Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6335/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6335/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 6335/2015
Dosar. nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6335
Ședința publică din data de 29.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Parleteanu A. R.
GREFIER: I. Postolici
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamant B. M. și pe pârât D. V., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.05.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr. de dosar_, reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul D. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună pe calea ordonanței președințiale stabilirea locuinței fiicei sale minore D. Jennifer la domiciliul său, în mod provizoriu, respectiv până la soluționarea dosarului nr._, precum și suplinirea acordului pârâtului de a ieși din țară cu minora și a se deplasa cu aceasta în localitatea de domiciliu din Franța.
În motivarea cererii, s-a arătat că s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. dosarul de fond nr._ având ca obiect exercitare autoritate părintească.
Ca un istoric al relației avute cu pârâtul, reclamanta a arătat că din relația sa de concubinaj a rezultat minora D. Jennifer, născută la data de 15.04.2002 în localitatea Saint Brieuc din Franța. La circa opt luni de la nașterea fetiței, pârâtul a fostarestat și încarcerat în Franța, pentru ca mai apoi să fie expulzat în România. La 20.11.2003 s-a căsătorit cu pârâtul, iar în anul 2007 s-a pronunțat divorțul de către Tribunalul de M. Instanță din Saint Brieuc prin hotărârea nr. 07/_. Totodată s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești față de minoră.
A mai arătat că relația cu pârâtul nu este una firească, acesta nepermițându-i să o ia pe minoră la reședința din România. Susține că nu a făcut în ultimii ani nici un fel de demersuri în sensul prezentei acțiuni deoarece, știa că hotărârea pronunțată de Tribunalul din Saint Brieuc, nu fusese recunoscută în România, la acel moment conseiderând că este mai bine pentru minoră să crească în mediul în care s-a născut și a crescut, și să frecventeze școala din România, necreându-i astfel greutâți de adaptare.
S-a susținut că în prezent,situația s-a schimbat deoarece a aflat că în ultima perioadă, respectiv de la ultima vizită a reclamantei în țară, pârâtul ar fi violent cu minora, astfel că, aceasta a luat legătura cu pârâtul spunându-i că vrea ca minora să locuiască în Franța la domiciliul său, aspect cu care pârâtul nu a fost de acord.
Apreciaza ca sunt indeplinite conditiile dispuse de art 996 cod proc civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a uzitata de proba cu înscrisuri și proba testimonial cu martorul M. I..
Pârâtul, legal citat nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a formulat întâmpinare la dosar.
Instanta a incuviintat si administrat în cauză proba cu inscrisurile depuse la dosar precum și proba testimonială cu martorul M. I..
De asemenea, la prezenta cauză a fost atașat spre consultare dosarul de fond nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele situatii de fapt si de drept:
Din relația celor două părți a rezultat minora D. Jennifer, născută la data de 15.04.2002 în localitatea Saint Brieuc din Franța. Prin hotărârea nr. 07/_ pronunțată la data de 06.11.2007 în dosarul 07/368, Tribunalul de M. Instanță din Saint Brieuc a pronunțat desfacerea căsătoriei reclamantei cu pârâtul, dispunând ca autoritatea părintească față de minora D. Jennifer să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1138/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul C., a fost respinsă solicitarea reclamantei B. M. de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârii de divorț pronunțată de Tribunalul din Saint-Brieuc, Franța.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta solicit stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorei la domiciliul său din Franța precum și suplinirea acordului pârâtului de a ieși din țară cu minora și a se deplasa cu aceasta în localitatea de domiciliu, susținând că minora nu ar avea o relație bună cu tatăl său. De asemenea, în fața instanței, reclamanta a ținut să precizeze că, în speță, condiția urgenței unei astfel de măsuri rezultă din nevoia minorei de a avea un trai decent și de a fi supravegheată de mamă.
Potrivit art.996 din cod proc. civ., instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantei exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului. De asemenea, potrivit alin.5, pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.
Prin urmare, cererea de ordonanata presedintiala este admisibila cand sunt indeplinite cumulativ cerintele: a) aparenta dreptului, b) caracterul provizoriu al masurilor, c) existenta unor cazuri grabnice si d) cerinta neprejudecarii fondului.
Aparența de drept este in favoarea reclamantei daca pozitia acesteia, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala, este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.
Examenul sumar al cauzei pe care instanta este obligata sa il faca are in vedere doar cererea si sustinerile reclamantei, rezumandu-se la a stabili daca in favoarea reclamantei exista aparentele unei situatii juridice legale si care justifica un interes legitim pentru a se mentine sau schimba o anumita stare, pana la solutionarea litigiului pe calea actiunii de drept comun.
Examinând cererea, instanța constată că aparența dreptului este în favoarea reclamantei, având în vedere calitatea sa de mama.
În privința urgenței, legiuitorul nu definește acest concept, ci doar indică situațiile ce pot face necesară o intervenție a justiției și anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.
Instanța apreciază că nu este îndeplinită în speță această condiție, câtă vreme nu s-au dovedit cu probe concludente și concrete motivele pentru care stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei din Franța este urgentă, reclamanta limitându-se la a invoca doar faptul că minora în ultima vreme ar fi agresată fizic de tatăl său precum și că va face tot posibilul să își recapete fiica. Prin urmare, reclamanta nu și-a probat urgența nici în ceea ce privește măsura mai sus amintită dar nici față de măsura suplinirii acordului pârâtului la plecarea din țară a minorei și stabilirea acesteia în Franța
Or, apreciem că față de obiectul subsidiar al cererii, respectiv acela de suplinire a acordului pârâtului ca reclamanta să iasă din țară cu minora și a se deplasa cu aceasta în localitatea de domiciliu din Franța, o astfel de măsură nu ar avea nicicaracter vremelnic, fiind prin natura ei o măsură definitivă.
Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 din cod proc. civ., față de motivele arătate mai sus, instanța va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta B. M. având CNP_ cu domiciliul în Franța, localitatea Tarbes, 42 RUE HENRI TANGUY_ și cu domiciliul procesual ales în C., Bulevardul Mamaia nr. 66, ., . în contradictoriu cu pârâtul D. V. având CNP_ cu domiciliul în Valu lui T., ., județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Parleteanu A. RamonaPostolici I.
Red. Jud. P. A. R. / 02.06.2015 / 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 02.06.2015
emis 2 ..2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
