Plângere contravenţională. Sentința nr. 322/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 322/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 30178/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._ /201
Sentința civilă nr. 322
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. D. I. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.09.2014, sub nr._, petentul B. D.-I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.09.2014 încheiat de I.P.J. C. – Serviciul rutier, solicitând instanței înlocuirea amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de o lună cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 17.09.2014, ora 10:50, se deplasa la volanul mașinii personale_ pe varianta din localitatea Eforie Nord, din direcția Eforie – constanța. Circulând pe banda din dreapta, în fața sa se deplasa în aceeași direcție de mers o mașină dubiță de culoare albă cu nr._ . La un moment dat, șoferul mașinii din fața sa, când s-a apropiat pe un drum lateral ce se afla pe partea dreaptă a șoselei, a frânat brusc, semnalizând manevra prin aprinderea stopurilor din spatele mașinii, fapt ce l-a determinat, pentru a evita o coliziune, și după ce s-a asigurat că din sens contrar nu se ală nicio mașină, a efectuat semnalizarea și a depășit prin stânga dubiței, care micșorase viteza, cu intenția vădită de a opri. După ce a depășit mașina în cauză, la circa 100 m a fost oprit de un agent de circulație, care i-a comunicat că a depășit în zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă", fapt pe care nu l-a contestat, dar i-a precizat agentului de poliție și l-a ruga să menționeze în mod expres cauzele obiective care l-au determinat să efectueze această manevră. A susținut contestatorul că. Deși a încălcat semnificația indicativului depășirea interzisă, manevra nu a produs niciuna din urmările prevăzute de art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. A considerat că orice conducător auto care s-ar fi aflat în situația sa ar fi procedat la fel, dacă nu ar fi vrut să intre în coliziune cu mașina din față, care frânase brusc.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002, art. 1 (2) și art. 35 (1) din același act normativ,art. 192 și 194 din codul de procedură civilă.
La cererea de chemare în judecată petentul a anexat copie de pe procesul verbal de contravenție contestat, de pe cartea de identitate, schița locului unde s-a constatat contravenția, fotografii efectuate la locul constatării contravenției.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. a depus întâmpinare (f.17), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii, iar din fotografiile radar efectuate la momentul constatării abaterii reiese în mod indubitabil faptul că petentul a efectuat manevra de depășire pe un sector de drum în care această manevră era interzisă, punând în pericol siguranța participanților la trafic.
Intimatul la întâmpinare 4 fotografii efectuate cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/17.09.2014 (f.6), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin. 1 lit. i) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e) din același act normativ.
În sarcina petentului s-a reținut că în ziua de 17.09.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Varianta Eforie Nord și a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă".
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost invocate cazuri de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța va analiza procesul-verbal de contravenție instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Prin urmare, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Instanța reține că petentul nu a contestat săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, invocând drept cauză exoneratoare de răspundere oprirea unui alt autoturism aflat în fața sa – o dubă de culoare albă.
Instanța apreciază că aceasta nu poate constitui o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei în sensul art. 11 din O.G. 2/2001. Deși în fotografiile depuse la dosarul cauzei se observă că petentul a depășit într-adevăr o dubă de culoare albă, nu rezultă că această dubă era oprită și astfel se justifica efectuarea manevrei de depășire.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate – amenda în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei este proporțională în raport de fapta săvârșită.
Instanța are în vedere că petentul a încălcat norme ce țin de securitatea traficului rutier, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 având drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Fapta contestatorului prezintă un grad de pericol social ridicat, depășirea neregulamentară putând avea consecințe grave pentru viața și integritatea sa corporală, cât și a celorlalți participanți la trafic.
La analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța mai are în vedere și faptul că petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, apreciind că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea art. 6 (Cauza A. . Belgiei, numerele 7299/75; 7496/76, Hotărârea din 10 februarie 1983, paragraful 29; Cauza C. contra României, numărul_/98, Hotărârea din 27 mai 2003, definitivă la_, paragraful 24), s-a statuat că analiza contestației trebuie să se facă asupra tuturor elementelor de fapt și de drept ale sancțiunii aplicate, dreptul de acces presupunând existența unui tribunal de plină jurisdicție care să aibă posibilitatea ca prin decizia pronunțată să poată modifica elementele actului atacat, în conformitate cu situația de fapt și cu starea de drept pe care a identificat-o în urma desfășurării procedurii contradictorii, care să aibă atașate toate condițiile impuse de Convenție.
Rezultă din coroborarea normelor mai sus indicate întinderea analizei instanței urmează să fie făcută și asupra măsurii suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, criteriile individualizării urmând să fie reprezentate de gradul de pericol social și de proporționalitatea sancțiunii raportat la fapta săvârșită.
În prezenta cauză, instanța reține că pericolul social al faptei nu este unul atât de mare pentru reținerea permisului de conducere, deși norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă - respectiv circulația în condiții de siguranță - riscul încălcării acestei reguli fiind producerea unor evenimente rutiere care pe lângă integritatea corporală a petentului puteau afecta și terțele persoane participante la trafic, în concret fapta nu a avut consecințe grave, iar petentul a recunoscut săvârșirea acesteia, având o atitudine sinceră.
Pedeapsa are o dublă funcție, atât de a sancționa încălcarea valorilor sociale apărate prin incriminarea faptei, în speță, siguranța traficului rutier și evitarea prejudicierii terților prin eventuale manevre periculoase, cât și de a preveni pe viitor repetarea unei asemenea conduite. Instanța apreciază, raportat la atitudinea sinceră a petentului care a recunoscut de la început săvârșirea faptei, precum și la conduita bună în trafic pe care acesta a avut-o până în prezent (în cauză nefăcându-se dovada că a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de aceeași natură), că sancțiunea amenzii este suficientă pentru îndreptarea petentului, suspendarea permisului de conducere, suplimentar față de amendă, este disproporționată raportat la consecințele concrete ale faptei petentului și la situația particulară a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. D.-I., cu domiciliul în C., ., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C..
Dispune înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, luată prin procesul-verbal . nr._/17.09.2014.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-A. S. M. D.
Conform art. 426 alin. 4 C., pentru doamna grefier M. D., aflată în concediu prenatal, semnează doamna grefier-șef secție civilă, M. Ț.
Redjud D.A.S./02.06.2015/4 ex.
Tehn. Red. M.D./
Comunicat 2 ex în data de .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 296/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 806/2015. Judecătoria... → |
|---|
