Plângere contravenţională. Sentința nr. 70/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 70/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 19346/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_

Dosar civil nr._

SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 70

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.01.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: Judecător C. I.

GREFIER: L. B.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014, formulată de petenta S.C. A. L. TRADING S.R.L., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., ., Etaj 3, Apt. 23, J. C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 18.12.2014, 22.12.2014, 29.12.2014 și 12.01.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.06.2014, sub nr.19._, petenta S.C. A. L. TRADING S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:

- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale

- în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că:

(1). La data de 19.05.2014, intimata a întocmit procesul-verbal contestat, reținând că, în urma controlului efectuat de către inspectori antifraudă din cadrul intimatei, din verificările efectuate la punctul de lucru din Constanta, ., județ Constanta, s-au constatat urmatoarele:

- în data de 27.01.2014 a fost emisă factura nr.117 către persoana fizică N. D., factură încasată cu chitanța nr.61/27.01.2014, încălcându-se astfel prevederile art.1 din OUG 28/1999 rep. – faptă pentru care a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 8.000,00 lei, precum și sancțiunea complementarăa suspendării activității pentru o perioadă de 3 luni

- foile de parcurs întocmite și dispozițiile de încasare de plată către casierie nu respectă prevederile Legii nr.82/1991 rep., coroborate cu Ordinul nr.3512/2008, nedobândind astfel calitatea de document justificativ – faptă pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2.000,00 lei.

(2). În ceea ce privește prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei

Este de notorietate ca în perioada 25.01-28.01.2014, judetul Constanta s-a aflat sub cod portcaliu pentru ninsori și viscol. În aceste conditii, curentul electric a funcționat cu intermitențe, iar casa de marcat nu a putut fi folosită. În acest interval de timp, înregistrarea sumelor de bani provenite din prestarea de servicii nu a putut fi înregistrată în casa de marcat fiscală, însă aceste încasări au fost înregistrate în contabilitatea societatii, fiind emise facturi și chitanț.

Potrivit art.1. din OUG nr.28/1999: (1) Operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. (4) P. la repunerea in functiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligati sa inregistreze . intocmit in acest sens, toate operatiunile efectuate si sa emita facturi fiscale pentru respectivele operatiuni, la cererea clientului.

În tot acest interval de timp în care casa de marcat nu a funcționat datorită penei de curent, sumele provenite din vânzări au fost înregistrate în evidența contabilă, fiind tăiate factură și chitanță. Mai mult decâta atât, persoana fizica N. D. a fost singurul client din data de 27.01.2014, aspect ce rezultă din analiza registrului de casă coroborat cu extrasul de cont al societății.

În perioada sfarsitului lunii ianuarie, societatea petentă nu a înregistrat încasări în cuantum foarte mare, motivat de condițiile meteo nefavorabile (lipsă clienti) – fapt rezultat din jurnalelor de încasări și raportele generale (din care rezultă și numarul de clienți) pentru perioada 16.01-03.02.2014.

Petenta încasează foarte rar sume de la perosane fizice (numerar), în conditiile în care activitatea comercială se desfășoară prepondernet în relații cu societăți comerciale.

Pornind de la definiția contravenției, se apreciază că în speță nu se poate reține intenția petentei de a se sustrage obligațiilor stabilite prin normele OUG 28/1999 rep., nici sub forma intenției directe (prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte), nici sub forma intenției indirecte (prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, accepta posibilitatea producerii lui).

Latura subiectivă se referă la atitudinea psihică a contravenientului față de fapta săvârșita și față de urmările sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovăția, care constă în poziția contravenientului din punct de vedere al dorinței și voinței sale cu privire la fapta săvârșită ș la consecințele acesteia. La majoritatea contravențiilor acest element are forma de intenție, însă la unele fapte poate fi întâlnită și culpa. Organul constatator va trebui să țină seama de forma de vinovăție cu care a acționat făptuitorul cu ocazia individualizării și aplicării sancțiunii contravenționale.

Aspectul subiectiv al conduitei contravenționale este desemnat prin termenul vinovăție.

Potrivit art.1 din O.G. nr.2/2001, contravenția este o fapta savârșită cu vinovăție. În lipsa vinovăției, nu poate exista răspundere contravențională. Vinovăția presupune ca activitatea ilicită a persoanei să se bazeze pe convingerea acesteia și libertatea sa de deliberare și rezoluție. Ca orice activitate umana, contravenția apare întâi de toate in mintea persoanei care o va săvârși.

Chiar dacă s-a savarsit o faptă care prezintă pericol social, acest aspect nu este suficient ca aceasta să fie caracterizată contravenție, ci mai trebuie ca ea sa fie imputabilă unei persoane, deoarece contravenția nu este o simplă descărcare de energie fizică, ci un act de conduită reprobabil. Vinovația contravenientului constă în totalitatea condițiilor cerute de lege referitoare la atitudinea psihică a faptuitorului, pentru ca acea faptă să constituie contravenție. Continuțul contraventiei nu este realizat decât, dacă, alaturi de aspectul obiectiv al contravenției, coexistă și aspectul moral, latura subiectivă a faptei, adică laboratorul unde a fost concepută și hotărâtă savârșirea contravenției. Chiar dacă latura subiectivă poate ființa fără latura obiectivă, în lipsa acesteia din urmă fapta rămâne fără niciun efect pe planul dreptului contravențional. Pe de altă parte, existența obiectivă a unei fapte este nerelevantă contravențional, dacă nu are corespondență morală, pentru că fapta ce constituie contravenție nu este o simplă degajare sau descarcare de energie, ci este o activitate constientă și voită.

Se apreciază față de cele menționate că petenta nu poate respunde contraventional pentru fapta reținuta în sarcina sa, în lipsa vinovăției, de vreme ce în lipsa vinovatiei, fapta nu există.

(3). În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținuta în sarcina petentei:

În cuprinsul procesului verbal nu s-a indicat în mod expres despre care anume foi de parcurs este vorba, nefăcându-se identificarea acestora prin arătarea datei, neindicându-se care dispoziții de plată către casierie nu respectă prevederile Legii nr.82/1991 rep. și ce anume prevederi au fost încălcate. Necunoscând care anume prevederi au fost încălcate, petenta nu poate să exprime un punct de vedere cu privire la acest aspect, situație în care apreciază că i-a fost încălcat grav dreptul la apărare.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, se constată că acesta nu întrunește cerințele prevăzute de art.16 și de art.17 din OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art.16 si art.17 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate. Prezentarea generală, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal, în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că agentul constatator nu a realizat o descriere concretă a faptei, limitându-se să indice un cadru general al presupusei contravenții. Avand în vedere ca au fost încălcate dispozitiile art.17, privitoare la mențiunile obligatorii legate de “fapta săvârșită”, se apreciază că procesul verbal este lovit de nulitate absolută. Așa fiind, insuficienta descriere a faptei reținute lipsește instanța de posibilitatea efectivă de a controla legalitatea sancționării petentei.

În cuprinsul procesului verbal nu s-a indicat în mod expres despre care anume foi de parcurs este vorba, nefăcându-se identificarea acestora prin arătarea datei. De asemenea, organul constatator nu a indicat în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor care dispoziții de plată către casierie nu respecta prevederile Legii nr.82/1991 rep. și ce anume prevederi au fost încălcate.

Cat timp nu s-a indicat concret care au fost înscrisurile avute în vedere de către agenții constatatori, dreptul la apărare al petentei a fost încălcat, aceasta fiind în imposibilitatea obiectivă de a-și face apărări în legatură cu fapta descrisă generic fără niciun criteriu de individualizare. Mai mult decât atât, descrierea faptei în această maniera face imposibilă verificarea de către instanță a conformității celor reținute în actul sancționator cu documentele justificative.

Pentru considerentele arătate, întrucât nelegalitatea procesului verbal prevalează temeiniciei, ceea ce înseamnă că în ipoteza în care actul este nelegal întocmit, urmează a fi desființat chiar dacă situația de fapt consemnată în cuprinsul său corespunde realității și față de faptul că actul de sancționare nu cuprinde descrierea in fapt si in drept a contraventiei savarsite, în baza art.34 al.1 din OG 2/2001, se solicită admiterea plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului-verbal ca nelegal.

(4). În cazul sancțiunii complementare

Ca si sancțiune complementară a fost dispusă suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni.

Se apreciază că instanta poate dispune și cu privire la sancțiunea complementară întrucât privește o sancțiune aplicată de organul de control și raportat la dispozițiile art.34 – instanța hotărăște asupra sancțiunii, ceea ce înseamnă că va hotărâ inclusiv asupra sancțiunii complementare. Mai mult decât atât, potrivit art.50 din O.G. 2/2001, dreptul comun în materie contravențională, actele normative prin care se stabilesc contravenții, în vigoare la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul în termen de 3 luni, potrivit prevederilor legale. Acest text de lege reprezintă o excepție de la principiul că legea specială derogă de la legea generală, excepție impusă de interpretarea istorico-teleologică, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin introducerea art.50 din OG nr. 2/2001.

Prin urmare, avand în vedere că legea specială (OUG 28/1999), este anterioară dreptului comun și nu conține dispoziții clare referitoare la modul de aplicare al sancțiunii complementare a suspendării activitatii (“atrage și suspendarea activității unitatii pe o perioada de 3 luni”), se apreciază ca la aplicarea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere dispozitiile OG 2/201, care indică elementele în funcție de care se apreciază oportunitatea aplicării sancțiunii.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, în analiza art.1 din protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, interesele economice legate de gestiunea unei afaceri constituie bunin sensul Conventiei, iar suspendarea activitatii are consecinte negative asupra fondului de comert si a valorii intreprinderii, astfel ca, desi masurile luate de autoritatile statului care aduc atingere acestui drept pot fi necesare ., pentru prevenirea faptelor penale, bunastarea economica a tarii sau pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora, nu este si sufiecint ca acestea sa fie justificate, ci trebuie sa fie si proportionale, iar accesul la instanta nu poate fi lipsit de un remediu adecvat, constand in obligatia instantei de a aprecia cu privire la oportunitatea acestei masuri.

Se colicită instanței asă constate că o astfel de masura nu se impune in cazul petentei, avand in vedere cuantumul redus al sumei nejustificate, care evidentiaza un grad de pericol redus al faptei savarsite si vadita disproportie cu sanctiunile aplicate.

(5). Cu privire la cererea subsidiară:

Potrivit art. 21 pct. (3) din O.U.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ținând cont de pericolul social al faptei săvârșite, de împrejurările și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit... „

Petenta a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar si textul legal – art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu “gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei precum și circumstanțele personale ale petentei (buna conduită a acesteia și lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective) se apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului inclusiv în privinta sancțiunii complementare constând în suspendarea activității pentru o perioada de trei luni.

În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr.28/1999.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele nr.11 – 72, din dosar).

Având în vedere art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/20.06.2014 (fila nr.10, din dosar).

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatei să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..

La data de 27.08.2014, prin Serviciul Registratură al instanței, intimata a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că:

(1). Actul sancționator contestat îndeplinește condițiile impuse de art.16 și de art.17 din O.G. nr.2/2001.

(2). În fapt, la data de 27.01.2014, a fost efectuat un control operativ inopinat la punctul de lucru al petentei situat în C., ., control continuat la data de 19.06.2014, orele 09:30, la sediul DRAF 2 C., constatându-se că:

- în data de 27.01.2014 a fost emisă factura nr.117 în sumă de 350,00 lei către persoana fizică N. D., pentru care nu s-a emis bon fiscal, suma fiind încasată cu chitanța nr.61/27.01.2014, încălcându-se astfel prevederile art.1 din OUG 28/1999 rep.

- foile de parcurs întocmite și dispozițiile de încasare de plată către casierie nu respectă prevederile Legii nr.82/1991 rep., coroborate cu Ordinul nr.3512/2008, nedobândind astfel calitatea de document justificativ.

(3). Cu privire la prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei:

Din nota explicativă dată de administratorul societății petentei rezultă faptul că societatea este dotată cu aparat de marcat electronic fiscal, dar nu s-a emis bon fiscal pentru suma de 350,00 lei aferentă facturii nr.117/27.01.2014 emisă pentru persoana fizică N. D. din neatenție s-a emis chitanță în loc de bon fiscal.

Susținerea petentei în referire la pana de curent nu se justifică întrucât:

- conform xerocopiei registrului special ștampilate cu mențiunea conform cu originalul și ridicat de la punctul de lucru al petentei, se constată că acesta nu este completat cu operațiuni pentru acea perioadă – nefiind aplicat art.1 alin.4 din OUG nr.28/1999

- conform xerocopiei cărții tehnice a aparatului de marcat electronic fiscal seria_, ștampilate cu mențiunea conform cu originalul și ridicat de la punctul de lucru al petentei, se constată faptul că aceasta nu este completată cu datele referitoare la intervenții service efectuate în acea perioadă – nefiind deci aplicat de către petentă art.5 alin.3 din OUG nr.28/1999.

Pentru cele două considerente anterior arătate, se solicită instanței să înlăture susținerea petentei referitoare la existența unor întreruperi în alimentarea cu energie electrică în acea perioadă.

Cu privire la sancțiunea complementară, se învederează că aceasta se aplică ope legis și nu este la latitudinea agentului constatator de a o aplica sau nu.

(4). Cu privire la cea de a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei:

Prin nota explicativă, la întrebarea nr.6, de ce foaia de parcurs din data de 28.04.2014 nu este completată cu toate datele necesare unui document justificativ, răspunsul a fost neglijență, iar la întrebarea nr.7, de a preciza de ce dispozițiile de încasare, respectiv de plată către casierie din datele 01.04.2014 și 09.04.2014 nu sunt semnate, răspunsul a fost neatenție, neglijemnță.

Foile de parcurs și dispozițiile de încasare și de plată către casierie au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.82/1991 rep. coroborate cu OMEF nr.3512/2008, nedobândind calitatea de document justificativ.

Se învederează că astfel au fost încălcate dispozițiile art.6 alin.1 și cele ale art.41 pct.2 lit.(c) din Legea nr.82/1991 rep., precum și cele cuprinse în Anexa 1 a OMEF nr.3512/2008..

În drept, intimata a invocat prevederile O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și OMEF nr.3512/2008.

Intimata nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris în susținerea celor învederate prin întâmpinare.

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană juridică, următoarele:

  1. numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
  2. denumirea și sediul contravenientului;
  3. fapta săvârșită;
  4. data comiterii faptei;
  5. semnătura agentului constatator.

Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.

Analizând procesul verbal contestat, instanța constată că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei este contradictoriu și nu permite verificarea tipicității (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare), antijuridicității faptei (dacă ea contravine ordinii juridice) și vinovăției pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție).

Cu privire la cea de a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei, a reținut agentul constatator că: s-a constatat că foile de parcurs întocmite și dispozițiile de încasare și de plată către casierie nu respectă prevederile Legii nr.82/1991 rep. coroborată cu Ordinul nr.3512 din 2008, nedobândind astfel caracter de document justificativ.

Pentru fapta astfel descrisă, s-a reținut contravenția prevăzută de art.41 pct.2 lit.(c) din Legea nr.82/1991 rep. – text legal care prevede că: constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art.4 alin.3 cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

Descrierea faptei ar fi trebuit să cuprindă aplicarea în concret a elementelor constitutive ale contravenției cu referire la petentă. Or, din descrierea anterior reprodusă din actul atacat, este mai mult decât evident că agentul constatator nu a procedat astfel.

Instanța constată că nu poate să identifice în această descriere elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.41 pct.2 lit.(c) din Legea nr.82/1991 rep..

Din norma de incriminare rezultă că elementul material al laturii obiective a contravenției poate constă, după caz, în nerespectarea unor reglementări cu privire la:

- întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate

- înregistrarea în contabilitate a acestor operațiuni în perioada la care se referă

- păstrarea și arhivarea acestora

- recostituirea documenelor pierdute, sustrase sau distruse.

S-ar putea subînțelege din descrierea faptei că elementul material al laturii obiective a contravenției l-ar putea constitui nerespectarea reglementărilor emise de MFP cu privire la întocmirea unor documente justificative și contabile pentru operațiunile efectuate, în speță foi de parcurs, dispozițiile de încasare și de plată.

Descrierea faptei este insuficientă întrucât:

- foile de parcurs, dispozițiile de încasare și de plată nu sunt individualizate

- nu se precizeză care sunt elementele care lipsesc din conținutul foilor de parcurs, al dispozițiilor de plată și al celor de încasare – elemente care, fiind prevăzute expres de lege, fac ca aceste documente să nu aibă calitatea de document justificativ

- nu sunt indicate dispozițiile legale în temeiul cărora aceste documente sunt lipsite de caracterul unor documente justificative.

Deși intimata a făcut trimitere la o notă explicativă în care s-ar face trimitere cu titlu de exemplu la documentele avute în vedere în timpul controlului, instanța reține că aceasta nu a fost depusă la dosarul cauzei. În plus, chiar dacă în nota explicativă s-ar regăsi astfel de trimiteri, atâta timp cât în descrierea faptei nu s-a precizat ce anume lipsește documentului controlat de nu poate fi reținut ca document justificativ în raport cu dispozițiile art. …. din Legea nr.82/1991 rep. coroborate cu dispozițiile …. din OMEF nr.3512/2008, nu este îndeplnită cerința impusă de art.17 din O.G. nr.2/2001 – actul sancționator fiind nul absolut în privința acestei fapte reținute în sarcina petentei.

Instanța constată că abia prin întâmpinare intimata a indicat ca fiind texte legale încălcate art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 rep. corroborate cu Anexa 1 a Ordinului nr.3512/2008.

Potrivit Anexei 1 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar contabile:

1. Persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata, consemneaza operatiunile economico-financiare, în momentul efectuarii lor, în documente justificative, pe baza carora se fac înregistrari în contabilitate (jurnale, fise si alte documente contabile, dupa caz).

2. Documentele justificative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:

-denumirea documentului;

-denumirea/numele si prenumele si, dupa caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmeste documentul;

-numarul documentului si data întocmirii acestuia;

-mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (când este cazul);

-continutul operatiunii economico-financiare si, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia;

-datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate, dupa caz;

-numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor în drept sa aprobe operatiunile respective, dupa caz;

-alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

Documentele care stau la baza înregistrarilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în conditiile în care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale în vigoare.

Raportat la elementele enumerate, instanța apreciază că agentul constatator trebuia să individualizeze foile de parcurs, dispozițiile de plată și de încasare și apoi să procedeze la indicarea elementelor care le lipsesc de puterea unui document justificativ pentru evidența contabilă, cu arătarea textului legal care prevede expres aceste elemente. În fond, elementul material al laturii obiective a unei astfel de contravenții nu privește aspectul cantitativ, deci numărul de documente pe care agentul le-ar fi identificat, ci aspectul calitativ – respectiv documentul individualizat și elementul a cărei lipsă a constatat-o.

În acord cu petenta, instanța reține că în cuprinsul procesului verbal nu s-a indicat în mod expres despre care anume foi de parcurs este vorba și care dispoziții de plată către casierie nu respectă prevederile Legii nr.82/1991 rep., nu s-a procedat la identificarea acestora prin arătarea datei și nu s-a menționat ce prevederi au fost încălcate.

Instanța reține că descrierea faptei nu permite cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea actelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o. Prezentarea generală, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal, în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.

În acord cu petenta, instanța reține întemeiat motivul de nulitate absolută a actului sancționator atacat întemeiat pe lipsa descrierii celei de a doua fapte contravenționale.

Pe cale de consecință, instanța va anula Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014 pentru fapta contravențională prevăzută și sancționată de art.41 pct.2 lit.(c) rap. la art.42 alin.2 din Legea nr.82/1991 rep.2, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.000,00 lei.

2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 19.06.2014, petentei S.C. A. L. Trading S.R.L. i s-a întocmitProcesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ de cătreDirecția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. – strucură din cadrul intimatei, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000,00 lei, precum și cu suspendarea activității punctuui de lucru situat în C., ., județ C., pe o perioadă de trei luni, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.b rap. la art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că în data de 27.01.2014 a fost emisă factura nr.117 în sumă de 350,00 lei către persoana fizică N. D., pentru care nu s-a emis bon fiscal, suma fiind încasată cu chitanța nr.61/27.01.2014, încălcându-se astfel prevederile art.1 din OUG 28/1999 rep.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată juridic în dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 - dispoziții potrivit cărora: Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;

Continuând analiza actului atacat sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța constată că, în cuprinsul acestuia, s-au consemnat:

- aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii contravenționale în cuantum de 8.000,00 lei, conform art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999;

- aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării activității punctului de lucru aparținând petentei, situat în C., ., județ C., pe o perioadă de trei luni, conform art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999.

2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ. din 1864 (text legal în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, conform art.230 lit.a din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.

Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.

În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.

În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:

Cu titlu preliminar, instanța reține că petenta a recunoscut împrejurarea că nu s-a emis bon fiscal către persoana fizică N. D..

Argumentele în apărare întemeiate pe presupusa pană de curent care ar fi împiedicat petenta să emită bon fiscal nu vor fi reținute de instanță atâta timp cât petenta nu a probat în prezenta cauză completarea registrului special și a cărții tehnice a aparatului de marcat fiscal pentru intervenții service care ar fi acut loc în perioada supusă controlului. Or, în ipoteza pretinsă prin acțiunea introductivă de instanță, petenta trebuia să facă aplicare dispozițiilor art.4 alin.1 și celor ale art.5 alin.3 din OUG nr.28/1999 – aspect pe care nici nu l-a învederat și nici nu l-a probat.

2.4. Încadrarea juridică:

Față de situația de fapt reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petenteia fost încadrată în dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.11 alin.1 lit.b și art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 sunt textele legale care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.

3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat pentru prima faptă contravențională:

Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 8.000 lei la 10.000 lei.

În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 8.000,00 lei.

Conform art.14 alin.2 din din O.U.G. nr.28/1999, nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit. b), referitoare la ....neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, ...., atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni. Prin urmare, și sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni a fost legal aplicată petentei, tocmai în considerarea textului legal precitat.

Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999.

Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că o faptă precum cea reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce (agentul economic nu se înregistrează cu încasările pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, prin urmare nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent și se va sustrage corespunzător impozitului pe profit), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale. Însă, așa cum intimata însăși a reținut în actul sancționator contestat, în loc de a emite bon fiscal, petenta a întocmit chitanța doveditoare a sumei încasate de la clientul N. D.. Prin urmare, suma de 350,00 lei încasată de la client a fost evidențiată în contabilitate prin înregistrarea facturii; de asemeneam, în registrul de casă s-a înregistrat încasarea în numerar, potrivit chitanței 61/27.01.2014.

Este de reținut, în aprecierea instanței, că forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta nu este intența – nici în forma ei directă, nici în cea indirectă. S-ar putea reține ca formă de vinovăție neglijența, atâta timp cât petenta nu a intenționat o eludare a normelor în materie pentru a se sustrage de la plata vreunei obligații fiscale, câtă vreme înregistrarea facturii și a chitanței a fost operată în evidența contabilă – ceea ce înseamnă că petenta s-a înregistrat cu TVA-ul încasat, au fost influiențate volumul încasărilor și deci și impozitul pe profit.

Instanța apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii principale aplicate, tocmai în consiferarea lipsei consecințelor specifice reținerii unei astfel de contravenții.

Față de considerentele reținute, instanța va anula în parte și va modifica Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014 pentru fapta contravențională prevăzută și sancționată de art.10 lit.(b) rap. la art.11 alin.1 lit.(b) din O.U.G. nr.28/1999 rep., respectiv va modifica actul sancționator în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 8.000,00 lei, cu sancțiunea avertisment.

În privința sancțiunii complementare, instanța reține că aceasta intervine ope legis, dispozițiile art.14 alin.2 din din O.U.G. nr.28/1999 fiind foarte clare în acest sens: atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.. Câtă vreme se constată întrunite elementele constitutive ale contravenției, sancțiunea principală va fi însoțită de cea complementară în temeiul art.14 alin.2 din din O.U.G. nr.28/1999.

Prin urmare, instanța va menține sancțiunea complementară prevăzută de art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 rep. aplicată petentei prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014.

II. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;

- art.468 alin.1 C.proc.civ.;

- art.471 alin.1 C.proc.civ.,

prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. L. Trading S.R.L., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., ., Etaj 3, Apt. 23, J. C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Sector 5.

Anulează în parte și modifică după cum urmează Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014:

- pentru fapta contravențională prevăzută și sancționată de art.10 lit.(b) rap. la art.11 alin.1 lit.(b) din O.U.G. nr.28/1999 rep., modifică actul sancționator în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 8.000,00 lei, cu sancțiunea avertisment;

- pentru fapta contravențională prevăzută și sancționată de art.41 pct.2 lit.(c) rap. la art.42 alin.2 din Legea nr.82/1991 rep.2, anulează actul sancționator, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.000,00 lei.

Menține sancțiunea complementară prevăzută de art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 rep. aplicată petentei prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.06.2014.

Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității,conform art.471 alin.1 C.proc.civ..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Judecător C. I. L. B.

Red. Jud. C.I. / ­­04.05.2015

← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 108/2015....  Pretenţii. Sentința nr. 69/2015. Judecătoria CONSTANŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 70/2015. Judecătoria CONSTANŢA