Plângere contravenţională. Sentința nr. 1052/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1052/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1052/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 1052/2015
Ședința publică din 05.02.2015
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent R. L. și pe intimat I. J. DE POLITIE- SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 29.01.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 și 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015 când s-a pronunțat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2014, petentul R. L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/29.07.2014 emis de intimatul I.P.J. C., cu consecința exonerării de la plata amenzii și anulării măsurii reținerii permisului de conducere
În motivarea plângerii, petentul a invocat ca motiv de nelegalitate insuficienta descriere a faptei, precum și scrisul ilizibil al agentului constatator. De asemenea, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, petentul a arătat că organul constatator avea obligația de a indica care era viteza maximă admisă pe sectorul de drum unde se pretinde că a depășit viteza, cu cât a depășit viteza și dacă sectorul de drum parcurs era dotat cu indicatoare de limitare a vitezei.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal întocmit, a arătat că aparatul radar de tip staționar trebuia amplasat la o distanță de cel puțin 200 m de instalația electrică de înaltă tensiune, în afara câmpului electromagnetic.
În egală măsură, la momentul la care a fost oprit, arată petentul, polițistul nu avea certificatul de omologare a aparatului radar de către Biroul Român de Metrologie Legală, buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate și autorizația de operator radar, acesta constituind încă un motiv de nulitate.
Suplimentar, a arătat petentul că în momentul în care a fost depistat de către aparatul radar, în același timp, mai circulau și alte mașini, situație de natură să altereze citirea vitezei.
În dovedirea celor susținute a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 15.10.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că petentul a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 154 km/h, abatere ce a fost filmată cu ajutorul echipamentului de măsurare a vitezei de tip pistol laser TruCam .. De asemenea, intimata a arătat că simbolul „+” care apare în cuprinsul fotografiei marchează ținta asupra căreia a fost fixat aparatul radar, astfel încât și apărările referitoare la posibilele abateri cauzate de prezența altor autoturisme în trafic sunt de asemenea nefondate.
În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 1391/2006.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a anexat la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, foto radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar și certificatul de omologare.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției CP nr._/29.07.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă) și cu măsura complementară a reținerii permisului auto întrucât a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 A km 191 având o viteză de 154 km/h, faptă sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (…)
Deși insuficienta descriere a faptei nu este prevăzută expres ca o cauză de nulitate absolută, nefiind menționată la art. 17, lipsa descrierii faptei este sancționată cu nulitatea absolută, aceeași fiind sancțiunea și pentru o descriere necorespunzătoare sau reproducerea textului legal, deoarece instanțele nu pot verifica întrunirea elementelor constitutive ale contravenției.
În speță însă instanța constată că agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului. Împrejurările ce se impuneau în opinia petentului a fi consemnate în mod suplimentar în cuprinsul procesului verbal, referitoare la viteza maximă admisă pe sectorul de drum unde se pretinde că a depășit viteza sau dacă sectorul de drum era dotat cu indicatoare nici nu trebuiau obligatoriu să fie consemnate, câtă vreme în cauză s-a arătat locul săvârșirii – DN 2 A E 60 Km191, care a fost viteza cu care a fost depistat, 154 km și care este actul normativ încălcat. Acestea sunt elemente suficiente pentru a constata dacă fapta există și a fost corect încadrată juridică, având în vedere că legea arată expres care sunt sectoarele de drum cu restricții de viteză și care sunt aceste limite.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii. Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ.
În cauza de față, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:
Art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002 – (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ce privește limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost constatată contravenția, fiind un drum european limita de viteză era conform dispozițiilor art. 49 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 de 100 km/h, astfel că petentul a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă.
Susținerile petentului conform cărora nu ar fi avut viteza reținută în procesul-verbal sunt neîntemeiate, fiind contrazise de probele înaintate la dosarul cauzei de intimat. Astfel, din fotografiile efectuate de aparatul video-radar înaintate de organul constatator la dosarul cauzei, constatăm faptul că autoturismul înmatriculat cu nr._ a fost surprins în data de 29.07.2014, circulând cu viteza de 154km/h. Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimat – f. 18).
Contrar susținerilor petentului, procesul verbal contestat indică . care a făcut înregistrarea, anume TC000510, același fiind aparatul indicat și în fotografia depusă de intimată (f. 20)
Raportat la ansamblul considerentelor anterior expuse, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
Reținând vinovăția petentului în săvârșirea faptei și având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate, atât pe cea principală, cât și pe cea complementară (suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile).
Conform art. 102 alin. (3) lit. e) din ordonanță, contravenția enunțată se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, iar potrivit art. 111 alin. (1) lit. c), se dispune și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere. Conform dispozițiilor art. 96 alin. (1) și art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și ale art. 180 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator aplică sancțiunile principale, sancțiunile complementare și/sau măsurile tehnico-administrative prin același proces-verbal de contravenție. Așadar, pedeapsa complementară urmează a fi menținută indiferent dacă pedeapsa principală este amenda sau avertismentul.
În temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 corob. cu art.471 alin.1 C. proc. civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. L., CNP -_, cu domiciliul ales la av. M. B., CONSTANTA, .. 94, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție C. – Serviciul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
Președinte Grefier
L. F. M. I.
Red. Jud. L.F./ 15.06.2015 /4.ex.
emis .>
| ← Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 2509/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 900/2015.... → |
|---|
