Plângere contravenţională. Sentința nr. 318/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 318/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 27123/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 318
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI- ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională CTA_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.08.2015 sub nr. de dosar_, petenta Z. S.R.L. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.07.2014 de către D.G.R.F.P. G.-A.J.F.P. C., solicitând anularea acestuia și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că din verificările efectuate la sediul A.J.F.P. C. în data de 24.07.2014 cu privire la îndeplinirea obligațiilor de declarare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor surse conform art. 81-83 din O.G. nr. 92/2003, agenții constatatori AJFP C. au constatat că petenta nu a depus declarația de TVA – D300 aferentă anului 2014 – luna ianuarie. Contestatoarea a susținut că aceasta este singura declarație lipsă din sistem, datorită scoaterii din evidență a plăților de TVE cu data de 01.02.2014 dar, nefiind informată în timp util, nu s-a depus această declarație la luna ianuarie.
În drept, petenta a invocat art. 31 și urm. Din O.G. nr. 2/2001.
La cererea de chemare în judecată contestatoarea a anexat următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare, proiectul constitutiv al societății, procesul-verbal de contravenție contestat, a
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de disp. art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu disp. art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a depus întâmpinare (f.30) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. A arătat că petenta a fost sancționată pentru nedepunerea în termenul legal a decontului de TVA aferent perioadei ianuarie 2014. A susținut că petenta a primit Decizia nr._/31.01.2014 privind anularea din oficiu a înregistrării în scop de TVA la data de 11.02.2014, iar termenul legal de depunere a decontului de TVA pentru luna ianuarie 2014 era de 25.02.2014. A învederat că după aplicarea sancțiunii, petenta și-a îndeplinit obligația declarativă prin depunerea decontului TVA pentru luna ianuarie 2014, sub nr. de înregistrare_/13.08.2014.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție CTA_/24.07.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 219 alin. 1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În sarcina contestatoarei s-a reținut că din verificările efectuate la sediul AJFP C. la data de 24.07.2014, ora 20:00, cu privire la îndeplinirea obligațiilor de declarare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor surse conform art. 81-83 din OG nr. 92/2003, s-a constatat că aceasta nu a depus declarația D300 aferentă lunii ianuarie 2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorși cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost invocate cazuri de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 249 C., cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri, iar contestatorul și de proba testimonial.
Cercetând probele administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv că a depus declarația D300 în termenul legal prevăzut de OG nr. 92/2003, pentru a atrage anularea procesului-verbal de contravenție. De altfel, petenta recunoaște săvârșirea faptei, invocând faptul că a omis. Această omisiune însă, fără nicio justificare, nu poate constitui o cauză de exonerare a răspunderii contravenționale în sensul art. 11 din OG nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța constată că fapta contravențională a fost reținută în mod temeinic și legal în sarcina petentei, neexistând motive care să ducă la anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța va analiza în continuare dacă sancțiunea aplicată, în cuantum de 1000 lei, este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția contestatoarei asupra obligațiilor legale ce-i revin constând în faptul de a respecta regulile de conviețuire socială.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere că sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei este mult prea drastică în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională și cu pericolul redus al faptei.
Instanța are în vedere că petenta se află la prima abatere de acest gen, în cauză nefăcându-se dovada sancționării anterioare a contestatoarei pentru fapte de aceeași natură. De asemenea, după ce a fost sancționată, petenta și-a îndeplinit obligația legală și a depus la AJFP C. declarația D300, așa cum însăși intimata a învederat și a depus dovada în acest sens, respectiv declarați Decont de taxă pe valoarea adăugată 300, înregistrată sub nr._ (f.31).
Pentru motivele arătate, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus, și să modifice procesul verbal de contravenție contestat, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale de 300 lei cu cea a avertismentului, urmând a atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta Z. S.R.L., cu sediul în C., .. 94, jud. C.,, având CUI_, J_, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – D.G.R.F.P. G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, jud. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/24.07.2014.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție CTA nr._/24.07.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-A. S. M. D.
Conform art. 426 alin. 4 C., pentru doamna grefier M. D., aflată în concediu prenatal, semnează doamna grefier-șef secție civilă, M. Ț.
Redjud D.A.S./02.06.2015/4 ex.
Tehn. Red. M.D./
Comunicat 2 ex în data de .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 323/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 296/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
