Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 9625/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr. …. /2015
Ședința publică de la 26.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant R. M. I. cu domiciliul procesual ales în Tulcea, Com. Greci, . și pe pârât M. M. cu domiciliul procesual ales în O., ., jud. C., la av. G. M., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.05.2015, când:
INSTANȚA
Prin cererea nr._ înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.04.2015, reclamantul R. M. I. a chemat în judecată pârâta M. M. solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța pe calea ordonanței președințiale, să se dispună: exercitarea autorității părintești față de minorul R. Leonardo G. în mod exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorului la reclamant, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25% din salariul minim pe economie. În subsidiar, a solicitat exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea unui program de vizitare după cum urmează: în primul și al treilea week-end, de vineri, ora 18.00, pana duminica, ora 20.00, cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu; în a doua jumătate a intervalului de timp, a sărbătorilor de Paști, cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu: în a doua jumătate a intervalului de timp, a vacantei de iarna, cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu; în a doua jumătate a intervalului de timp, a vacantei de vara, cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu; în prima zi înainte de revelion, de la ora 9.00, pana la ora 20.00, cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu; in prima zi înaintea zilei de naștere ,de la ora 9.00, pana la ora 20.00, cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu; in anii pari ziua de naștere a copilului va fi petrecuta la domiciliul tatălui (cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu) in anii impari ziua de naștere va fi petrecuta la mama. Solicită, de asemenea, luarea copilului la domiciliu in timpul săptămânii, lunea, miercurea si joia, de la ora 17.00, la ora 20.00, cu luarea minorului de la domiciliu si aducerea acestuia, înapoi la domiciliu.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a avut cu pârâta o relație de concubinaj de aproape trei ani de zile, aceștia locuind împreună, în Italia. Pârâta a avut încă de la început o conduită nefirească, cauzată de dependența acesteia de alcool. Și în timpul sarcinii, aceasta a continuat să consume băuturi alcoolice, având de asemenea mai multe tentative de suicid, atât în timpul sarcinii, cât și după. Acest comportament s-a repetat apoi în lunile mai, iunie, iulie iar în luna august 2014 a fost nevoit să apeleze pentru prima oară la Serviciul de urgență 112, un echipaj de la Ambulanță și 3 carabinieri deplasându-se la domiciliul lor și găsind-o pe pârâtă într-o stare avansată de ebrietate. După acest incident, pârâta a făcut pentru prima oară amenințări cu moartea la adresa sa și la adresa propriului copil.
În luna septembrie 2014, tot pe fondul consumului de alcool, aceasta a început să provoace certuri, sa spargă obiecte, să arunce alimente pe jos și să aibă o atitudine violentă față de acesta. În acea seară a apelat pentru a doua oară la serviciul 112 iar pârâta a fost dusă la spital pentru a fi calmată. Au fost sesizate autoritățile din Italia, Serviciile de Autoritate Tutelară și, sesizându-se că pârâta suferă de o depresie severă, i s-a recomandat să facă o expertiză psihiatrică.
Ajunsă acasă de la spital, nu s-a mai preocupat de starea copilului timp de o săptămână, afirmând că nu o mai interesează soarta copilului, fiind nevoit prin urmare să își ia o săptămână de concediu pentru a se îngriji de copil. Copilul nu era bine îngrijit, nu era spălat, era practic neglijat de către aceasta, mai arată reclamantul.
După luna noiembrie, când părțile s-au întors în România, pârâta a consumat sistematic băuturi alcoolice în lunile decembrie, ianuarie, martie 2014, amenințând totodată că se sinucide.
În fine, arată reclamantul că pârâta manifestă dezinteres cu privire la evoluția copilului, nepetrecând timp cu acesta; actualmente nu are nici un venit, nici o locuință proprie întrucât nu se poate adapta în diverse medii. Copilul este evident traumatizat de către mama sa întrucât a asistat la actele de violență fizică și emoțională exercitate asupra reclamantului. Copilul a fost neglijat, abuzat emoțional, fiind deseori lipsit de alimente corespunzătoare. În schimb, acesta îi poate oferi copilului condiții de locuit corespunzătoare unei creșteri și educații adecvate și este interesat să permită dezvoltarea sa fizică, mentală și spirituală.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, audierea martorilor indicați în cerere, interogatoriul pârâtei, expertiza psihiatrică a pârâtei, ancheta socială.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 80 lei – taxă judiciară de timbru, în baza art. 6 alin. (4) din OUG nr. 80/2013.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat personal la termenele acordate în cauză.
În cauză s-a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri. A fost de asemenea audiat martorul propus de către reclamant, E. Antonel (f. 86) și s-a administrat interogatoriul pârâtei (f. 50)
La solicitarea instanței, la dosar a fost depus referatul de anchetă socială întocmit de Serviciul Autoritate Tutelară a Primăriei Comunei Lumina, la domiciliul pârâtei (f. 87)] și la cel indicat de reclamant (f. 138), fiind efectuată și o evaluare psihologică a minorului R. Leonardo G. (f. 128).
La ultimul termen acordat, pârâta, prin avocat, a formulat note scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîntrunirea condițiilor prevăzute de lege și a solicitat administrarea de noi probe, această din urmă cerere fiind respinsă, față de dispozițiile art. 254 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va reține următoarele considerente:
În urma relațiilor de concubinaj dintre reclamantul R. M.-I. și pârâta M. M. a rezultat minorul R. Leonardo-G., în vârstă de 1 an și 4 luni, care, în urma separării în fapt a părinților, locuiește cu mama lui în loc. Lumina, . A.
Reclamantul a mai sesizat, de asemenea, Judecătoria C. cu o acțiune având ca obiect exercitarea autorității părintești cu privire la minorul R. M.-I., cererea fiind înregistrată cu nr._ .
Cu privire la capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești exclusiv/în comun de către reclamant:
Potrivit art. 505 C. civ. „ (1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. (2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
De asemenea, conform art. 505 C. civ., ce reglementează exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, „dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, în raport de prevederile art. 505 alin. 2 C. civ. anterior redat, instanța va face aplicarea art. 920 C.proc.civ. republ,, conform cărora: „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că pe cale de ordonanță președințială se poate dispune doar asupra stabilirii locuinței minorului și obligația de întreținere, măsuri ce prezintă un caracter vremelnic, chestiunea exercitării autorității părintești fiind un aspect ce ține de dezlegarea fondului și care nu poate fi antamat în cadrul acestei proceduri speciale.
Prin urmare, temeinicia cererii va fi analizată doar în ceea ce privește stabilirea locuinței minorului și a obligației de întreținere.
Cu privire la capătul de cerere referitor la stabilirea domiciliului minorului la reclamant
Așa cum s-a arătat, având în vedere cerința neprejudecării fondului, instanța nu va analiza care dintre părinți este îndreptățit să exercite autoritatea părintească și la care dintre ei este mai bine să fie stabilit domiciliul minorului, ci dacă stabilirea provizorie a domiciliului copilului la reclamant este sau nu în interesul superior al minorului.
Spre deosebire de ordonanța președințială reglementată de art. 997 C.proc.civ. republ., în cadrul procedurii prevăzute de art. 920 C.proc.civ. republ, instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului, condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor, urgența fiind justificată față de aspectul că în cauză este vorba despre un minor, subordonându-se principiului interesului superior al copilului.
Instanța constată faptul că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 920 C.proc.civ. republ., reclamantul făcând dovada existenței unui proces prin care urmează să se tranșeze definitiv chestiunea exercitării autorității părintești, în cadrul căruia a fost solicitată și stabilirea locuinței minorului, capăt de cerere pe care instanța învestită cu fondul cauzei urmează să o soluționeze în mod definitiv.
Potrivit art. 263 C. civ. „ (1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. (2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părțile să recurgă la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă”.
Problema legată de stabilirea locuinței minorului și exercitarea autorității părintești necesită o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind obligată să dispună toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral. În determinarea interesului copilului minor, se ține seama de o . factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, intelectuală și morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie.
Ancheta socială efectuată în cauză la locuința actuală a pârâtei M. M. relevă aspectul că imobilul în care locuiește aceasta împreună cu copilul și cu mama sa este compus din trei camere, este întreținut în condiții foarte bune, racordat la apă și curent, încălzire centrală. De asemenea, din aceeași anchetă socială rezultă că minorul este bine îngrijit, atât de mamă cât și de bunica maternă.
În ceea ce privește locuința reclamantului, din ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei (f. 88), care reia declarațiile părților, rezultă că acesta locuia, la acel moment, la un hotel. Ulterior, acesta a învederat instanței că locuiește în comuna Greci, .. Din dispoziția instanței, fiind efectuată o anchetă socială și la această locuință, a rezultat că această casă este compusă din 3 dormitoare și un hol, baia și bucătăria aflându-se în stadiul de dotare cu apă curentă și instalații sanitare. De asemenea, imobilul este mobilat corespunzător.
Analizând aparența în drept, fără a aprofunda asupra temeiniciei (aspect ce ține de fondul litigiului și care este incompatibil cu procedura sumară a ordonanței președințiale ) instanța apreciază că nu se impune schimbarea domiciliului copilului, având în vedere vârsta acestuia și probatoriul administrat până la acest moment.
Astfel, instanța are în vedere aspectul că minorul a crescut împreună cu ambii părinți începând cu data nașterii, 22.01.2014, și până la momentul separării în fapt al acestora, martie 2015, când a rămas împreună cu mama sa, în imobilul situat în ., nevoit să se separe de tatăl său începând cu această lună și pus în situația de a se obișnui cu realitatea că locuiește doar cu mama sa iar pe tatăl său îl vede ocazional. În aceste condiții, o soluție provizorie de a stabili locuința sa la tată ar necesita în primul rând un nou efort de adaptare din partea copilului, care, în această situație, va trebui să fie lipsit de prezența și afecțiunea mamei sale, precum și a bunicii materne. Toate acestea, în condițiile în care efectele unei astfel de hotărâri ar putea înceta în condițiile unei hotărâri contrare pronunțate pe fondul cauzei, în litigiul ce are ca obiect exercitarea definitivă a autorității părintești. Or, vârsta minorului (1 an și 4 luni) și stadiul dezvoltării sale fizice si psihice recomandă, înainte de toate, o continuitate a mediului în care se află, cel puțin în mod provizoriu, până când se va stabili cu caracter definitiv părintele cu care va locui.
Această măsură nu se impune în prezenta cauză nici pentru considerentul că, deși reclamantul a susținut în mod constant că minorul este „evident traumatizat” de către mama sa, care manifestă dezinteres față de acesta, această stare de fapt nu a fost și dovedită, astfel cum impun prevederile art. 249 C. proc. civ.
Faptul că pârâta a consumat alcool este recunoscut de aceasta prin răspunsurile la interogatoriu, însă caracterul repetat sau eventuala dependență de alcool a pârâtei, care ar fi de natură să justifice, cu caracter provizoriu, schimbarea domiciliului minorului nu a fost dovedit în cadrul acestui litigiu. Astfel, contrar concluziilor scrise formulate de către reclamant, „starea avansată de ebrietate, inconștiența” pârâtei nu rezultă nici din declarația martorului și nici din anchetele sociale efectuate la domiciliile părților, întrucât asistenții sociali, la momentul efectuării unor astfel de anchete, poartă o simplă discuție cu părțile și expun apoi în conținutul referatului susținerile acestora, care în fața instanței trebuie apoi dovedite. Asistenții social au în schimb o percepție directă asupra condițiilor locative oferite de către fiecare dintre părinți.
Mai mult, declarația martorului propus de către reclamant relevă aspectul că, într-adevăr, pârâta a consumat băuturi alcoolice într-una din serile în care i-a vizitat, însă tot acesta a arătat că ambele părți au consumat alcool în acea seară. Martorul a mai arătat că pârâta a pus în pericol viața copilului întrucât pârâta nu s-a dus la el când acesta plângea, or este evident că aceasta nu poate fi o împrejurare care să conducă la decăderea pârâtei din drepturile părintești. Mai mult, acesta a fost un episod singular, martorul declarând că nu a mai văzut-o niciodată pe pârâtă în stare avansată de ebrietate.
De asemenea, cele declarate cu privire la tentativele de sinucidere nu au fost cunoscute direct de către acest martor, astfel cum rezultă și din declarația sa, susținerile bazându-se pe cele povestite de reclamant, fiind vorba așadar despre o mărturie indirectă, fără valoare probatorie.
În același timp, declarația dată în scris de către numitul P. P. (f. 55) nu poate avea valoare probatorie, în caz contrar fiind încălcat principiul nemijlocirii administrării probelor, ce constă în obligația instanței de a cerceta direct și nemediat toate elementele care servesc la dezlegarea pricinii.
Nu în ultimul rând, instanța va avea în vedere că în raportul de evaluare psihologică a minorului se arată că minorul nu manifestă simptome de anxietate sau distres emoțional, având un comportament afectuos cu ambii părinți. De asemenea, nu au fost relevate indicații clare ale unui abuz fizic, emoțional sau sexual, astfel încât sub acest aspect afirmațiile reclamantului sunt nefondate.
În concluzie, și capătul de cerere referitor la stabilirea provizorie a domiciliului minorului la reclamant este neîntemeiat, probatoriul administrat fiind insuficient pentru a justifica o atare măsură.
Față de soluția dată acestui capăt de cerere, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului este lipsită de suport legal.
În raport de soluția menținerii locuinței copilului la domiciliul mamei pârâte, având în vedere și starea de tensiune și de conflict existentă între părți în prezent și percepută direct de către instanță, conflict care este de natură să afecteze dreptul copilului de a avea relații personale cu părintele de care este separat, instanța va admite în parte însă capătul subsidiar al cererii, referitor la stabilirea unui program de vizită în favoarea reclamantului, apreciind ca relația personală dintre tată și copil trebuie să se desfășoare conform unui program de vizită minimal și provizoriu, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr._, părinții având posibilitatea, de comun acord, de a extinde programul impus de instanță, nu însă și de a-l reduce .
În ceea ce privește programul de vizită propus de către reclamant, acesta nu poate fi avut însă în vedere, întrucât a fost conceput într-o manieră ce se dorește a fi definitivă, fără a avea în vedere caracterul temporar al măsurilor ce pot fi luate de către instanță în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale.
De asemenea, față de vârsta fragedă a minorului, instanța apreciază că, în raport de probatoriul administrat până la acest moment, nu este în interesul acestuia să rămână peste noapte la domiciliul reclamantului.
În concluzie, având în vedere și caracterul provizoriu al acestei măsuri, instanța apreciază că prin vizitarea copilului, o dată în primul și al treilea week-end din lună, sâmbătă și duminica, începând cu ora 1000 până la ora 1400 cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minorul de la domiciliul pârâtei la începutul zilei pentru care s-a încuviințat programul de vizită și cu obligația pentru reclamant de a îl aduce la domiciliul pârâtei la sfârșitul fiecărei zi reclamantul are posibilitatea să întrețină legăturile personale cu fiul său, acesta fiind liber să contribuie în orice mod la creșterea și îngrijirea acestuia iar reclamanta fiind obligată să îi permită acest lucru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. M.-I. cu domiciliul procesual ales în Tulcea, Com. Greci, . în contradictoriu cu pârâta M. M., cu domiciliul procesual ales în O., ., jud. C., la av. G. M..
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul R. L.-G., provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei C., după următorul program: în primul și al treilea week-end din lună, sâmbătă și duminica, începând cu ora 1000 până la ora 1400 cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minorul de la domiciliul pârâtei la începutul zilei pentru care s-a încuviințat programul de vizită și cu obligația pentru reclamant de a îl aduce la domiciliul pârâtei la sfârșitul fiecărei zi.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform alin. (2) al art. 396 C. proc. civ. astăzi, 26.05.2015.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 27.05.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 8740/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 9134/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
