Obligaţie de a face. Sentința nr. 1473/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1473/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 13666/212/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1473
Ședința publică din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. C., I. G. și pe pârâții . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR MAESTRO SPRL, . SA, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 22.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 29.01.2015, 05.02.2015 și la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanții I. C. și I. G. au solicitat instanței în contradictoriu pârâtele . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR MAESTRO SPRL și . SA obligarea acestora la predarea actelor autoturismelor (talon și carte de identitate) marca SSANGYONG KYRON – . KPTSOCIFS7PO77232 – către reclamantul I. G. și marca SSANGYONG REXTON – . KPTGOB1FS7P2398S2 – către reclamantul I. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 06.03.2009 și 24.03.2009 au achiziționat de la pârâta . cele două autoturisme menționate, ocazie cu care s-au întocmit două facturi fiscale, autoturismele aflându-se în posesia reclamanților, fără însă ca ulterior să le fie predate și actele mașinilor. Au arătat că pârâta P. K. S.R.L. era la data achiziționării autoturismelor dealer al I. L. IFN S.A.
Reclamanții au susținut că au încercat în repetate rânduri să obțină actele mașinilor de la I. L. IFN S.A., cât și de la P. K. S.R.L. Au afirmat că I. L. IFN S.A. le-a comunicat că nu pot da actele întrucât P. K. S.R.L. refută pe motiv că nu a achitat sume importante de bani, urmare a colaborării dintre ei.
În drept au fost invocate disp. art. 1073, 1075 C.civ.
În susținerea cererii au fost atașate înscrisuri.
► Pârâta I. L. IFN SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamanților la predarea celor două autoturisme, aceștia neavând calitatea de proprietari, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta I. L. IFN S.A. a arătat că între ea în calitate de beneficiar și pârâta P. K. S.R.L. în calitate de prestator s-a încheiat contractul de prestări servicii nr._/19.03.2009, prin care I. L. ROMÂNIA IFN S.A. acorda intermediarului P. K. S.R.L. un comision în cazul găsirii unor clienți pentru vehiculele aflate în parcul auto propriu, pentru autovehicule recuperate prin intermediul persoanelor juridice special angajate în acest sens sau predate de către utilizatori aflați în dificultăți financiare direct la prestatorul P. K., în vederea valorificării acestora. În temeiul acestui acestui contract, P. K. S.R.L. nu avea voie să vândă autovehiculele primite, pe care le păstra în parcul auto și pentru care intermedia achiziționarea acestora de către potențiali clienți. Cu toate acestea, prestatorului P. K. Srl i s-a lăsat la îndemână și posibilitatea ca, după negocierea prețului fiecărui autoturism în parte cu I. L., aceasta să achiziționeze în nume propriu, urmând ca, ulterior, în calitate de proprietar, să le poată înstrăina cu un eventual profit sau să le păstreze pentru folosul propriu. Cu privire la cele două autoturisme pentru care reclamanții solicită actele, pârâta a afirmat că prestatorul P. K. S.R.L. nu s-a conformat niciuneia dintre aceste obligații. Astfel, acesta avea obligația de a încheia un contract de vânzare-cumpărare pentru fiecare dintre cele două autoturisme anterior înstrăinării către reclamanți, la un preț negociat direct cu I. L., conform art. III.2. din contract. A susținut pârâta că P. K., în temeiul unei înțelegeri verbale anterioare semnării contractului de prestări-servicii, a primit cele două autoturisme de la dealerul autovehiculelor, respectiv MOTOR INVEST S.R.L., pentru a le păstra în parcul propriu. La data de 06.03.2009, respectiv 24.03.2009, aceasta a procedat la vânzarea acestora, fără a anunța I. L. despre acest fapt. Ulterior semnării contractului de prestări servicii și vânzării autoturismelor, P. K. SRL a procedat la negocierea prețurilor cu I. L. pentru cele două autoturisme și a încheiat câte un contract de vânzare-cumpărare pentru fiecare dintre cele două autoturisme la data de 30.03.2009, dată la care s-au emis către aceasta și facturile fiscale nr._ și_, cuprinzând și valoarea celor două autovehicule.
În continuare, pârâta a arătat că, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între ea și PERCELU K. SRL, pentru fiecare dintre autoturisme, cumpărătorul P. K. SRL trebuia să achite contravaloarea acestora în termen de 14 zile de la semnarea contractelor și după efectuarea plății P. K. SRL putea să efectueze radierea din circulație și să înmatriculeze autoturismele în nume propriu. De asemenea, predarea în deplină proprietate a bunurilor trebuia să aibă loc numai după achitarea integrală a prețului de către P. K. S.R.L.
Astfel, a susținut pârâta că dreptul de proprietate asupra celor două autoturisme nu s-a transmis niciodată valabil în patrimoniul P. K. SRL, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligația achitării integrale a prețului, conform art. 1 din contract, transferul proprietății având loc la data la care bunul este radiat de pe numele vânzătorului din evidențele organelor competente, iar de la data achitării integrale de către cumpărător se transferă riscul contractului.
Totodată, pârâta a alegat că, întrucât niciunul dintre cele două autoturisme nu a fost achitat, la data de 16.06.2009 facturile fiscale emise la data de 30.03.2009 au fost stornate. Ulterior, în urma discuțiilor purtate cu reprezentantul legal al pârâtei P. K. SRL, s-au emis noi facturi fiscale la data de 13.07.2009 însă, nici cu această ocazie, P. K. SRL nu a înțeles să procedeze la achitarea obligațiilor contractuale asumate. Astfel, nu puteau fi transmise înscrisurile necesare înmatriculării către P. K. SRL întrucât nu a operat transferul dreptului de proprietate.
Cu privire la cererea reconvențională, pârâta I. L. ROMÂNIA IFN S.A. a susținut că reclamanții nu sunt proprietarii celor două autoturisme, că aceștia trebuie să dovedească că au acționat cu diligența maximă la data încheierii contractului pentru a se asigura că persoana de la care cumpără este proprietarul bunului. Or, ei au știut că autoturismele nu se află în proprietatea vânzătorului P. K. SRL și că aparțin altuia.
A mai susținut pârâta că posesia reclamanților asupra autovehiculelor nu a fost utilă întrucât nu a fost exercitată public, astfel încât să poată fi cunoscută, nefiind îndeplinite disp. art. 1847 din Codul civil de la 1864.
În drept, pârâta-reconvenientă a invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 1080, 1909 Cod civil.
La data de 08.01.2013 pârâta I. L. IFN S.A. a depus precizări la cererea reconvențională, prin care au arătat că dorește să se judece și în contradictoriu cu pârâta P. K., prin lichidator judiciar MAESTRO SPRL.
► Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. Reclamanții-pârâți au arătat că disp. art. 1909 alin. 2 prevede că o asemenea acțiune în revendicare a bunului mobil nu poate fi făcută decât în decursul a 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat. Or, reconvenienta nu a pierdut bunul, ci l-a vândut în baza unui contract, astfel încât acțiunea nu poate fi decât una contractuală. Dacă pârâta dorea să reintre în posesia mașinilor, atunci trebuia să ceară anularea-rezoluțiunea acelui contract și repunerea părților în situația anterioară. Au mai afirmat reclamanții că ei au fost de bună-credință și au dobândit aceste bunuri de la un detentor precar, iar posesia lor valorează proprietate.
La termenul din data de 19.06.2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prematurității.
• Prin Sentința civilă nr. 9865/03.07.2013 Judecătoria C. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta I. L. IFN SA și a respins acțiunea reclamanților ca fiind prescrisă. Totodată, prin aceeași sentință s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârâta I. L. IFN SA, formându-se dosarul nr._ /a1.
• Prin Decizia civilă nr. 368/30.04.2014 Tribunalul C. a admis recursul reclamanților împotriva Sentinței civile nr 9865/03.07.2013, a casat cauza și a trimis-o spre rejudecare, respingând excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată în contradictoriu cu pârâta I. L. ROMÂNIA IFN S.A. Tribunalul a menținut soluția pe excepția prescripției dreptului material la acțiune în contradictoriu cu pârâta P. K. S.R.L.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.06.2014, sub nr. de dosar_ .
• În rejudecarea cauzei, prin încheierea de ședință din data de 17.09.2014 instanța a dispus conexarea dosarelor nr._ /a1 și_ și judecarea acestora împreună.
• La termenul de judecată din data de 16.10.2013 reclamanții-pârâți I. C. și I. G. au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtei-reclamante I. LEASIGN ROMÂNIA IFN S.A. cu privire la cererea reconvențională, excepție care a fost unită cu fondul prin încheierea din 20.11.2013.
În cauză a fost administrate pentru ambele părți proba cu înscrisuri și interogatoriile reciproce.
Analizând actele și lucrările dosarului în rejudecarea cererii principale, cât și pe cererea reconvențională, instanța constată următoarele:
Potrivit facturii fiscale nr._/24.03.2009 (f.6 vol. 1), reclamantul I. C. a cumpărat de la P. K. S.R.L. autoturismul SSANGYONG REXTON cu . șasiu KPTGOB1FS7P2398S2 la prețul de 86.000 lei, achitat conform chitanței nr._/24.03.2009 (f.5 vol.1). Reclamantul I. G. a cumpărat la data de 06.03.2009 tot de la P. K. S.R.L. autoturismul SSANGYONG KYRON cu . șasiu KPTSOC1FS7PO77232 la prețul de 86.000 lei, achitat conform chitanței nr._/06.03.2009. La acel moment reclamanții au intrat în posesia celor două autoturisme, pe care le folosesc și în prezent, fapt recunoscut și necontestat de cele două pârâte.
Pârâta P. K. S.R.L. avea cele două autoturisme de la I. L. ROMÂNIA IFN S.A., în baza contractului de prestări-servicii nr._/19.03.2009 (f. 44-48 vol. 1). Potrivit acestui contract, autoturismele au fost încredințate de I. L. ROMÂNIA INF S.A. în calitate de beneficiar către pârâta P. K. SRL pentru încheierea unor contracte de leasing financiar de către I. L. cu utilizatorii găsiți de prestatorul P. K. S.R.L. În contract s-a menționat la art. I.3 că beneficiarul nu acordă prestatorului dreptul de reprezentare pentru a încheia acte juridice în numele și pe seama beneficiarului, dar nici în nume propriu și pe seama beneficiarului. S-a mai prevăzut că prestatorul va achiziționa în mod direct și în nume propriu respectivul autovehicul, semnând în acest sens un contract de vânzare-cumpărare cu beneficiarul; beneficiarul va plăti comisionul prevăzut la lit. a) din art. III.1, numai după încasarea de către beneficiar de la utilizator a avansului, taxa de acordare leasing, a cheltuielilor care se efectuează odată cu avansul, precum și după constituirea tuturor garanțiilor solicitate de către beneficiar de la utilizator, în condițiile și termenele contractului de leasing. Totodată s-a prevăzut că în cazul vânzării directe de autovehicule, comisionul de la lit. b) art. III.1 se va achita numai după ce beneficiarul, în calitate de vânzător, a achitat prețul integral al autovehiculelor. De asemenea, la art. V din același contract s-a prevăzut expres obligația prestatorului de a nu înstrăina autovehiculele luate în custodie.
La data de 30.03.2009 între I. L. ROMÂNIA IFN S.A. și P. K. S.R.L. s-a încheiat contractile de vânzare-cumpărare pentru cele două autoturisme ce formează obiectul prezentei cauze (f.49-50), menționându-se în acestea că transferal dreotului de proprietate are loc la data la care bunul este radiat de pe numele vânzătorului din evidențele organelor competente. Totodată, I. L. ROMÂNIA IFN S.A. a emis pe numele P. K. S.R.L. facturile fiscale pentru cele două autoturisme (f. 54-55), care au fost stornate la data de 16.06.2009 (f.53 față-verso). La data de 13.07.2009 I. L. ROMÂNIA IFN S.A. a emis pe numele pârâtei P. K. S.R.L. alte două facturi fiscal pentru autoturismele în cauză.
În conformitate cu disp. art. 137 alin. (1) cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune pe cererea reconvențională,rețăine următoarele:
Potrivit disp. art. 1909 alin. (1) Cod civil, Lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp. Alineatul (2) prevede că, cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel cărui s-a furat un lucru, poate să-l revendice, în curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel la care-l găsește, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are.
Dispozițiile alin. 2 stabilesc un termen de 3 ani pentru revendicarea bunurilor pierdute sau furate, în caz contrar operând prescripția dreptului material la acțiune.
Instanța constată că în cauză nu este vorba despre un bun pierdut sau furat pentru a opera prescripția dreptului material la acțiune, motiv pentru care va respinge excepția prescripției ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii principale, dar și al cererii reconvenționale (instanța le va analiza împreună, având în vedere că sunt strâns legate și admiterea unei dintre ele duce la respingerea celeilalte), instanța reține că între reclamanți și pârâta P. K. S.R.L. s-au încheiat două veritabile contracte de vânzare-cumpărare, conform facturilor fiscale nr._/24.03.2009 și_/06.03.2009.
Potrivit art. 1294 din Codul civil de la 1864, vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui, iar în conformitate cu art. 1295 alin. 1 Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Chiar dacă cele două autoturisme erau proprietatea pârâtei I. L. IFM S.A., vânzarea dintre P. K. S.R.L. și reclamanți este valabilă, de vreme ce aceștia din urmă au fost de bună-credință, având reprezentarea că tranzacționează cu proprietarul autoturismelor. Este firesc acest lucru, din moment ce autoturismele erau expuse într-un parc auto special amenajat iar pârâta P. K. S.R.L. este un comerciant care are ca obiect de activitatea vânzarea de autoturisme.
Contractul de prestări servicii încheiat între cele două pârâte nu poate fi opozabil reclamanților, care sunt terțe persoane și nu puteau cunoaște despre existența acestora.
Acțiunea în revendicare formulată de pârâta I. L. ROMÂNIA IFN S.A. pe calea cererii reconvenționale nu poate fi admisă, raportat la dispozițiile art. 1909 Cod civil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1909 alin. 1 cod civil Lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp. În temeiul acestor dispoziții legale reclamanții, cumpărători de bună-credință, terți față de contractul de prestări-servicii încheiat între cele două pârâte, beneficiază și de prezumția absolută de proprietate prin faptul posesiei. Reclamanții au cumpărat cele două autoturisme de la P. K. SRL, care era un detentor precar al I. L. ROMÂNIA IFN S.A. Autoturismele au ieșit din posesia pârâtei I. L. ROMÂNIA IFN S.A. în mod voluntar, aceasta încredințându-le pârâtei P. K. S.R.L. în temeiul contractului de prestări-servicii, astfel că pârâta-reconvenientă I. L. ROMÂNIA IFN S.A. nu poate cere revendicarea autoturismelor de la reclamanții-pârâți I. C. și I. G. – cumpărători de bună-credință, întrucât în favoarea acestora operează prezumția absolută de proprietate prevăzută de art. 1909 alin. 1 Cod civil.
Faptul că pârâta P. K. SRL nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate prin contractul de prestări-servicii nu poate vătăma drepturile reclamanților, pârâta I. L. ROMÂNIA IFN S.A. având la îndemână o acțiune contractuală împotriva P. K. S.R.L., pentru despăgubiri și nicidecum o acțiune în revendicare. Mai mult decât atât, pe calea cererii reconvenționale, pârâtul chemat în judecată formulează pretenții împotriva reclamantului, nu și împotriva unui alt pârât, nefiind admisibilă o cerere reconvențională formulată de un pârât în contradictoriu cu un alt pârât.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține calitatea de proprietar a reclamantului I. G. asupra autoturismului SSANGHZONG KYRON cu . șasiu KPTSOC1FS7PO77232 și calitatea de proprietar a reclamantului I. C. asupra autoturismului SSANGHZONG REXTON cu . șasiu KPTGOB1FS7P2398S2.
Având în vedere că obligația vânzătorului de a preda bunul vândut, conform art. 1325 Cod civil cuprinde și accesoriile și tot ce a fost destinat la uzul său perpetuu, reclamanții-cumpărători au dreptul de a le fi predate și actele autoturismelor (talon și carte de identitate), astfel că va admite acțiunea, așa cum a fost formulată. Cum aceste acte se află în posesia pârâtei I. L. ROMÂNIA IFN S.A., așa cum ea însăși recunoaște prin întâmpinare și cererea reconvențională, aceasta, prin reținerea actelor, săvârșește o faptă ilicită delictuală, motiv pentru care instanța o va obliga pe pârâta I. L. ROMÂNIA IFN S.A. să predea reclamanților actele celor două autoturisme.
Pentru aceleași considerente, instanța va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta I. L. IFN S.A. în contradictoriu cu reclamanții I. G. și I. C. și cu pârâta P. K. ca neîntemeiată.
Cu privire la acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta P. K. S.R.L., având în vedere că prin Decizia civilă nr. 368/30.04.2014 Tribunalul C. a menținut soluția pe excepția prescripției dreptului material la acțiune în contradictoriu cu pârâta P. K. S.R.L., iar această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, instanța va da eficiență excepției prescripției dreptului material la acțiune în contradictoriu cu pârâta P. K. S.R.L., în sensul că va respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind prescrisă.
În temeiul art. 274 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865 instanța reține culpa procesuală a pârâtei I. L. în declanșarea prezentului litigiu, prin nepredarea actelor celor două autoturisme reclamanților, deși cunoștea de existența vânzării, motiv pentru care o va obliga pe aceasta să plătească reclamanților cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu, respectiv suma de 16,6 lei reprezentând: 16 lei taxă judiciară de timbru (fond și recurs) și 0,6 lei timbru judiciar (fond și recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții I. C., cu domiciliul în ., .. 1, jud. C. și I. G., cu domiciliul în ., .. 1, jud. C., în contradictoriu cu pârâta I. L. I.F.N. S.A., cu sediul ales în sector 2, București, ., .> Obligă pârâta I. L. I.F.N. S.A. să predea reclamantului I. G. actele autoturismului (talon și carte de identitate) marca SSANGYONG KYRON cu . KPTSOC1FS7PO77232 și să predea reclamantului I. C. actele autoturismului (talon și carte de identitate) marca SSANGYONG REXTON cu . KPTGOB1FS7P2398S2.
Respinge ca fiind prescrisă cererea reclamanților împotriva pârâtei P. K. S.R.L., cu sediul în Constanta, ., jud. C..
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă I. L. I.F.N. S.A.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă I. L. I.F.N. S.A. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți I. C. și I. G. și cu pârâta P. K. S.R.L.
Obligă pe pârâta I. L. I.F.N. S.A. să plătească reclamanților I. C. și I. G. suma de 16,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 16 lei taxă judiciară de timbru (fond și recurs) și 0,6 lei timbru judiciar (fond și recurs).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-A. S. M. D.
Conform art. 426 alin. 4 C., pentru doamna grefier M. D., aflată în concediu prenatal, semnează doamna grefier-șef, V. G.
Redjud D.A.S./13.07.2015/6 ex.
Tehn. Red. M.D./ 13.07.2015
Comunicat 4 ex în data de .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1424/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1773/2015. Judecătoria... → |
|---|
