Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 13825/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. M. G.
Grefier: C. F.
Pe rol, soluționarea cauzei Minori și familie având ca obiect exercitarea autorității părintești, acțiune formulată de reclamanta C. G., CNP_, cu domiciliul în . Palazu M., ., jud C., în contradictoriu cu pârâtul C. M., CNP_, cu domiciliul în com M. K., ., cu domiciliu procesual ales în mun C., . bis, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta asistată de avocat F. I., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 din dosar și pentru pârât, avocat Banioti C., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 33 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin fax, la data de 20.11.2015, a fost depus referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantului, după care:
În conformitate cu disp.art. 392 Cod procedură civilă, instanta constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei pârâte solicită admiterea acțiunii principale astfel cum a fost formulată și admiterea în parte a cererii reconvenționale, în sensul exercitării autorității părintești cu privire la minor să se realizeze exclusiv de către mama reclamantă, stabilirea domiciliului minorului la mamă și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete realizate. În ceea ce privește petitul privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, apărătorul reclamantei apreciază că măsura se impune, având în vedere faptul că pârâtul are locul de muncă în Olanda, minorul a dezvoltat relații de afectivitate față de mamă, fiind crescut exclusiv de către mama care s-a implicat în creșterea și educarea lui, fiind astfel în interesul minorului să existe o singură persoană care să ia decizii în situațiile hotărâtoare. În ceea ce privește cererea formulată de pârât referitoare la stabilirea programului de vizită, apărătorul reclamantei arată că se impune ca minorul să păstreze legături personale cu ambii părinți, însă nu este de acord cu solicitarea tatălui de a lua minorul la locuința lui, având în vedere relațiile tensionate dintre părinți, faptul că s-au formulat plângeri penale. Mai mult, arată apărătorul reclamantei, având în vedere că minorul este foarte atașat de mamă și, pe de altă parte, condițiile de locuit ale pârâtului nu sunt corespunzătoare comparativ cu cele oferite de reclamantă, nu este în interesul minorului să rămână peste noapte în locuința tatălui.
Apărătorul pârâtului reconvenient solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și admiterea în tot a cererii reconvenționale. Arată că este de acord ca locuința minorului să fie stabilită la mamă, precum și cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și solicită ca exercitarea autorității părintești să se exercite în comun de ambii părinți. Apreciază că nu constituie un motiv temeinic pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către un singur părinte, faptul că pârâtul lucrează în străinătate, ci atestă dorința tatălui de a se implica în viața copilului. Mai mult, arată apărătorul pârâtului, nu au existat situații în care mama să solicite acordul tatălui și acesta să fi refuzat. Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, tatălui nu i s-a permis să vadă copilul timp de un an. Cu privire la plângerile penale, solicită instanței să aibă în vedere că nu s-a făcut dovada împrejurărilor faptelor sesizate, dacă s-a dat sau nu o soluție în cadrul acestor dosare și ce anume fapte sunt imputate pârâtului reconvenient. În ceea ce privește programul de vizită, solicită încuviințarea acestuia în modalitatea solicitată, menționând faptul că solicită încuviințarea în măsura în care tatăl se află în țară; în măsura în care tatăl este plecat din țară și nu poate exercita dreptul timp de două luni consecutiv, solicită ca în momentul în care acesta este în țară să i se permită să ia copilul o săptămână. Față de solicitarea reclamantei ca programul de vizită să se desfășoare doar în prezența mamei, apreciază că cererea este lipsită de fundament, având în vedere că minorul este atașat tatăl cu care a crescut timp de 3 ani.
În replică, apărătorul reclamantei arată că susținerile pârâtului cu privire la faptul că tatăl și-a dorit să vadă copilul, nu pot fi reținute având în vedere faptul că pârâtul lipsește din țară timp de 9 luni dintr-un an. Cu privire la susținerile părții adverse referitoare la plângerile penale, arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă clar împrejurările pentru care paratul a fost chemat în fața organelor penale, respectiv abuzurile și lovirile la care a fost supusă reclamanta.
În temeiul art. 394 C.proc.civ., considerand lamurite toate imprejurarile de fapt si de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.05.2015 sub nr._, reclamanta C. G. a chemat în judecată pe pârâtul C. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorul C. G., născut la data de 28.07.2011, să fie exercitată exclusiv de către mamă, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei și obligarea tatălui pârât la plata pensiei de întreținere în cuantum procentual de 25% din veniturile nete realizate, de la data introducerii acțiunii până la majoratul copilului.
În motivarea în fapt a cererii se arată, în esență, că din relația de concubinaj dintre părți s-a născut minorul C. G., la data de 28.07.2011. Reclamanta a permis tatălui să viziteze copilul, însă de fiecare dată vizitele acestuia se transformau în prilej de reproșuri față de reclamantă, insulte și bătăi, motiv pentru care a înțeles să pună capăt oricărei vizite ale pârâtului la domiciliul său. Referitor la contribuția financiară a pârâtului la creșterea și educarea minorului, a precizat reclamanta faptul că aceasta a fost una relativ constată până în luna iunie 2014 când i-a cerut acestuia să părăsească imobilul său, dată de la care acesta nu a mai contribuit cu nicio sumă de bani ori alte bunuri.
În drept a invocat dispozițiile art. 397, 403, 512, 527, 400 Cod civil.
Cererii i-au fost anexate, în copii, următoarele înscrisuri- certificat de naștere minor, extrase de cont, carte identitate reclamantă.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat încuviințarea unui program în cadrul căruia să se exercite dreptul de a avea relații personale cu minorul. În ceea ce privește petitele cererii de chemare în judecată, pârâtul a arătat că este de acord cu stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei, precum și cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net realizat, însă nu este de acord ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în mod exclusiv de către reclamantă, solicitând ca acesta să se realizeze în comun, de către ambii părinți.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și cerere reconvențională; referitor la programul de vizită solicitat de pârâtul reconvenient, a apreciat că acesta este unul extrem de încărcat față de vârsta fragedă a minorului, solicitând instanței reducerea acestuia doar la întâlnirile din primul și al doilea week-end din lună și doar în prezența mamei într-un loc public.
Instanța a încuviințat, la cererea părților, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte.
În ședința publică din 02.11.2015 au fost audiați martorii M. C. R. și C. V., cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosarul cauzei.
Au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adeverință și caracterizare de la instituția de învățământ la care este înscris minorul, adrese IPJ C., Postul de Poliție C., contract individual de muncă privind pe pârât.
Au fost întocmite referatele de anchetă socială de către Primăria . Autoritate Tutelară la domiciliile părților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul C. G., născut la data de 28.07.2011.
Conform Certificatului de naștere aflat în copie la fila 10 din dosar, pârâtul este tatăl minorului C. G..
Potrivit art 398 C. civ :”1. Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti .
2. Celalat parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia . „
In conformitate cu art 506 c . civ: „cu incuviintarea instantei de tutela, parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia. „ .
Din declarația martorilor audiați în cauză, coroborate cu concluziile referatelor de anchetă socială, rezultă că minorul locuiește cu mama reclamantă din urmă cu un an, într-un imobil proprietatea mamei reclamantei format din 2 camere, baie și hol, locuința fiind frumos mobilată și curat întreținută, dotată cu bunuri de folosință îndelungată, necesare asigurării unui trai decent.
Martorii audiați în cauză au arătat instanței faptul că mama reclamantă se ocupă de copil, care este îngrijit foarte bine, precum și faptul că pârâtul lucrează în străinătate.
De asemenea, din anchetele sociale efectuate la domiciliile părților rezultă faptul că pârâtul este plecat la muncă în Olanda din luna august 2015.
Având în vedere interesul minorului, concluziile anchetei psihosociale, precum și depoziția martorilor audiati în cauză, probe din care reiese că pârâtul muncește în străinătate pe baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, comunicarea dintre părinți fiind una anevoioasă, faptul că minorul este îngrijit corespunzător de către reclamant, instanța apreciază că este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată de către mama-reclamantă.
Odata cu stabilirea modalitatii de exercitare a drepturilor parintesti asupra minorilor, instanta are obligatia de a stabili in mod exact si concret locuinta minorilor.
Potrivit art. 400 alin. 1 C. civ. cu ref. la art. 496 C. civ., regula stabilita de legiuitor a fost ca locuința copilului minor va fi la parintii sai, sau la unul din părinți potrivit acordului dintre acestia, excepția fiind data de neintelegerea dintre parti, si in baza dovezilor administrate, locuinta va fi stabilita de instanta de tutela."
Data fiind pozitia exprimata de parti, instanta in conformitate cu prevederile legale mai sus amintite va stabili locuinta minorului la mama reclamantă.
Potrivit art. 499 alin. 3, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani și art. 529 alin.2 C. civ. potrivit cu care când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Potrivit art. 532 alin.1 NCC pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
În plus, art.525 C.civ. statuează că „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.”
Având în vedere că locuința minorului va fi stabilită la mama reclamantă, iar aceasta își va îndeplini în natură obligația de întreținere față de copil, instanța constată că sunt întrunite condițiile legale pentru obligarea tatălui pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului C. G., născut la data de 28.07.2011.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.529 alin.2 coroborate cu art.530 alin.3 C.civ. și art. 532 alin. 1 C.civ, acesta va fi obligat să plătească în favoarea minorului pensie de întreținere în cotă de 25% din venitul lunar net, dar nu mai puțin de venitul minim pe economie, începând cu data promovării acțiunii, respectiv 04.05.2015, și până la majoratul minorului.
Cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere, instanța are în vedere faptul că în măsura în care partea obligată nu realizează venituri, atât interesul minorului cât și al debitorului sunt puse la adăpost prin faptul că minimul de întreținere este asigurat prin raportare la venitul minim pe economie.
Potrivit dispozițiilor art.401 C.civ. „părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, in conformitate cu prevederile art. art.263 C.civ., conform cărora în toate măsurile care privesc copiii precum trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, instanța urmează să țină cont doar de interesul minorului, respectiv de necesitatea ca părintele să îl poată vedea și să țină personal legătura cu el, pentru a se putea realiza o apropiere sufletească firească între copil și părintele respectiv.
Modul de exercitare a acestui drept se stabilește în concret de instanța de judecată, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
De principiu însă, păstrarea legăturilor personale presupune un contact direct al părintelui respectiv cu copilul, în condiții care să permită întreținerea efectivă a unor raporturi de familie, caracterizate prin afecțiune, încredere și sprijin reciproc.
De aceea, păstrarea legăturilor personale de către părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul cu acesta presupune petrecerea unui interval de timp împreună, astfel încât relațiile de familie să se formeze în continuare și să se consolideze.
Din probele administrate rezultă că pârâtul are condiții de îngrijire a copilului pe perioada derulării programului de vizită și că relația dintre părinte și copil nu se poate consolida altfel decât într-un mediu securizant, fără conflicte între foștii soți. Nici vârsta copilului sau dependența de mamă nu pot constitui motive pentru limitarea timpului în care minorul să aibă legături cu tatăl lui. Tocmai pentru a da posibilitatea copilului să crească într-un mediu echilibrat este necesar să fie stabilit un program care să asigure în mod efectiv și nu formal păstrarea legăturilor personale dintre minor și tată.
Având în vedere aceste considerente, instanța va încuviința pârâtului sa aibă legături personale cu minorul C. G., născut la data de 28.07.2011, după următorul program: în primul și al doilea week-end din fiecare lună, de vineri orele 18.00 până duminică orele 12.00; o lună în vacanța de vară; o săptămână în vacanța de iarnă, respectiv 20-28 decembrie în anii impari și 27 decembrie – 3 ianuarie în anii pari; 2 zile în vacanța de P., cu posibilitatea pentru pârât de luare a minorului de la domiciliul reclamantei la începutul intervalului pentru care s-a încuviințat programul de vizită și cu obligația pentru pârât de a-l aduce la domiciliul reclamantei la sfârșitul intervalului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă C. G., CNP_, cu domiciliul în . Palazu M., ., jud C., în contradictoriu cu pârâtul C. M., CNP_, cu domiciliul în com M. K., ., cu domiciliu procesual ales în mun C., . bis, ., jud C...
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient C. M. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă C. G..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. G., născut la data de 28.07.2011, să fie exercitată exclusiv de către mama reclamantă.
Stabilește locuința minorului la mama reclamantă.
Dispune obligarea pârâtului reconvenient la plata lunară către reclamanta pârâtă și în favoarea minorului C. G., născut la data de 28.07.2011, a unei pensii de întreținere în cotă de 25% din venitul lunar net, dar nu mai puțin de venitul minim pe economie, cu titlu de obligație de întreținere, începând cu data promovării acțiunii, respectiv 04.05.2015, și până la majoratul minorului.
Stabilește în favoarea pârâtului reconvenient dreptul de a avea legături personale cu minorul C. G., născut la data de 28.07.2011, după următorul program:
- În primul și al doilea week-end din fiecare lună, de vineri orele 18.00 până duminică orele 12.00;
- O lună în vacanța de vară;
- O săptămână în vacanța de iarnă, respectiv 20-28 decembrie în anii impari și 27 decembrie – 3 ianuarie în anii pari;
- 2 zile în vacanța de P.;
Programul include dreptul tatălui de a lua minorul de la domiciliul mamei și obligația de a –l readuce la domiciliul acesteia la sfârșitul programului.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.11.2015.
P. GREFIER
C. M. G. C. F.
Red jud CMG/22.12.2015
Tehnoref gref CF/22.12.2015
Comunicat gref CF/.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 23/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 07/2015.... → |
|---|
