Plângere contravenţională. Sentința nr. 1469/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 1469/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 32118/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILA

Sentința civilă nr. 1469/2015

Ședința publică de la 12 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. I. P.

Grefier D. L.

Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul B. D. V.

și pe intimatul I. Județean de Poliție C., având ca obiect plângere contravenționala împotriva procesului verbal . nr._.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică la data de 11.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015, când a hotărât:

INSTANȚA

Petentul B. D. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 06.09.2014.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat, reținându-se în sarcina sa că, la data de 06.09.2014, ora 21.20, aflându-se într-o vădită stare de ebrietate a adresat cuvinte și expresii jignitoare la adresa trecătorilor și organelor de poliție, a tulburat liniștea locuitorilor prin strigăte și larmă și a provocat scandal. Petentul susține că aceste fapte nu sunt reale, organul constatator acționând abuziv, prin încătușarea sa și încheierea procesului – verbal.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei, constând în acte medicale, fluturaș de salariu, certificat de naștere al fiului său, copie a hotărârii de divorț.

Intimatul a depus la dosar precizări și înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 10.12.2014, instanța a încuviințat, în cauză, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent din procesul – verbal contestat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul – verbal . nr._ din data de 06.09.2014, în sarcina petentului, s-au reținut faptele prevăzute de art. 2 pct.1 și 25 din Legea 61/1991, acesta fiind sancționat cu amendă de 2.000 lei.

Potrivit art. 2 pct. 1 și 25 din Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată:

„1. săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;

………………………………………………………………………………

25. tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;”

Contravențiile menționate mai sus sunt sancționate, prin art. 3 alineat 1 litera b) din același act normativ, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

În conformitate cu art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va proceda la analiza legalității și temeiniciei procesului - verbal.

În cadrul acesteia, instanța va da eficiență celor statuate deja în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și în deciziile Curții Constituționale. Astfel, materia dreptului contravențional intră în sfera aplicabilității prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana ce are calitate de contravenient beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil. În acest sens, în legătură cu forța probantă a procesului – verbal, acest act se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În situația formulării unei plângeri împotriva acestuia, prezumția este contestată și, ca urmare, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei actului, pe baza probelor administrate.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal atacat, instanța reține următoarele:

Petentul a contestat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Așa cum s-a arătat mai sus, persoana ce are calitate de contravenient beneficiază de toate garanțiile unui proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Salabiaku împotriva Franței a arătat că aceasta nu este una absolută, fiecare sistem de drept putând opera cu prezumții de fapt și de drept, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta vreme cât statele respectă anumite limite și nu încalcă dreptul la apărare.

În legătură cu acesta, instanța de judecată, în fața căreia este contestat procesul – verbal, este obligată a asigura dreptul la apărare al petentului, într-o procedură judiciară contradictorie și publică.

Referitor la regimul probatoriu în această materie – sarcina probei, forța probantă a procesului – verbal, se rețin următoarele aspecte:

În legislația națională, O.G. 2/2001 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la administrarea probelor și la valoarea probantă a procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Potrivit art. 33 alineat (1) din ordonanță, „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei”, iar conform art. 34 alineat 1, „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 2361 și ale art. 405 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.”

Prin art. 47 se prevede expres că dispozițiile ordonanței se completează cu cele ale Codului de Procedură Civilă.

În legătură cu forța probantă a procesului – verbal, acesta, având caracterul unui act administrativ, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. Această prezumție nu este, în sine, contrară art. 6 paragraful 2 din Convenției Europene a Drepturilor Omului, atâta vreme cât se respectă principiul proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, din perspectiva dreptului la apărare al petentului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza H. și alții împotriva României (paragraful 14), următoarele:

„14. În acest sens, Curtea subliniază, în primul rând, că prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul – verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiilor reclamanților.”

În speță, instanța constată că petentului i-au fost asigurate toate garanțiile unui proces echitabil în procedura judiciară angajată în fața instanței, acesta fiind în măsură a-și exprima punctul de vedere asupra aspectelor de fapt și de drept reținute în procesul – verbal, prin motivele plângerii formulate, a-și expune cauza și a-și face apărările. În acest sens, instanța constată că, prin plângerea formulată, petentul a invocat o situație de fapt contrară celei reținute în procesul – verbal contestat, iar acesta a avut posibilitatea, de a administra în fața instanței, probe, care să dovedească această situație de fapt, dar nu a făcut-o.

În consecință, instanța apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din O.G. 2/2001 raportat la art. 249 Cod Procedură Civilă, aplicate în contextul garanțiilor unui proces echitabil asigurate petentului, în procedura angajată în fața instanței, nu este suficientă numai afirmarea unei situații contrare celei reținute în procesul – verbal, pentru a înlătura prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.

În aceste condiții, din punct de vedere probator, instanța observă că, pe de o parte, petentul se rezumă la simple afirmații, iar, pe de altă parte, intimatul prezintă procesul – verbal contestat, încheiat de un organ al statului, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, conform legii, însoțit de înscrisuri, constând în procesul – verbal încheiat de agentul constatator și semnat de medicul M. I. și raportul privind folosirea mijloacelor din dotare, ambele fiind încheiate la data și cu ocazia constatării contravenției, (filele 8 și 9 din dosar), acestea demonstrând veridicitatea celor reținute de agentul constatator.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale dispuse, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 32 alineat 2, raportat la art. 5 alineat 5 din O.G. 2/2001.

Instanța constată că petentul a fost amendat, pentru cele două contravenții, cu suma de 2.000 lei, ce reprezintă maximul prevăzut de textul de lege.

Dând eficiență circumstanțelor personale ale petentului - situația familială și materială a acestuia – petentul fiind cel care asigură întreținerea familiei sale, compuse din fiul său minor și mama sa, pe care îi are în îngrijire, iar veniturile pe care le obține, atât el cât și mama sa, sunt modice, instanța va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate, prin reducerea amenzii contravenționale. În acest context, instanța apreciază că un cuantum al amenzii contravenționale, de 1.000 lei, este suficient pentru atingerea scopului de îndreptare a contravenientului și de combatere și prevenire a contravențiilor.

Pentru aceste considerente instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul – verbal . nr._/06.09.2014, de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. D. V., cu domiciliul în Techirghiol, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție C. cu sediul în Constanta, județ C..

Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul – verbal . nr._/06.09.2014, de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..

Pronunțată azi, 12.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, Grefier

L. I. P. D. L.

Red.jud. LIP/30.04.2015

Dact.DL/30.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1469/2015. Judecătoria CONSTANŢA