Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 331/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 331/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 331/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.331
Ședința din publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, acțiune formulată de creditorul S.C. E. P. SERVICES S.R.L., cu sediul în C., ., jud.C., având J_ și CUI_, cu sediul procesual ales la SCA G., M. și Carașcă, cu sediul în C., ..15, jud.C., în contradictoriu cu debitorii ., având CUI_ și PRIMĂRIA C. D. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în D., ., jud.C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 09.01.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.06.2014, sub nr._, creditorul S.C. E. P. SERVICES S.R.L. a chemat în judecată pe debitorul ., solicitând instanței ca, prin emiterea unei ordonanțe de plată, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6.992,08 lei reprezentând debit principal neachitat aferent facturilor fiscale . nr. 39/12.10.2011 (parțial), EGL nr. 42/12.10.2011, EGL nr. 60/03.11.2011, EGL nr. 61/03.11.2011, EGL nr. 77/01.12.2011, EGL nr. 129/12.01.2012, EGL nr. 174/28.02.2012, EGL nr. 752/23.11.2012, la plata sumei de 61.836,80 lei reprezentând penalități de întârziere, stabilite contractual, aferente acestor facturi, începând cu data scadenței sau a ultimei plăți efectuate și până la data introducerii acțiunii, precum și în continuare până la plata efectivă a debitului. Totodată, creditorul a solicitat obligarea debitorului și la plata dobânzii legale, precum și a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
În motivare, creditorul a arătat că între S.C. E. P. SERVICES S.R.L., în calitate de prestator și ., în calitate de beneficiar, s-au încheiat următoarele contracte:
- Contractul de furnizare a unui echipament nr. 22/27.09.2011 prin care creditorul s-a obligat să furnizeze și să instaleze un sistem de semnalizare efracție la obiectivele indicate de beneficiar, prețul fiind stabilit la suma de 18.410 lei. Creditorul a arătat că la solicitarea beneficiarului, obiectul contractului a fost suplimentat în sensul montării a două camere de supraveghere, rezultând o suplimentare a prețului contractului cu suma de 1971 lei. Creditorul a precizat că și-a executat obligațiile ce-i reveneau, fiind emise facturile . nr. 29/29.09.2011 în valoare de 5523 lei, EGL nr. 39/12.10.2011 în valoare de 12.887 lei și EGL nr. 42/12.10.2011 în valoare de 1971 lei. Se mai arată că pentru stingerea obligațiilor de plată decurgând din acest contract a fost achitată suma de 17.100 lei, rămânând un rest de plată de 3.281 lei.
- Contractul de furnizare a unui echipament nr. 40/02.11.2011 având ca obiect furnizarea și instalarea de către creditor a unui sistem semnalizare efracție la adresa debitorului, prețul contractului fiind stabilit de părți la suma de 1567 lei, la care s-a adăugat contravaloarea consumabilelor folosite pentru montaj, în sumă de 331,08 lei. Creditorul a arătat că în temeiul contractului au fost emise facturile . nr. 59/01.11.2011 în valoare de 1.567 lei și EGL nr. 60/03.11.2011 în valoare de 331,08 lei, sumă ce a fost achitată parțial, rămânând un rest de plată de 331,08 lei.
- Contractul de prestări servicii monitorizare și intervenție nr. 23/27.09.2011 prin care creditorul, în calitate de prestator, s-a obligat să execute o activitate de monitorizare permanentă a sistemului de alarmare și intervenție la un număr de 5 obiective determinate, valoarea lunară a serviciilor fiind determinată la suma de 650 lei. Se arată că prestatorul și-a executat obligațiile ce-i reveneau în temeiul contractului, fiind emise facturile . nr. 61/03.11.2011, 77/01.12.2011, 129/12.01.2012, nr. 174/28.02.2012, fiecare în valoare de 650 lei, precum și factura nr. 752/23.11.2012 în valoare de 780 lei, debitorul neachitând nici o sumă din acest debit.
Creditorul a arătat că în fiecare din aceste contracte părțile au stabilit un nivel al penalităților de 1% pentru fiecare zi de întârziere la plata sumelor decurgând din derularea acestora.
A învederat creditorul că este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept, creditorul a invocat dispozițiile art. 1013 și următoarele C.proc.civ., iar în probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Debitorul . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. raportat la sediul debitorului și excepția lipsei calității procesuale pasive a C. D. prin Primar raportat la faptul că înscrisurile (contractele) de care se prevalează creditorul sunt încheiate de către Primăria C. D., iar nu de ..
Pe fondul cauzei, debitorul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și soluționarea cauzei pe dreptul comun în materie. În motivare, s-a arătat că pretențiile solicitate nu au caracter cert, lichid și exigibil întrucât înscrisurile invocate de către creditor prezintă o . deficiențe (lipsă semnături, semnături fără ștampilă, facturi doar cu ștampila debitorului, facturi nesemnate de ordonatorul principal de credite) ce fac imposibilă admiterea acțiunii din cauza faptului că implică un caracter litigios, dat de necesitatea administrării altor probatorii decât înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Debitorul consideră că în cauză trebuie administrată proba cu expertiza contabilă prin care să se identifice prin raportare la evidențele contabile ale părților dacă aceste debite există sau nu, proba cu expertiza tehnică judiciară de specialitate pentru fiecare contract/serviciu prestat pentru a se observa dacă societatea creditoare și-a îndeplinit obligațiile contractuale, proba testimonială, precum și proba cu interogatoriul.
În ceea ce privește calculul penalităților de întârziere, debitorul apreciază că poate fi făcut numai de un expert contabil, autorizat CECCAR.
De asemenea, debitorul a subliniat, invocând dispozițiile art. 1020 C.proc.civ., că nu recunoaște debitul și îl contestă în integralitatea sa.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, debitorul a precizat că, în calitate de autoritate publică locală finanțată în integralitate de la bugetul de stat, nu poate fi obligat la plata acestora întrucât ar echivala cu o utilizare nelegitimă, neeficientă și contrară interesului public a resurselor financiare alocate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020 C.proc.civ. coroborate cu art. 205 C.proc.civ., iar în probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La primul termen de judecată, 29.08.2014, creditorul a formulat o cerere completatoare a cererii inițiale, în sensul că a solicitat introducerea în cauză în calitate de debitor și a Primăriei C. D. prin Primar, prin raportare la calitatea acesteia de „beneficiar” consemnată în cuprinsul celor trei contracte în discuție.
Prin încheierea din 14.11.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
În ședința din data de 09.01.2015, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului . și a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a debitorului ., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, rep., „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.”, iar art. 21 din același act normativ stipulează: „(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. (…)”
Chiar dacă parte în contractele încheiate cu S.C. E. P. SERVICES S.R.L. este Primăria C. D. prin Primar, față de dispozițiile evocate, instanța reține că, în prezenta cauză, . este titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din aceste contracte, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului ., ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, se constată că între S.C. E. P. SERVICES S.R.L. și debitorul PRIMĂRIA C. D. prin PRIMAR au fost încheiate trei contracte: contractul de furnizare a unui echipament nr. 22/27.09.2011, contractul de prestări servicii monitorizare și intervenție nr. 23/27.09.2011, respectiv contractul de furnizare a unui echipament nr. 40/02.11.2011 în temeiul cărora creditorul avea obligația de a presta servicii către debitor, acesta din urmă având obligația corelativă de plată potrivit clauzelor contractuale.
În executarea contractelor, S.C. E. P. SERVICES S.R.L. a prestat în favoarea debitorului serviciile convenite de părți, pentru care a emis devize și facturi fiscale. Din coroborarea contractelor cu înscrisurile emise în baza acestora, instanța reține că S.C. E. P. SERVICES S.R.L. și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile asumate, însă debitorul nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a contravalorii facturilor.
Totodată, instanța reține că societatea creditoare a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, notificând debitorul cu privire la obligația de a achita debitul datorat, demers care a rămas fără rezultat.
Conform art. 1013 din Codul de procedură civilă, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege .
Din analiza acestei dispoziții legale se desprind condițiile speciale de admisibilitate a acțiunii pe calea ordonanței de plată, ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: creanța să constea în plata unei sume de bani, caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, precum și condiția existenței unui înscris constatator al creanței, respectiv contract, statut, regulament sau orice alt înscris însușit de părți prin semnătură sau în orice alt mod admis de lege.
În primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, condiție care în speță este îndeplinită având în vedere că debitorul datorează creditorului suma de 6.992,08 lei, contravaloare servicii prestate aferente facturilor fiscale . nr. 39/12.10.2011, EGL nr. 42/12.10.2011, EGL nr. 60/03.11.2011, EGL nr. 61/03.11.2011, EGL nr. 77/01.12.2011, EGL nr. 129/12.01.2012, EGL nr. 174/28.02.2012, respectiv EGL nr. 752/23.11.2012.
De asemenea, este îndeplinită și o altă condiție de admisibilitate a ordonanței de plată, și anume condiția existenței unui înscris constatator al creanței, respectiv contract, statut, regulament sau orice alt înscris însușit de părți prin semnătură sau în orice alt mod admis de lege. În cauză se constată că această creanță reprezintă o obligație patrimonială de plată a unei sume de bani ce rezultă din contractele încheiate și facturile emise.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 662 C. proc. civ., conform căruia creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, creanța creditorului are caracter cert, existența ei fiind neîndoielnică în ceea ce privește plata debitului principal deoarece acesta rezultă din facturile emise și acceptate la plată în forma convenită de părți.
Creanța este și lichidă, în sensul prevederilor art. 662 alin. 3 C.proc.civ., cuantumul acesteia fiind determinat prin înscrisurile ce o constată. Condiția caracterului exigibil al creanței este, de asemenea, îndeplinită întrucât facturile fiscale au ajuns la scadență.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, căruia îi revenea sarcina de a dovedi prin ordine de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În prezenta cauză, debitorii au precizat că nu recunosc debitul reținut în sarcina lor, invocând dispozițiile art. 1020 C.proc.civ. și solicitând soluționarea prezentei cauze pe calea dreptului comun, motivat de faptul că este necesară administrarea unui probatoriu complex, constând în efectuarea de expertize, audierea martorilor sau administrarea de interogatorii.
Art. 1020 alin. 1 C.proc.civ. prevede: „Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.” Din interpretarea acestui text, se deduce că apărarea debitorului în ceea ce privește debitul trebuie să fie întemeiată, textul de lege nefiind aplicabil în situația în care contestarea creanței este pur formală.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că apărările debitorului nu sunt întemeiate Astfel, în ceea ce privește contractul nr. 22/27.09.2011, a fost încheiat la data de 14.10.2011 un proces-verbal de predare-primire, asumat de către debitori prin semnare de către membrii unei comisii de recepție desemnată prin dispoziție a primarului și prin aplicarea ștampilei. Instanța constată că în cuprinsul acestui înscris se menționează că „echipamentele instalate funcționează în parametri corespunzători impuși de către producător, personalul nominalizat de către beneficiar a fost instruit asupra modului de exploatare a echipamentelor.” Față de aceste aspecte, instanța reține că societatea creditoare și-a executat obligațiile în mod corespunzător.
În executarea contractului sus-menționat, a fost emisă factura fiscală . nr. 39/12.10.2011, semnată de un prepus al debitorilor, având aplicată ștampila primăriei și fiind înregistrată în evidența Primăriei D. sub nr. 5313/12.10.2011. De asemenea, a fost emisă și factura . nr. 42/12.10.2011 în valoare de 1971 lei, în cuprinsul căreia sunt menționate serviciile prestate: furnizare și instalare camere de supraveghere video și consumabile conform deviz. Chiar dacă această factură nu este semnată sau ștampilată, debitul pe care îl constată nu poate fi negat în condițiile în care se coroborează cu devizul semnat de un prepus al debitorilor și cu procesul-verbal de predare primire semnat, ștampilat și înregistrat în evidența Primăriei D. sub nr. 5426/18.10.2011.
De asemenea, în executarea contractului de prestări servicii monitorizare și intervenție nr. 23/27.09.2011, au fost emise facturile . nr. 61/03.11.2011, EGL nr. 77/01.12.2011 (ambele semnate și ștampilate), EGL nr. 129/12.01.2012 (semnată de un prepus al debitorilor), EGL nr. 752/23.11.2012 (ștampilată și înregistrată în evidența Primăriei D. sub nr. 6503/18.12.2012). Deși factura . nr. 174/28.02.2012 nu este semnată sau ștampilată, aceasta reprezintă un început de dovadă scrisă având în vedere contractul la care face referire în cuprinsul său, ce a fost asumat de debitori.
Debitorii nu pot contesta nici factura . nr. 60/03.11.2011, emisă în executarea contractului nr. 40/02.11.2011, în condițiile în care aceasta a fost acceptată la plată prin semnarea de către un prepus al debitorilor.
În ceea ce privește capătul accesoriu al cererii de chemare în judecată – obligarea debitorilor la plata penalităților de întârziere, instanța constată că aceasta îndeplinește condițiile pentru a fi admisă. Astfel, este admisibilă acordarea penalităților de întârziere pe calea acestei proceduri întrucât constituie o creanță în bani certă, lichidă și exigibilă.
La calcularea acestor penalități au fost avute în vedere clauzele penale cuprinse în art. 8 din contractul nr. 22/27.09.2011, art. 5.6 din contractul nr. 23/27.09.2011, respectiv art. 8.2 din contractul nr. 40/02.11.2011.
Aceste penalități reprezintă daune interese moratorii și rezidă din voința părților, natura juridică a clauzei fiind una convențională, fiind însușită de către debitori prin semnarea contractelor.
În prezenta cauză, debitorii nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise pe numele lor, motiv pentru care devine incidentă clauza penală.
Având în vedere că daunele interese moratorii stipulate în contract au drept scop sancționarea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației contractuale, acestea nu pot fi cumulate cu dobânda legală deoarece un asemenea cumul ar echivala cu aplicarea a două sancțiuni de același fel pentru aceeași faptă, respectiv cu o dublă reparație a uneia și aceleiași încălcări ale contractului, motiv pentru care instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea debitorilor la plata dobânzii legale.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 1021 C. proc. civ., instanța va admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditorul S.C. E. P. SERVICES S.R.L. împotriva debitorilor . și PRIMĂRIA C. D. PRIN PRIMAR și va obliga debitorii să plătească în solidar creditorului în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanței suma de 6.992,08 lei, reprezentând debit principal neachitat aferent facturilor fiscale . nr. 39/12.10.2011, . nr. 42/12.10.2011, . nr. 60/03.11.2011, . nr. 61/03.11.2011, . nr. 77/01.12.2011, . nr. 129/12.01.2012, . nr. 174/28.02.2012, . nr. 752/23.11.2012, a sumei de 61.836,80 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate începând cu data scadenței sau a ultimei plăți efectuate și până la data introducerii acțiunii (05.06.2014), precum și în continuare până la plata efectivă a debitului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța nu poate primi apărările debitorilor potrivit cărora, având în vedere calitatea de autoritate publică locală finanțată integral de la bugetul de stat, sunt scutiți de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât ipoteza vizată de art. 30 din O.U.G. 80/2013 se referă la situația în care instituția publică stă în judecată în calitate de reclamant, nu și în situația în care împotriva sa se formulează pretenții, neputând fi interpretată în sensul indicat de debitori. Astfel, având în vedere că debitorii au căzut în pretenții, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța îi va obliga la plata în solidar către creditor a sumei de 1.400 lei, reprezentând 200 lei taxă judiciară de timbru și 1200 onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului ., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditorul S.C. E. P. SERVICES S.R.L., cu sediul în C., ., jud.C., având J_ și CUI_, cu sediul procesual ales la SCA G., M. și Carașcă, cu sediul în C., ..15, jud.C., în contradictoriu cu debitorii ., având CUI_ și PRIMĂRIA C. D. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în D., ., jud.C..
Ordonă debitorilor să plătească în solidar creditorului în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 6.992,08 lei, reprezentând debit principal neachitat aferent facturilor fiscale . nr. 39/12.10.2011, . nr. 42/12.10.2011, . nr. 60/03.11.2011, . nr. 61/03.11.2011, . nr. 77/01.12.2011, . nr. 129/12.01.2012, . nr. 174/28.02.2012, . nr. 752/23.11.2012, a sumei de 61.836,80 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate începând cu data scadenței sau a ultimei plăți efectuate și până la data introducerii acțiunii (05.06.2014), precum și în continuare până la plata efectivă a debitului.
Obligă debitorii la plata în solidar către creditor a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare atât pentru creditor, cât și pentru debitori în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S../02.03.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 4ex/23.01.2015
Comunicări./2 ex/02.03.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Anulare act. Sentința nr. 307/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
