Plângere contravenţională. Sentința nr. 900/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 900/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 900/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 900/2015
Ședința din data de 03.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent N. V. N. și pe intimat PRIMĂRIA M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravenționala DPLC_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 20.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 sub nr._, petentul N. V. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Primăria mun. C. - Direcția Poliția Locală, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 22.01.2014.
În motivare, petentul a arătat că în ziua de 22.01.2014 a mers la centrul Euromedica de lângă Spitalul Județean C. pentru a face un tratament și întrucât tratamentul dura peste 5 ore, autoturismul său a fost luat de un prieten pentru a-și rezolva unele treburi personale și adus apoi la centrul medical în jurul orelor 11,00.
Petentul arată că în jurul orelor 14,30 când a ieșit de la tratament, a găsit mașina blocată la o roată.
Petentul arată că actul întocmit nu are acoperire legală, întrucât OUG nr. 195/2002 nu are art. 143 lit. a, OUG nr. 195/2002 nu se poate aplica în curtea unei instituții ci numai pe drumurile publice, măsura blocării autoturismului este nelegală și neconstituțională îngrădindu-i dreptul la libera circulație, precum și faptul că a fost sancționat de 2 ori pentru aceeași faptă.
Petentul a mai arătat că organul constatator nu face în nici un mod dovada că acesta este persoana care a săvârșit contravenția.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar, în original, procesul-verbal . nr._/22.01.2014 și dovada achitării taxei pentru deblocarea roții.
Acțiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 de lei.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenție contestat, transcrierea mecanică a acestuia și o planșă foto iar la termenul la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii că neîntemeiată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și pentru petent proba testimonială, fiind audiat martorul B. Marcello C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/22.01.2014, petentul N. V. N. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și 3 puncte de penalizare în temeiul art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi staționat voluntar la data de 22.01.2014, ora 1131 autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe . Spitalului Județean C., în dreptul rampei de acces a „Euromedica”, pe un sector de drum pe care acționează indicatorului rutier „drum îngustat”.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se constată că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța va trece la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentului conform cărora actul întocmit nu are acoperire legală, întrucât OUG nr. 195/2002 nu are art. 143 lit. a, întrucât din cuprinsul procesului verbal contestat se poate observa faptul că actul care prevede contravenția este Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002, scris prescurtat „RA OUG 195/2002 rep.”.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1394/2006: „Se interzice stationarea voluntara a vehiculelor: a)în toate cazurile în care este interzisa oprirea voluntara;”, iar conform prevederilor art. 142 lit. j din același act normativ „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificatiile "Drum îngustat”.”
De asemenea, conform prevederilor art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”, iar conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002 „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b)3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 7.staționarea neregulamentară.”
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri, precum și planșa foto depusă la dosar de intimat. Astfel, sub aspectul temeiniciei, în condițiile în care fapta este percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Prin probele administrate în cauză, petentul nu a făcut însă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal, iar declarația martorului audiat de instanță nu se coroborează cu susținerile petentului din plângerea contravențională, motiv pentru care va fi înlăturată din probatoriu.
Astfel, prin plângerea formulată, petentul a arătat că autoturismul său a fost luat de un prieten pentru a-și rezolva unele treburi personale și adus apoi la centrul medical în jurul orelor 11,00, în timp ce martorul a declarat faptul că petentul l-a sunat pentru a o ajuta pe soția lui să meargă în C. pentru niște cumpărături.
Instanța reține că petentul avea posibilitatea să arate agentului constatator cine a fost conducătorul auto care a staționat în locul interzis, la momentul încheierii procesului – verbal, însă petentul nu a făcut acest lucru și nici nu a făcut obiecțiuni în acest sens în cuprinsul procesului-verbal.
Mențiunea conform căreia nu recunoaște săvârșirea contravenției și afirmația pe parcursul procesului că de fapt soția sa a parcat mașina în locul interzis, nu reprezintă aspecte pertinente care să creeze instanței convingerea că situația de fapt învederată de petent corespunde realității.
Agentul constatator nu are cum să verifice la momentul întocmirii procesului-verbal cine a fost conducătorul auto care a staționat neregulamentar și nici data staționării, întocmirea procesului-verbal realizându-se pe baza datelor furnizate de proprietarul autoturismului la momentul la care solicită deblocarea roții.
Prin urmare, în contextul în care petentul nu a indicat la momentul întocmirii procesului-verbal cine a fost conducătorul auto care a parcat neregulamentar, precizarea acestuia făcută în timpul procesului, la data de 19.09.2014 (după expirarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale soției petentului), pe lângă faptul că denotă atitudinea nesinceră a acestuia, face imposibilă dovedirea contrariului de către intimat.
În ceea ce privește susținerile conform cărora locul unde a fost găsit staționat autoturismul său nu este drum public, nefiind aplicabile astfel dispozițiile OUG nr. 195/2002, instanța le va respinge ca neîntemeiate având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, drum public reprezintă „orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile.” Din cuprinsul procesului verbal de contravenție și din planșa foto depusă la dosar de petent, rezultă faptul că autoturismul petentului era staționat pe . Spitalului Județean C., în dreptul rampei de acces a „Euromedica”, deci pe un drum deschis circulației publice.
Susținerile conform cărora s-a încălcat principiul dublei incriminări, prin faptul că a fost obligat să plătească și suma de 50 de lei pentru deblocarea roții, nu sunt întemeiate, întrucât petentului i s-a aplicat o singură sancțiune principală - amendă contravențională în cuantum de 360 lei și sancțiunile complementare prevăzute de art. 96 alin. 2 lit. a și d din OUG nr. 195/2002, respectiv aplicarea a 3 puncte de penalizare și imobilizarea vehiculului.
Prin urmare, taxa datorată pentru readucerea autoturismului la starea inițială se datorează exclusiv culpei petentului, și s-a realizat la solicitarea expresă a acestuia.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 96 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, „Pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală sau, după caz, una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) și f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică și un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.”, astfel că în mod legal i-au fost aplicate petentului o sancțiune principală și două sancțiuni complementare.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat și că sancțiunea a fost legal și proporțional aplicată, motiv pentru care plângerea contravențională urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C.proc.civ. petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 379,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței . nr. 100/24.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. V. N. cu domiciliul în TULCEA, . 6, .. B, . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.01.2014 întocmit de intimatul PRIMĂRIA M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ cu sediul în CONSTANTA,, J. C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 379,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 03.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 09 Februarie 2015
Red. Jud. D.D.2ex/ 10 aprilie 2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1052/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 885/2015. Judecătoria... → |
|---|
