Contestaţie la executare. Sentința nr. 1941/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1941/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 38132/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1941
Ședința din data de 23.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea . cu sediul în C., .. 32-34, ., jud. C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea depusă la data de 07.11.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, contestatoarea P. G. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., contestație la executare, prin care a solicitat anularea Încheierii nr._/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014, anularea Somației din data de 28.10.2014, a adresei de înființare a popririi din data de 28.10.2014, precum și anularea executării silite însăși în Dosarul de executare nr. 2617/2014 al B. N. M. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea arătă, în esență, că executarea silită contestată a fost inițiată în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, întrucât tariful de despăgubire ce formează obiectul executării silite a fost anulat prin art. 1 pct. 2din Legea nr. 144/23.07.2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, ce reprezintă o lege contravențională mai favorabilă și care produce efecte retroactive.
Totodată, arată contestatoarea că nu a contestat procesul verbal de contravenție prin care s-a aplicat tariful de despăgubire.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită, contestatoarea învederează instanței că acestea nu au fost avansate de către creditor și nu există dovezi din care să rezulte efectuarea, de către executorul judecătoresc, a cheltuielilor privind taxa judiciară de timbru, acte de certificare/multiplicare/transport.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și art. 718 C.proc.civ..
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 45 lei, potrivit art. 10 alin. (2) și art. 3 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că tarifele de despăgubire la care se referă art. II din Legea nr. 144/2012 și care se anulează sunt cele aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a legii, iar cu privire la retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, susține intimata că tariful de despăgubire nu reprezintă o sancțiune contravențională, ci estimarea legală a unui prejudiciu care este fundamentul răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește apărările deduse judecății de către contestatoare, intimata apreciază că acestea puteau fi formulate doar prin intermediul căii speciale de atac împotriva procesului verbal, respectiv pe calea plângerii contravenționale împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ din 24.10.2011, iar în ceea ce privește legalitatea stabilirii cheltuielilor de executare, apreciază că acestea se încadrează în plafonul maximal prevăzut de lege.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia instanța a dispus atașarea din oficiu a Dosarului de executare nr. 2617/2014 al B. N. M. A..
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, în fapt, prin Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 24.10.2011, contestatoarea a fost obligată la plata contravalorii tarifului de despăgubire, în temeiul art. 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002, în valoare de 28 de Euro.
Prin cererea de executare silită depusă pe rolul B. N. M. A. la data de 22.09.2014, intimata a solicitat executarea silită a titlului executoriu pentru recuperarea creanței în cuantum de 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire, iar prin Încheierea din data de 22.09.2014, s-a dispus formarea Dosarului de executare nr. 2617/2014.
Prin Încheierea nr. nr._/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei P. G. SRL în temeiul titlului executoriu reprezentat de Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 24.10.2011, pentru recuperarea creanței în cuantum de 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire.
La data de 28.10.2014, a fost emisă Somația, comunicată debitorului contestator la data de 03.11.2014, prin care i-a fost pus în vedere acestuia să procedeze la achitarea debitului în cuantum de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire și 435,44 reprezentând cheltuieli de executare, iar la aceeași dată, s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor acestuia.
În drept, prin OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare s-a prevăzut obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor româno și străini. Potrivit art. 8 alin. (1) din acest act normativ, neachitarea acestui tarif constituie contravenție și se sancționează cu amendă, iar distinct de sancțiunea amenzii, dispozițiile art. 8 alin. (3) impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita un tarif de despăgubire.
În Monitorul Oficial nr. 509 din data de 24.07.2012 a fost publicată Legea nr. 144/2012.
Potrivit art. I pct. 2 Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din OG nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002, aplicate si contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Prin Decizia nr. 385/2013, Curtea Constituțională a statuat, cu privire la dispozițiile art. II din Legea 144/2012 că acestea au într-adevăr caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții.Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii, dispozițiile art. II din Legea 144/2014 conțin, într-adevăr o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
În consecință, instanța reține că, prin această decizie, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la aplicabilitatea, în ceea ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, care nu constituie, după cum susține și intimata, o sancțiune contravențională, a principiului constituțional privind legea contravențională mai favorabilă, ca excepție de la regula neretroactivității legii.
Prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, s-a stabilit că dispozițiile art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu si executarea acesteia. Astfel, se arată că sintagma nu se mai sancționează trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută, iar prin Decizia nr. 112/2014, Curtea Constituțională a statuat că, atât considerentele, cât și soluția Deciziei respective își păstrează valabilitatea și cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012.
Față de aceste considerente, reținând că prin aplicarea principiului legii contravenționale mai favorabile sancțiunile contravenționale sau, în cazul de față, tariful de despăgubire, nu se mai execută, instanța va respinge susținerile intimatei privind obligativitatea contestatoarei de a invoca aceste apărări exclusiv prin formularea unei plângeri contravenționale. Astfel, invocând incidența în cauza de față a principiului fundamental al legii contravenționale mai favorabile, care produce efecte, astfel cum s-a arătat, inclusiv în faza executării, contestatoarea a formulat în mod corespunzător contestație la executare.
Instanța reține că, deși criticile de neconstituționalitate asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile sus-menționate au vizat dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012, apreciază că aspectele reținute în cuprinsul deciziilor citate se aplică, cu atât mai mult, în ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 2 din actul normativ. Astfel, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, au fost abrogate dispozițiile prevederile din OG nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, dispoziții care reprezintă, fără îndoială, o normă contravențională mai favorabilă.
În consecință, aplicând în mod corespunzător principiul legii contravenționale mai favorabile, dar și considerentele reținute de Curtea Constituțională, respectiv aplicabilitatea acestui principiu inclusiv cu privire la plata tarifului de despăgubire, dar și efectele acestui principiu constituțional asupra sancțiunilor aplicate, dar aflate in curs de executare, instanța constată că executarea silită în cazul de față este nelegală și, în consecință, va admite contestația la executare și va dispune anularea executării silite în Dosarul de executare nr. 2617/2014 al B. N. M. A., fără a se mai pronunța în consecință cu privire la celelalte critici formulate de contestatoare prin cererea introductivă.
Față de soluția dispusă în cauză, instanța urmează a respinge, în baza art. 453 C.proc.civ., cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, a căror existență și întindere, pe de altă parte, nu au fost probate de către intimată.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de executare, potrivit art. 45 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie atunci când contestația la executare a fost admisă și hotărârea a rămas definitivă. În consecință, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea de obligare plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., J_, C._ cu sediul în C., .. 32-34, ., jud. C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, J_, CUI_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează executarea silită în Dosarul de executare silită nr. 2617/2014 al B. N. M.-A..
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./02.03.2015
Tehnored.S.G./ 02.03.2015/4EX
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 1440/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
