Plângere contravenţională. Sentința nr. 5586/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5586/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 798/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5586
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 14.05. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. O.-I.
GREFIER: M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1, în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. – I.P.J. C. – POSTUL DE POLIȚIE TF VALU LUI T., cu sediul în Murfatlar, . incinta stațiunii CFR Basarabi, județul C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 07.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.2 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2014, sub nr._, petentul C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR" SA. a solicitat admiterea prezentei plângeri și pe cale de consecință anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.12.2013 întocmit de Agentul principal Ciliac F. din cadrul Postului de Poliție TF Valu lui T..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că organul constatator a reținut că ,,CN CF CFR SA - reprezentata de dl. M. G., în ziua de 11.12.2013 orele15.30 în Stația CF D. a săvârșit următoarele:
„Conform obligațiilor legale ce îi revin nu a luat măsuri de organizare si funcționare a pazei bunurilor din depozitul de traverse al Districtului L 2 D., cu toate ca legiuitorul prin Legea nr. 333/2003 pune la dispoziție mai multe mijloace de paza, respectiv paza umana proprie sau prin societăți specializate ori împrejmuiri, iluminat de securitate, etc.
F. de cele menționate, organul constatator a stabilit ca faptele comise sunt prevăzute astfel că în temeiul disp. art. 52 lit. a, art.3 alin.1 si 2 din Legea nr. 333/2003 si art. 60 lit. a si f, din aceeași lege sancționate de art. 61 alin.1 lit. b și alin.2 din Legea nr.333/2003, cu o amendă în cuantum de 4000lei.
Petentul invocă nulitatea procesului verbal de contravenție întrucât s-a întocmit în lipsa unui reprezentant al unității sau a unui reprezentant al sucursalei de pe raza unde este situat depozitul și nu sunt arătate motivele pentru care agentul constatator nu a apelat la un reprezentant al Stației CF D..
Având în vedere acest aspect, petentul apreciază că procesul verbal a fost-întocmit cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001, nerespectarea cerințelor imperative ale legii cu privire la prezenta obligatorie a unui reprezentant din partea petentului, atrăgând nulitatea procesului verbal.
Cu privire la fondul cauzei, petentul arată că potrivit art. 2 din Legea nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată, se interzice . neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afișe ori semne corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, reviziilor, depourilor și triajelor de rețea.
Menționează petenta că stația CF D. are personal salariat permanent, fiind situată pe Magistrala CF 800 Constanta - București, unde circulația feroviară se desfășoară fără întrerupere și constatările agentului de poliție potrivit cărora, depozitul de traverse de beton situat în aceasta gară nu este păzit, nu pot fi avute în vedere ca și bază pentru aplicarea contravenției.
În drept, petentul a invocat prevederile art. disp. art. 31 din OG 2/2001 .
În probațiune, petentul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea martorului Stanculetu M., precum și interogatoriul pârâtei.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul I.G.P.R. - I.P.J. CONSTANTA - POSTUL DE POLITIE TF VALU LUI T. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității procesului verbal de contravenție, ca fiind neîntemeiată și pe fondul cauzei, respingerea plângerii formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR" SA., ca nefondată.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și pentru petentă, proba cu interogatoriul intimatei. S-a constatat imposibilitatea audierii martorului, în pofida demersurilor efectuate de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.12.2013, s-a luat măsura sancționării contravenționale a Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR" SA, pentru neluarea măsurilor legale, de asigurarea a pazei bunurilor, conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
S-a reținut că în data de 11.12.2013 petenta, nu a luat nicio măsură de organizare și funcționare a pazei bunurilor din depozitul de traverse al Districtului 2 D., fapt pentru care a fost sancționată conform art. 61 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 333/2003 pentru încălcarea prevederilor art. 52 lit. a, art. 3 alin. 1, 2 și art. 60 lit. a și f din Legea nr. 333/2003, cu amendă în cuantum de 4000 lei.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
Analizând nulitatea procesului verbal de contravenție față de spectul învederat de petentă în sensul că s-a întocmit în lipsa unui reprezentant al unității sau a unui reprezentant al sucursalei de pe raza unde este situat depozitul și nu sunt arătate motivele pentru care agentul constatator nu a apelat la un reprezentant al Stației CF D., instanța reține că semnarea procesului-verbal de catre un martor asistent este stabilita prin articolul 19 alineatul din Ordonanta Guvern 2/2001, potrivit caruia ”(1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.”.
Rezulta in primul rand ca rolul martorului asistent nu este acela de a proba fapta comisa de persoana sanctionata, ci prezenta sa se limiteaza numai la atestarea faptului ca agentul constatator a incheiat procesul in lipsa petentei.
În cauza prezentă, a fost făcută mențiunea că reprezentantul Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" SA, nu este de fată la întocmirea procesului verbal, fapt atestat de martorul S. M., cu datele de identificare din procesul verbal de constatare a contravenției.
Prin încheierea procesului-verbal în această modalitate, petentei nu i s-a produs nicio vătămare de natură a justifica anularea procesului verbal, aceasta având posibilitatea de a-și prezenta obiecțiunile direct în fața instanței, prin plângerea contravențională formulată.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare:
Textele de lege incidente în cauză: Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor:
Art. 2
Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
Art. 4
Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003.
Art. 3 alin. 1
În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. 1, cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, stabilesc modalități concrete de organizare și executare a pazei.
Art. 5 alin. 1
Paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de paza.
Art. 52
Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații:
a)răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu;
Art. 60
Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte:
a)neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) și la art. 18 alin. (2) și (3);
f)neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 52;
Art. 61
Contravențiile prevăzute la art. 60 se sancționează după cum urmează:
a)cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. g)-m);
b)cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. a)-d) și f);
c)cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, contravenția prevăzută la lit. e).
Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a respectat prevederile art. 60 lit.a și f, întrucât din planșa foto fila 52 și urm. rezultă că depozitul de traverse al Districtului 2 D., nu este asigurat cu niciun mijloc de pază, amplasarea acestuia fiind în câmp deschis, în apropierea unui teren agricol, fără ca accesul persoanelor să fie îngrădit în vreun fel sau să existe vreo delimitare între depozitul respectiv și terenurile agricole.
Conform art. 1 alin. 2 din Legea 289/2005 "Zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâșiile de teren, în limita a 20 m fiecare, situate de o parte și de alta a axei căii ferate, necesare pentru amplasarea instalațiilor de semnalizare și de siguranța circulației și a celorlalte instalații de conducere operativă a circulației trenurilor, precum și a instalațiilor și lucrărilor de protecție a mediului..." .
Instanța constată că locul unde este amplasat depozitul de traverse, este la o distanță mai mare de 20 metri de axa căii ferate, deci înafara zonei de siguranță a infrastructurii feroviare, și implicit în afara zonei prevăzută de textul Legii 289/2005.
Totodată, așa cum rezultă din adresa nr. 1.953.210/2012, la data de. 11.07.2012, Postul de Poliție TF Valu lui T., a adus la cunoștință COMPANIEI NAȚIONALE DE CĂI FERATE „CFR" S.A. - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., obligațiile legale ce îi revin conform legii nr. 333/2003 și H.G. 301/2012, pe linia asigurării cu pază a bunurilor ce îi aparțin, enumerând punctual zonele vulnerabile, printre care și Districtul 2 D., cu o gestiune vastă, privind bunurile pretabile la furt - filele 39-40, fără ca petenta să facă dovada că a luat vreo măsură în acest sens.
În ceea ce privește incidența în cauză a prezumției de nevinovăție-garanție a aplicării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține următoarele:
Jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg subliniază importanța respectării garanțiilor prevăzute de Convenție și în materie contravențională, prin necesitatea de completare a dispozițiilor legale interne cu principiile statuate de instanța de contencios european.
În raport de cele trei criterii și înțelesul dat lor în jurisprudența Curții (calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii), procedura contravențională – situată în dreptul intern în afara penalului, poate fi asimilată – din perspectiva articolului 6 din Convenție, procedurii penale, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, sub aspectul asigurării garanțiilor fundamentale, printre care figurează și prezumția de nevinovăție și aplicarea principiului „in dubio pro reo”.
În egală măsură, Curtea acceptă că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, ci obligă statele ca aceasta să nu depășească o limită rezonabilă și să asigure respectarea drepturilor apărării, sub toate aspectele.
Prezumția de legalitate asimilată procesului verbal de contravenție, ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție.
În hotărârea „A. c. României”, Curtea a calificat fapta contravențională ca fiind acuzație în materie penală, unul din criteriile de bază avute în vedere fiind gravitatea sancțiunii, amenda fiind prevăzută alternativ cu închisoarea contravențională.
În cauza C. N. contra României, Plângerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art.6, reținând lipsa prevederii în legea națională a închisorii contravenționale. S-a arătat expres în considerentele hotărârii că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile cauzei, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.
Din jurisprudența constantă a Curții, trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo”.
Concursul dintre cele două prezumții (legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a celui „acuzat”), care nu au un caracter absolut, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
Prin urmare, în condițiile în care petentul nu a formulat nicio probă în apărare care să răstoarne prezumția relativă instituită de lege în favoarea procesului verbal de contravenție, instanța, constatând că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită și că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, iar sancțiunea amenzii a fost corect individualizată apreciază că plângerea dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR" SA., cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/11.12.2013 întocmit de intimatul I.G.P.R. - I.P.J. CONSTANTA- POSTUL DE POLITIE TF VALU LUI T., cu sediul în Murfatlar, . incinta stațiunii CFR Basarabi, județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 14.05.2015, conform art.396 alin.2 C. prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. O.-I. M. S.
Red.jud.L.O.I./14.05.2015
Tehnored.M.S./10.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4984/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5537/2015. Judecătoria... → |
|---|
