Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5969/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5969/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 5969/2015
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.5969
SEDINTA PUBLICA DIN 21.05.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect ordonanță președințială, actiune formulată de reclamantul M. S. Ș. (CNP_) cu domiciliul în C., ., ., . cu pârâta M. E. A. (CNP_) cu domiciliul în C., ., ., . procesual ales în C. ..18 ( la cab. av . M. C. C.).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 21.05.2015.
I N S T A N T A
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2015 sub nr._, reclamantul M. S. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. E. A., pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, stabilirea locuinței minorului M. A.-N. la domiciliul tatălui–reclamant, exercitarea autorității părintești asupra minorului exclusiv de către reclamant, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului M. A.-N. în cuantum de 25% din venitul minim pe economie,începând cu data depunerii acțiunii și până la majoratul acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe fondul neînțelegerilor dintre părți și a hotărârii acestora de desfacere a căsătoriei la biroul unui notar public, în data de 19.04.2015, pârâta a avut o tentativă de suicid, îngurcitând o soluție destinată curățeniei, reclamantul fiind nevoit să solicite ajutorul unui echipaj medical, iar pârâta a fost transportată la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, în prezent fiind în afara oricărui pericol.
Reclamantul a mai arătat că, având în vedere motivele care au dus la ruptura relațiilor celor doi soți (reclamantul acuzând pârâta că ar fi avut mai multe relații extraconjugale) și eșecul desfacerii căsătoriei în fața notarului public, acesta a promovat și o acțiune de divorț pe rolul Judecătoriei C. și apreciază că este în interesul minorului ca până la soluționarea dosarului de divorț, locuința minorului să fie stabilită la acesta, iar exercitarea autorității părintești să fie exercitată exclusiv de acesta, întrucât îi poate oferi minorului condiții materiale și garanții net superioare pârâtei care nu are condiții locative, nu este încadrată în muncă și duce o viață dezorganizată.
În drept a invocat prevederile art. 996 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei testimoniale.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității pe calea ordonanței președințiale a capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorului M. A.-N. exclusiv de către reclamant, arătând că potrivit art. 919 cod pr.civ. pe toată perioada procesului de divorț, instanța poate lua măsuri provizorii doar cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat pentru copii și folosirea locuinței familiei.
Pe fondul cauzei, pârâta că situația expusă de reclamant în cuprinsul cererii este nereală.
Pârâta arată că separația în fapt a părților a intervenit ca urmare a faptului că, ulterior externării acesteia din spital în data de 23.04.2015, reclamantul i-a refuzat în mod categoric accesul în locuința familiei, văzându-se astfel obligată să locuiască la părinții ei.
Pârâta a arătat că în ultima vreme, comportamentul agresiv al soțului ei s-a intensificat, de aceea a ales să părăsească domiciliul comun împreună cu minorul și să se mute la părinții ei, în comuna Peștera, .>
Mai arată pârâta că nici în prezent reclamantul nu îi permite să locuiască în imobil, refuzând chiar să își ridice bunurile de uz personal, manifestând o atitudine agresivă ori de câte ori pârâta încearcă să poarte o discuție referitoare la locuința familiei sau la creșterea și educarea băiatului lor.
Mai învederează pârâta că nu sunt reale nici motivele arătate de reclamant cu privire la neînțelegerile dintre părți, acesta fiind cel care a manifestat o atitudine necorespunzătoare, vulgară și agresivă la adresa acesteia, chiar și în prezența copilului.
De asemenea, nu este reală nici afirmația acestuia precum că pârâta nu a avut niciodată un loc de muncă, pârâta fiind de profesie cosmetician-machiaj profesionist, activitate din care realizează venituri considerabile, venituri ce au fost destinate îngrijirii fiului și familiei.
Pârâta mai arată că s-a ocupat întotdeauna de creșterea și educarea fiului lor, reclamantul fiind cel care a greșit, înmânând băiatului importante sume de bani și satisfăcându-i orice pretenție, copilul fiind în prezent interesat de bunurile materiale pe care i le pot procura banii.
În probațiune a fost administrată la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii M. V., K. R.-S. și D. A..
La data de 05.05.2015 a fost audiat minorul în Cameră de consiliu (f. 23).
De asemenea, a fost dispusă efectuarea unei anchete psihosocială la domiciliul reclamantului (f. 28), însoțită de raport de evaluare a minorului M. A.-N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă s-a solicitat pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorului M. A.-N., născut la data de 05.03.1999, la tatăl reclamant, până la soluționarea cererii privind desfacerea căsătoriei soților.
Cu privire la admisibilitatea cererii de ordonanța președințială, instanța constată că temeiul de drept al cererii rezidă în dispozițiile art.996 C.proc.civ.: „instanța va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea anumitor condiții speciale cumulative, precum urgența ce justifică folosirea acestei proceduri, caracterul vremelnic al măsurii luate de instanță și neprejudecarea fondului.
Examinând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma condițiilor restrictive enunțate de textul menționat, instanța este datoare sa stabilească dacă, într-adevăr, în raport cu circumstanțele cauzei și cu natura dreptului substanțial dedus judecății, măsura a cărei luare se solicită are un caracter urgent, iar efectele sale sunt vremelnice. Chestiunile legate de stabilirea locuinței minorului pe durata derulării procedurii de divorț precum și de exercitarea autorității părintești necesită, într-adevăr, o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind datoare să dispună toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral. Din acest considerent, prezenta cerere de ordonanță președințială este admisibila.
În ceea ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere cu privire la exercitarea autorității cu privire la minorul M. A.-N. în mod exclusiv de către reclamant, instanța o va respinge, singura consecință a faptului că exercitarea autorității părintești nu este reglementată de dispozițiile art. 919 cod pr.civ., este faptul că urgența nu mai este prezumată, urmând a fi probată cu orice mijloc de probă.
Pe fondul cererii formulate, urmărind valorificarea deplină a intereselor superioare ale minorului, în acest sens, instanța apreciază că stabilirea locuinței minorului în mod provizoriu la tată este soluția cea mai potrivită până la soluționarea cererii de fond.
În acest sens, instanța reține concluziile referatului de anchetă psihosocială, precum și cele ale raportului de evaluare psihologică, coroborat cu celelalte înscrisuri depuse și proba cu interogatoriul administrat în cauză. În ceea ce privește proba testimonială, instanța va înlătura depozițiile tuturor celor trei martori audiați în cauză, apreciindu-le în aceeași măsură nesincere și părtinitoare pentru partea care a propus fiecare martor.
Astfel, din ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, instanța apreciază că ambele părți sunt părinți responsabili, preocupați de creșterea și educarea fiului lor, în același timp aceștia au și greșit în egală măsură în ceea ce privește educarea unui adolescent supus tentațiilor date de posibilitățile materiale peste medie ale părinților, la o vârstă la care tinerii sunt oricum extrem de sensibili și în același timp răzvrătiți, greșeli prin care trec cei mai mulți părinți, care nu sunt de natură însă să afecteze nici calitatea acestora de buni părinți, nici capacitatea de a-și crește și educa copilul cât mai bine cu putință.
Din probele administrate rezultă că în prezent minorul locuiește împreună cu tatăl său în apartamentul situat în municipiul C., ., .. A, ., apartament în care până la data 19.04.2015 părțile au locuit împreună cu minorul, acesta reprezentând domiciliul minorului. Din înscrisurile depuse de către reclamant în susținerea cererii, confirmate prin concluziile referatului de anchetă psihosocială, reiese că minorul beneficiază la momentul actual de condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică și psihică specifică vârstei.
Din probele administrate în prezenta cauză, nu rezultă starea de pericol invocată de către reclamant în ceea ce îl privește pe minor în situația în care ar locui cu mama, nici dezinteresul acesteia față de copil, însă, pe de o parte, instanța va respecta și doleanțele minorului care și-a exprimat dorința de a rămâne să locuiască în continuare în căminul în care a trăit până în prezent, alături de tată, pe de altă parte, instanța nu a fost învestită de instanță din partea pârâtei cu o cerere de reintegrare în spațiu și/sau de stabilire în mod provizoriu a locuinței minorului la domiciliul acesteia.
Interesul minorului la momentul actual, având în vedere tensiunile existente între soți, indiferent de persoana căreia îi aparține culpa pentru generarea sau dezvoltarea conflictului, este de a asigura un climat familial liniștit, care să confere copilului sentimentul de protecție și siguranță.
Or, climatul familial oferit de locuința părintească în care a locuit mereu creează la acest moment stabilitate emoțională, iar această stare de fapt nu trebuie afectată prin luarea unei măsuri provizorii, de natură a avea repercusiuni negative asupra dezvoltării sale viitoare.
Prin urmare, instanța apreciază că soluția oportună în această cauză este de menținere a climatului familial actual, în care minorul s-a integrat în mod stabil.
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești cu privire la minorul M. A.-N. în mod exclusiv de către reclamant, instanța îl va respinge ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.483 alin.1 cod civ., Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Spre deosebire de de drepturile subiective civile, drepturile părintești nu sunt recunoscute de lege în interesul titularului lor, respectiv ai părinților, ci în intersul superior al copilului, fiind un mijloc deprotecție a acestuia, și anume cel mai important.
Cel mai important principu care stă la baza reglementării raporturilor dintre părinți și copii este principiul interesului superior al copilului.
Din probele administrate, instanța concluzionează că nu există astfel de motive bine întemeiate care să impună exercitarea autorității părintești exclusiv de către unul dintre părinți.
În cauza de față nu s-a dovedit că vreunul dintre părinți ar fi o persoană iresponsabilă, care nu are capacitatea de a lua decizii în favoarea unui minor sau că personalitatea, starea de sănătate sau alte împrejurări îl pun în imposibilitatea de a-și exercita drepturile și obligațiile părintești.
Totodată, instanța are în vedere jurisprudența CEDO în materie, Curtea Europeană stabilind că, în cauzele de acest tip, interesul copiilor trebuie să aibă prioritate față de orice alt considerent, însă interesul trebuie privit sub un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos, iar pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale. De aici rezultă că interesul copilului impune ca numai anumite circumstanțe cu totul excepționale să poată duce la o ruptură a unei părți a legăturii de familie și ca să se facă tot posibilul să se păstreze relațiile personale și, dacă este cazul, la momentul potrivit, "să se reconstituie" familia (cauza Anamalachioai c. României, pct.80-81).
Instanța va reține și concluziile raportului de evaluare psihologică efectuat de către specialiștii Direcției generale de asistență socială și protecția copilului C. în care se arată că „minorul are nevoie de prezența ambilor părinți în viața sa, motiv pentru care este de preferat ca părinții să adopte o atitudine cooperantă pentru a-și exercita drepturile părintești în aceeași măsură, având ca interes comun o dezvoltare psihoemoțională armonioasă a copilului”, iar „părinții ar fi bine să înțeleagă că un copil are nevoie să-și iubească ambii părinți, indiferent de ce s-a întâmplat între aceștia”. Față de aceste concluzii ale expertizei psihologice, urmează ca cei doi părinți să înțeleagă cât este de important să depășească propriile probleme cu privire la relația lor personală și să se manifeste cu dragoste și înțelegere față de copilul lor, astfel încât acesta să se simtă un iubit și ocrotit de părinți și să dezvolte armonios pe toate planurile.
În consecință, nefiind dovedită vreo împrejurarea excepțională care să justifice exercitarea autorității părintești exclusiv de către un părinte, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.397 C.civ., citat anterior.
Totodată, art.499 C.civ. prevede că „Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, iar potrivit art. 529 din același act normativ „întreținerea este datorată în funcție de nevoia celui care o cere și de mijloacele celui ce urmează a o plăti”.
În plus, art.525 C.civ. statuează că „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.”
Având în vedere că locuința minorului M. A.-N. va fi stabilită la tatăl reclamant, iar aceasta își va îndeplini în natură obligația de întreținere față de minor, instanța constată că sunt întrunite condițiile legale pentru obligarea mamei pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 402 și 529 alin. 2 coroborat cu art. 530 alin. 3 C. civ., pârâta va fi obligată să plătească în favoarea minorului M. A.-N., începând cu data pronunțării acțiunii și până la majoratul fiecărui minor în parte, o pensie lunară de întreținere în cotă de 25% din venitul minim pe economie.
Instanța va dispune ca durata măsurilor să dureze până la soluționarea dosarului de fond nr._/212/2015, având în vedere că, potrivit art. 448 alin. 1 cod pr. civ., hotărârile cu privire la exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și dreptul de a avea legături personale cu minorul sunt executorii de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorului M. A.-N. de către reclamantul M. S.-Ș., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. S.-Ș. (CNP_) cu domiciliul în C., ., . cu pârâta M. E.-A. (CNP_) cu domiciliul în C., ., ., . și domiciliul procesual ales în C. ..18 ( la cab. av . M. C. C.).
Stabilește ca, până la soluționarea dosarului nr._/212/2015 locuința minorului M. S.-Ș. ( născut la data de 05.03.1999) să fie la tată.
Dispune obligarea pârâtei la plata lunară către reclamant a unei pensii de întreținere în cotă de 25% din venitul minim pe economie, în favoarea minorului M. A.-N., cu titlu de obligație de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 23.04.2015 și până la soluționarea dosarului nr._/212/2015.
Respinge capătul de cerere cu privire la exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorului M. A.-N. de către reclamantul M. S.-Ș., ca neîntemeiat.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 5972/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
