Plângere contravenţională. Sentința nr. 4981/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4981/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 30108/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 4981
Ședința publică din 04.05.2015
Președinte: M. I. I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent A. A. și pe intimat I. J. DE POLITIE CONSTANTA - POLITIA ORAS O., având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile aspra fondului au avut loc în ședința din data de 20.04.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 04.05.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.09.2014 sub nr._ petentul A. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C.-Poliția Oraș O. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu măsura avertismentului.
În motivare petentul a arătat că în data de 07.08.2014 a fost sancționat cu amendă deoarece a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumul DC88, dinspre localitatea O. către localitatea C., fără a avea asupra sa permisul de conducere.
Petentul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției deoarece a fost indicat greșit actul normativ pe care l-a încălcat, iar agentul constatator nu a vrut să îi consemneze mențiunile și a trecut la rubrica semnătură “refuză să semneze”.
Pe fondul cauzei petentul a arătat că s-a deplasat către localitatea O. împreună cu numitul N. M. F., iar acesta i-a luat din greșeală borseta cu actele de identitate și persmisul de conducere atunci când a coborât din autoturism, astfel încât contravenția nu a fost săvârșită cu vinovăție.
În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002.
În probațiune a depus copii de pe: carte de identitate pe numele A. A., procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată deoarece la data de 07.08.2014 petentul conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DC88 fără a avea asupra sa permisul de conducere.
A mai arătat intimatul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002, HG 1391/2006 și OG nr.2/2001.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul N. M. F..
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat deoarece a săvârșit contravenția prevăzută de art.147 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002.
Conform art. 147 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) „Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat: 1. Să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”.
Art. 101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002 „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”.
Conform 35 alin.(2) din OUG nr.195/2002 „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Cu privire la indicarea greșită a actului normativ în baza căruia petentul a fost sancționat, instanța apreciază că este o eroare materială la completarea acestuia, existând posibilitatea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Referitor la neconsemnarea mențiunilor în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că petentul are posibilitatea ca pe calea plângerii contravenționale să formuleze toate apărările pe care le consideră utile și nu a făcut dovada unei vătămări deoarece agentul constatator nu scris obiecțiunile sale.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În ceea ce privește existența faptelor contravenționale reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că acestea sunt dovedite prin descrierea acestora în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator și prin faptul că petentul nu a negat că a circulat fără permis, ci doar s-a limitat să invoce faptul că prietentul său i-a luat borseta în care le păstra.
Chiar în situația în care martorul N. M. F. i-ar fi luat borseta în care păstra actele, instanța apreciază că petentul este vinovat de săvârșirea contravenției, deoarece obligația de a prezenta actele implică obligația de a le păstra în astfel de condiții încât să aibă acces la ele tot timpul.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea a fost stabilită cu respectarea criteriilor legale enumerate și că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, pentru a se putea asigura îndeplinirea atât a funcției educative cât și punitive a sancțiunii
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petent urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. A., CNP -_, domiciliat in M., ., ., . intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C.-Poliția Oraș O. cu sediul in Constanta, ., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2015.
Președinte Grefier
M. I. I. M. I.
Red. Jud.M.I.I./06.05.2015 /4.ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5452/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 6017/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
