Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 14358/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința din data de 02.12.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe creditor R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE CONSTANTA și pe debitor A. DE P. 330 A+B+C, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 17.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.12.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.06.2015 sub nr._, creditorul R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. a solicitat în contradictoriu cu debitorul ASOCIAȚIA DE P. 330 A+B+C, emiterea unei ordonanțe de plată pentru obligarea la plata sumei de_,25 lei, din care suma de 29.664,07 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale energie termică aferente perioadei 30.04.2014 – 31.01.2015 și suma de 2867,18 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.03.2014 – 31.01.2015 și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. în calitate de furnizor și ASOCIAȚIA DE P. 330 A+B+C în calitate de utilizator s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 4189/02.09.2010.
Creditorul arată că a furnizat energie electrică pentru încălzire și apă caldă de consum, însă debitorul a efectuat plăți cu întârziere, după scadență, și ținând cont de soldul debitor înregistrat de către pârâtă la data de 01.03.2014 care era în sumă de_,87 lei, au fost calculate penalități de întârziere, așa cum reiese din anexele de calcul penalități atașate acțiunii).
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 969, 998 și 1073 C.civ., Legea 325/2006, Ordinul 91/2007, Legea 51/2006.
În probațiune, creditoarea a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată conf. art. 6 alin. 2 din OUG 80/2013.
Debitorul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând că debitul a fost achitat integral, astfel că nici penalitățile de întârziere nu sunt datorate.
În ceea ce privește penalitățile, debitorul arată că deși acestea sunt solicitate pentru perioada 31.03.2014 – 31.01.2015, la modul de calcul exemplificat se observă că acestea provin din martie 2013.
În drept, debitoarea a invocat art. 1013, 1018 și urm. C.proc.civ.
În probațiune, debitoarea a depus la dosar înscrisuri.
Față de precizările debitoarei, prin precizările depuse la termenul din 17.11.2015, creditorul și-a restrâns cuantumul pretențiilor la suma de 6431,25 lei din care debit principal în cuantum de 3564,07 lei aferent perioadei 31.05.2014 – 30.09.2014 și penalități de întârziere în cuantum de 2867,18 lei înscris în facturile din perioada 31.03.2014 – 31.05.2015.
Instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 1013 alin. 1 C.proc.civ.: „Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide si exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătura ori în alt mod admis de lege.”
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a putea fi admisă o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată este necesar ca pentru creanța invocată să fie întrunite mai multe condiții, prevăzute expres și imperativ de textul de lege. Astfel, creanța invocată trebuie să reprezinte o obligație de plată pentru o sumă de bani ce are caracter cert, este lichidă, exigibilă și atestă drepturi și obligații ce decurg din contracte civile, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, care sunt constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Verificând condițiile cerute cumulativ de procedura specială reglementată de art. 1013 și următoarele C.proc.civ., instanța constată că acestea nu sunt întrunite pentru considerentele următoare:
Între părți a fost încheiat contractul nr. 4189/02.09.2010, având ca obiect furnizarea de către creditoare a energiei termice. Deși contractul nu a fost depus la dosar, debitorul nu a contestat existența acestuia.
Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior, creditorul a solicitat obligarea debitorului la plata sumei de 3564,07 lei reprezentând debit aferent perioadei 31.05.2014 – 30.09.2014 și sumei de 2867,18 lei reprezentând penalități de întârziere înscrise în facturile din perioada 31.03.2014 – 31.05.2015.
Prin apărările formulate, debitorul a arătat că a achitat în totalitate debitul și a depus la dosar ordine de plată emise în perioada 2014 - 2015
Astfel cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosar de debitor, recunoscute și de creditoare, debitorul a achitat o parte din debit, atât anterior introducerii acțiunii, cât și ulterior acestui moment, însă din cuprinsul acestor documente de plată nu rezultă care dintre creanțe a fost stinsă. La ultimul termen de judecată, creditoarea a precizat faptul că recunoaște plata parțială a debitului și își micșorează câtimea obiectului capătului de cerere privind debit principal la suma de 3564,07 lei, deși creanțele având ca obiect plata penalităților au o dată anterioară creanțelor ce privesc debitul principal.
De altfel, chiar creditoarea a arătat că ordinele de plată nu arată în mod concret ce anume factură dorește debitorul să achite, fiind evidente plățile efectuate după data înaintării acțiunii și cu mult timp înainte de data scadentă a fiecărei facturi, astfel încât a stins facturile în ordinea vechimii lor și conform dispozițiilor privind imputația plății. Creditoarea a mai arătat că unele depuneri de numerar ale debitoarei au menționate un număr de factură greșit, iar unde este menționat numărul de factură suma depusă este mult mai mare decât suma aferentă facturii.
Analizând situația de fapt prezentată prin prisma înscrisurilor depuse la dosar și susținerile părților, instanța constată că în cauză creanța nu îndeplinește condiția de a fi certă și lichidă, astfel cum prevede art. 662 C.proc.civ. Instanța apreciază că determinarea cuantumului exact al debitului datorat de debitoare creditoarei în baza contractului încheiat, a perioadei pentru care este datorat acest debit și al cuantumului penalităților datorate de debitor pentru neplata la termen a debitului principal, nu se pot realiza în procedura simplificată a ordonanței de plată, ele presupunând administrarea unui probatoriu mai amplu, care să nu fie limitat doar la înscrisuri, prin care să se verifice inclusiv modalitatea în care s-a realizat imputația plății. De asemenea, calculul penalităților se va realiza prin raportare la cuantumul debitului principal, acesta neîndeplinind condiția caracterului cert și exigibil.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 1020 alin. 2 C.proc.civ., conform cărora dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisurile aflate la dosar, iar acestea ar fi admisibile potrivit legii, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere, instanța urmează să respingă cererea formulată, creditoarea având posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată pentru recuperarea creanței pretinse printr-o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, procedură unde se poate pune în discuție caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe într-un regim probatoriu mai permisiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată și precizată de creditorul R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE cu sediul în CONSTANTA, .. 14A, J. C. în contradictoriu cu debitorul ASOCIAȚIA DE P. DE P. 330 A+B+C cu sediul în CONSTANTA, ., ., J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 02.12.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 15.01.2016
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
