SRL, prin care a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 1150/2014 al B. Menaef C., cu consecința anulării tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar, precum și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prin încheierea nr. 9363/14.05.2014, Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite împotriva sa, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru persoane fizice nr. 2961/08.12.2006 pentru suma de_,66 lei reprezentând debit principal, precum și alte accesorii.
A solicitat să se constate prescris dreptul de a cere executarea silită împotriva sa, conform art. 705 Cod procedură civilă, întrucât dreptul pentru care se poate cere executarea silită începe să curgă din momentul în care debitul a fost declarat scadent, adică din momentul în care nu a mai plătit ratele scadente. A precizat că nu i s-au comunicat înscrisurile din care rezultă că nu a achitat aceste debite pentru a preciza cu exactitate data, dar nu a achitat decât 3 rate din acest credit. Prin urmare, a concluzionat contestatorul, acesta a fost declarat scadent cel târziu în vara anului 2007.
A mai arătat contestatorul că până în 2014 intimata nu a efectuat nici un act de executare în acest sens, depunând cerere către executorul judecătoresc abia în 29.04.2013, acesta din urmă solicitând încuviințarea executării silite abia în data de 30.04.2014.
Pe fondul cauzei, a arătat că acel contract de credit, deși încheiat pe numele său, nu a fost folosit de către acesta, întrucât a încheiat o înțelegere cu patronul firmei la care lucra să-și însușească el banii obținuți din credit, urmând să plătească ratele restante.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
La data de 07.10.2014, contestatorul și-a precizat cererea, arătând că solicită să se constate că dreptul intimatei de a cere executarea silită este prescris, anularea încheierii nr. 9363/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2014, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 1150/2014 al B. Menaef C., cu consecința anulării tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar, precum și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a anexat înscrisuri (f. 15-29).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.
La data de 28.11.2014, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, netimbrarea contestației la executare, respingerea cererii ca tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că deși contestatorul invocă o prezumtivă intervenire a prescripției dreptului de a cere executarea silită, acest aspect este eminamente neadevărat. Astfel, conform adresei BCR privind situația contractului de credit încheiat de către contestator, ultima plată efectuată a fost înregistrată la data de 29.12.2011, ceea ce face ca termenul de 3 ani de prescripție să fi fost întrerupt și să înceapă curgerea unui nou termen.
În drept, a invocat dispozițiile OUG 80/2013, art. 714 Cod procedură civilă, art. 16 și 17 Decretul 167/1958, art. 205 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertize de specialitate, interogatoriul contestatorului.
Analizând, în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. invocate din oficiu la termenul de judecată din data de 08.04.2015, instanța o apreciază întemeiată, pentru motivele ce se succed:
Potrivit art. 713 alin. 1 Cod procedură civilă, contestația la executare se introduce la instanța de executare.
În ceea ce privește instanța de executare, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 138/2014 (publicată în Monitorul Oficial la data de 16.10.2014), art. 650 alin. 1 stabilea că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Textul anterior enunțat a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale (M. Of. nr. 529 din 16.07.2014), în prezent dispozițiile art. 650 alin. 1 având următorul cuprins: „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Având în vedere că prezenta contestație la executare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 03.09.2014, anterior modificării textului normativ cu privire la instanța de executare, dar ulterior declarării neconstituționale a acestei dispoziții (art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă), devin incidente prevederile art. 147 alin. 1 din Constituția României, care menționează că „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Astfel, față de data formulării contestației la executare ce face obiectul judecății, se va avea în vedere competența teritorială de drept comun, reglementată în prezent de dispozițiile art.107 Cod procedură civilă, care prevăd că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Pe cale de consecință, în lipsa unor alte prevederi speciale în materia executării silite, instanța de executare este judecătoria în raza căreia își are domiciliul sau sediul debitorul.
În ceea ce privește posibilitatea instanței de a invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., instanța a avut în vedere prevederile art. 129 alin. 1 pct. 3, precum și cele ale art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, care permit judecătorului să invoce excepția necompetenței teritoriale exclusive la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Sub aspectul momentului în raport de care se determină competența (teritorială) a instanței (de executare), instanța apreciază că acesta este cel al introducerii contestației la executare, neavând relevanță momentul sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite, întrucât competența se verifică și se determină la momentul sesizării instanței cu cererea în privința căreia se pune problema (ne)competenței.
Concluzionând, având în vedere că debitorul are domiciliul în Medgidia, instanța apreciază că Judecătoria Medgidia este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare, astfel că urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Medgidia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. C. M. Postolici I.
Red. Jud. O. C. M. / 14.04.2015 / 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 14.04.2015
emis 2 ..2015
ADRESĂ DECLINARE
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
Către,
Judecătoriei Medgidia, județ C. |
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 4231 pronunțată la data de 10.04.2015 în dosarul civil cu nr. de mai sus, s-a dispus declinarea prezentei cauze spre competentă soluționare în favoarea dumneavoastră.
PREȘEDINTE GREFIER
O. C. M. Postolici I.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4225/2015. Judecătoria... → |
|---|
