Pretenţii. Sentința nr. 69/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 69/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 17411/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_

Dosar civil nr._

SENTINȚA CIVILĂ nr. 69

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.01.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: Judecător C. I.

GREFIER: L. B.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, cerere formulată de reclamantul V. C.,CNP_, cu domiciliul în Loc. Lumina, ., J. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. C., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI/C. RO_, cu sediul social în Incinta Port C., D. 34, J. C..

Dezbaterile asupra excepției autorității de lucru judecat, invocate de pârâtă, și asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, în conf. cu disp. art. 396 Cod pr. Civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 18.12.2014, 29.12.2014 și 12.01.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.06.2014, sub nr.17._, reclamantul V. C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, aferente soluționării Dosarului civil nr.14._ al Tribunalului C..

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a invocat următoarele argumente:

(1). cheltuielile de judecată au fost în cuantum de 1.200,00 lei și reprezintă onorariu avocațial

(2). se solicită doar suma de 1.000,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată aferente soluționării Dosarului civil nr.14._ al Tribunalului C.

(3). în cadrul dosarului menționat, acțiunea i-a fost admisă în parte.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.453 C.proc. civ..

În dovedirea cererii, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris, dar a învederat că la dosarul civil nr.14._ se află depusă chitanța care dovedește achitarea onorariului avocațial.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 75,00 lei conform art.3 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila nr.4, din dosar).

În temeiul art.411 alin.1 C.proc.civ., reclamantul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.3, din dosar).

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere pârâtei să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..

La data de 18.07.2014, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de acțiunea formulată de reclamant, solicitând admiterea excepției autorității de lucru judecat și, pe fondul cauzei, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, reclamanta a invocat următoarele argumente:

(1). Acțiunea formulată de reclamant este o cerere principală și, prin urmare, va fi taxată cu taxă judiciară de timbru. Prin Decizia nr.19/18.11.2013 (publicată în M.Of. nr.45/20.01.2014), ÎCCJ a statuat că Cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea prețențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obicetul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru. Decizia ÎCCJ este obligatorie, potrivit dispozițiilor art.517 alin.(4) C.proc.civ..

Astfel, pentru prezenta acțiune, reclamantul ar fi trebuit să platească o taxă de timbru în valoare de 75,00 lei, conform art.3 alin.1 lit.(b) din O.U.G. nr.80/2013.

(2). Invocă excepția autorității de lucru judecat.

Prin Sentința civilă nr.2169/29.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._/118/2012, Tribunalul C. a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu S. S.A., în sensul că: anuleaăa dispoziția unilaterală de modificare a contarctului de muncă emisa de S. S.A., obligă S. S.A. la plata către reclamant a drepturilor și diferențelor salariale, respinge cererea cu privire la plata daunelor morale, ca nefondată.

Instanța nu a acordat cheltuieli de judecată înrucât reclamantul nu le-a solicitat, fapt consemnat și în Încheierea din data de 08.04.2013.

Împotriva Sentinței civile nr.2169/29.04.2013 a formulat recurs reclamntul, care a criticat soluția instanței de fond pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr.1133/CM din data de 26.11.2013, irevocabilă, Curtea de Apel C. a respins recursul formulat de reclaman cu privire la cheltuielile de judecată, intervenind astfel autoritatea de lucru judecat.

(3). Reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată pe care le pretinde. La dosarul Tribunalului C. nu există depusă nicio chitanță reprezentand onorariu avocațial achitat de catre reclamant. Daca exista, această chitanță o depunea pe parcursul juedecații sau odată cu concluziile scrise. Mai mult, în Încheierea din data de 08.04.2013, interlocutorie, s-a retinut faptul că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Sustinerea reclamantului nu poate fi reținută nici pentru faptul ca această chitanță la care face referire nu a fost depusă nici în recursul declarat la Curtea de Apel C.. Cert, dovedit, este faptul că atât în dosarul de la fond, cât și în propriul recurs nu a fost depusă nicio chitanță reprezentand onorariu avocat în dosarul civil nr._/118/2012.

Pentru aceste motive legale instanțele nu au acordat cheltuieli de juedactă pe care acum încearcă fără temei să le solicite pe motiv ca „așa ar fi dispus Curtea de Apel”. Or, Curtea de Apel C. a respins ca nefundat prin decizie irevocabilă recursul reclamantului.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.517 alin.(4) C.proc.civ. și ale art.3 alin.1 lit(b) din O.U.G. nr.80/2013.

În susținerea întâmpinării, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris.

Instanța a dispus emiterea unei adrese către Arhiva civilă a Tribunalului C., cu solicitarea de a se atașa prezentei cauze Dosarul civil nr.14._ – fond și recurs.

La termenul de judecată din data de 27.10.2014, instanța a constatat că dosarul menționat a fost atașat la dosarul prezentei cauze.

La termenul de judecată din data de 08.12.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii deduse judecății și a făcut aplicare dispozițiilor art.248 alin.4 C.proc.civ. în privința excepției autorității de lucru judecat.

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

I. Asupra excepției autorității de lucru judecat:

1. În drept:

Art. 430 alin.1 – alin.3 C.proc.civ.: Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

Art. 431 C.proc.civ.: Efectele lucrului judecat

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Art. 432 C.proc.civ.:: Excepția autorității de lucru judecat

Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Din textele legale precitate rezultă că unul dintre efectele hotărârii judecătorești este autoritatea de lucru judecat – ceea ce, în esență, semnifică faptul că o cerere nu poate să fie judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit cictio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

Autoritatea de lucru judecat este o calitate a hotărârii date în procedura contencioasă.

Nu numai hotărârea instanței de recurs, ci și hotărârea instanțelor de fond are autoritate de lucru judecat, dar autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri este una relativă, pentru că depinde de soluția ce se va da în recurs (art. 430 alin. 4, autoritatea de lucru judecat provizorie).

Ca atare, dacă au fost formulate două cereri identice prin părți, obiect și cauză,

Pentru a vedea ce parte din hotărâre are autoritate de lucu judecat trebuie să ne raportăm la art.430 alin.2 din care rezultă că:

- în mod firesc, partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul, pentru că în dispozitiv este cuprinsă soluția, iar dispozitivul este cel care se execută:

- acest efect a fost recunoscut și considerentelor, dar numai considerentelor decisive, care explică, susțin dispozitivul și se reflectă în el.

Elementele autorității de lucru judecat, atunci când se urmărește paralizarea unei a doua cereri, în modul permis de art.431 alin.1 C.proc.civ. sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele procese.

Obiectul este atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.

Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.

2. În speță:

Prin Sentința civilă nr.2169/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr.14._, a fost admisă în parte cererea reclamantului V. C. formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A., în sensul că (fila nr.161, dosar atașat):

- a fost anulată Dispoziția unilaterală nr._/12.11.2012 de modificare a contractului de muncă, emisă de pârâtă

- a fost obligată pârâta, față de reclamant, la plata diferențelor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 12.11.2012 – 15.02.2013

- a fost obligată pârâta, față de reclamant, la plata diferenței dintre salariul cuvenit și indemnizația de concediu medical, aferentă perioadei februarie 2012 – 13.08.2012

- a fost obligată pârâta, față de reclamant, la plata drepturilor salariale aferente zilei de lucru din 15.11.2012

- s-a respins ca nefondată cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, reclamantul a învederat instanței că nu solicită cheltuieli de judecată – aspect consemnat în Încheierea de ședință din data de 08.04.2013 (fila nr.145, dosar atașat).

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul care a motivat cererea în sensul că singurul motiv de recurs este cel legat de neacordarea cheltuielilor de judecată, ca urmare a menționării greșite în încheierea de ședință din data de 08.04.2013 ce face corp comun cu sentința recurată, a faptului că nu s-ar fi solicitat cheltuielile de judecată (fila nr.4, dosar recurs atașat).

Prin Decizia civilă nr.1133/CM/26.11.2013, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de reclamant, reținând în considerente următoarele:

Prin sentința recurată, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra unei cereri de acordare a cheltuielilor de judecată … . În concret, prevederile art.281 ind.2a C.proc.civ. nu prejudiciază pe reclamant care are alte căi legale pentru recuperarea cheltuielilor de judecată …. .

Cu privire la căile legale deschise reclamantului pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, Curtea de Apel C. le-a enumerat în considerentele deciziei, arătând că:

Recurentul are la dispoziție procedura îndreptării erorilor materiale și a înlăturării omisiunilor vădite ….. și procedura completării hotărârii judecătorești … sau are posibilitatea de a solicita pe cale separată pârâtei cheltuielile de judecată efectuate în această cauză în condițiile legii.

Având în vedere considerentele precitate, argumentele expuse de pârâtă în motivarea excepției vor fi respinse ca neîntemeiate. Nu există autoritate de lucru judecat având în vedere că pe pretenția dedusă judecății nu s-a dispus o soluție în dosarul civilnr.14._ nici la fond și nici în calea de atac. Contrar susținerilor pârâtei, pretenția reclamantului nu a fost respinsă ca neîntemeiată, în calea de atac reținându-se caracterul nefondat al recursului față de calea în drept aleasă de recurent pentru recuperarea cheltuielilor de judecată. Instanța de recurs însăși a indicat expres recurentului care îi sunt căile deschise în drept pentru recuperarea cheltuielilor de judecată și i-a precizat că poate să se adreseze instanței cu o cerere pe cale separată – demers judiciar de care reclamantul a înțeles să uzeze prin promovarea prezentei acțiuni.

Așa fiind, nu se poate reține îndeplinită condiția identității de obiect impusă expres de art.431 alin.1 C.proc.civ..

3. Soluția instanței:

Având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile stipulate de art.431 alin.1 C.proc.civ., instanța urmează a respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în raport cu Sentința civilă nr.2169/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul C., și cuDecizia civilă nr.1133/CM/26.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., ambele în dosarul civil nr.14._, având ca părți:

- V. C. – reclamant (recurent)

- S.C. S. S.A. – pârâtă (intimată).

II. Asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată prilejuite de litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. 1133/CM/26.11.2013 – fond și recurs.

1. În drept:

Art. 451 alin.1: Cuantumul cheltuielilor de judecată

(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Art. 452: Dovada cheltuielilor de judecată

Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Art.453 C.proc.civ.: Acordarea cheltuielilor de judecată

(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Din interpretarea art.453 alin.1 și a art.452 C.proc.civ. rezultă că, pentru admiterea unei acțiuni având ca obiect pretenții constând în recuperarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată pe care partea le-a efectuat în cadrul unui litigiu, se impun a fi respectate cumulativ următoarele condiții:

  1. partea care solicită cheltuielile de judecată să fie partea care a câștigat litigiul;
  2. partea care a câștigat litigiul să dovedească împrejurarea că a făcut cheltuielile pe care le solicită.

Art.453 alin.1 C.proc.civ. trebuie coroborat cu dispozițiile art.1349 rap. la art.1357 C.civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Astfel, potrivit art.1349 alin.1 și alin.2 rap. la art.1357 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Din analiza art.1349 alin.1 și alin.2 rap. la art.1357 C.civ. pot fi reținute patru condiții cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul suferit, fapta ilicită, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția.

Coroborând art.453 alin.1 C.proc.civ. cu art.1349 alin.1 și alin.2 rap. la art.1357 C.civ., rezultă că cele patru condiții anterior precizate trebuie să fie analizate în plan procesual și trebuie să fie particularizate în cazul unui litigiu de tipul celui în cauză, după cum urmează:

  1. prejudiciul suferit de reclamant să se concretizeze în cheltuielile de judecată pe care acesta le-a făcut în cadrul litigiului cu privire la care acestea se solicită;
  2. fapta ilicită a pârâtului să fie evidențiată prin soluția pronunțată într-un astfel de litigiu;
  3. legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamant să se verifice în sensul că reclamantul s-a văzut obligat a face o . cheltuieli de judecată cauzate tocmai de desfășurarea unui astfel de litigiu;
  4. vinovatia pârâtului trebuie să constea în culpa sa procesuală rezultată din însăși soluția pronunțată în cadrul litigiului cu privire la care se solicită cheltuielile de judecată.

Celor patru condiții menționate li se adăugă încă o condiție rezultată din chiar rațiunea de a fi a unei acțiuni de tipul celei în cauză, și anume aceea ca pretențiile privitoare la respectivele cheltuieli de judecată să nu fi fost deja recunoscute reclamantului în litigiul în cadrul căruia și în legătură cu care acesta le-a și efectuat.

1.2. Aplicabilitatea condițiilor în speță:

(1.) Fapta ilicită:

Prin Sentința civilă nr.2169/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr.14._, a fost admisă în parte cererea reclamantului V. C. formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A., în sensul anterior arătat (fila nr.161, dosar atașat).

Soluția a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant – soluție dispusă Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr.1133/CM/26.11.2013.

(2.) Legătura de cauzalitate:

Reclamanta a trebuit să suporte o . cheltuieli intempestive pentru susținerea litigiului.

(3). Prejudiciul

(3.1.) Prejudiciul sub aspectul existenței:

Din cuprinsul dosarului nr.16._ – fond, având ca obiect anulare act, instanța reține următoarele:

- cererea de chemare în judecată a fost soluționată în trei termene de judecată

- termenele de judecată s-au succedat după cum urmează:

  1. 14.01.2013 – reclamantul nu a fost reprezentat (fila nr.36, din dosarul atașat);
  2. 25.02.2013 – reclamantul a fost reprezentat de avocat P. F. (fila nr.84 și fila nr.133, din dosarul atașat);
  3. 08.04.2013 – reclamantul a fost reprezentat de avocat P. F. (fila nr.145, din dosarul atașat);

- la fila nr.133 se află împuternicirea avocațială sera B nr._/2013 pentru avocat P. F., în vederea redactării și reprezentării reclamantului

- în cuprinsul împuternicirii avocațiale este menționat contractul de asistență juridică nr._/2012

- prin Sentința civilă nr.2169/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr.14._, nu s-au acordat cheltuieli de judecată reclamantului

De asemenea, din cuprinsul dosarului de recurs, instanța reține că:

- cererea de recurs a fost redactată de avocat P. F.

- soluția a fost pronunțată după un termen de judecată

- cererea de recurs a fost formulată de reclamant prin avocat P. F. (fila nr.4, din dosar)

- prin Decizia nr.1133/cm/26.11.2013 pronunțată în recurs de Curtea de Apel C., nu s-au acordat cheltuieli de judecată recurentului.

(3.2.) Prejudiciul sub aspectul cuantumului:

Reclamantul probează cuantumul prejudiciului prin chitanța nr.456/15.01.2013 emisă în temeiul contractului de asistență juridică încheiat cu Cabinet Avocat P. F.. În cuprinsul chitanței este menționat contractul de asistență juridică indicat în împuternicirea avocațială. Chitanța a fost depusă în original la dosarul prezentei cauze – fila nr.27.

Din chitanța menționată rezultă că onorariul avocațial a fost în cuantum de 1.200,00 lei, dar reclamantul solicită în cauză doar 1.000,00 lei din suma achitată cu acest titlu.

Argumentele pârâtei referitoare la împrejurarea că reclamantul nu face dovada cheltuielilor efectuate pentru că nu a fost depusă chitanța doveditoare urmează a fi respinse ca neîntemeiate, față de chitanța depusă la dosar și față de împrejurarea că, astfel cum s-a arătat anterior, conținutul acesteia se coroborează cu înscrisurile care constituie dosarul atașat. Nu pot fi reținute în speță nici argumentele reclamantei în referire la neîndeplinirea dispozițiilor art.452 C.proc.civ. pentru că în speță s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul civil nr.14._, în limita de timp prescrisă de textul legal menționat. Împrejurarea că reclamantul nu a depus la dosarul civil nr._/118/2012 dovada cheltuielilor de judecată nu poate avea nicio înrâurire asupra soluției din prezenta cauză atâta timp cât reclamantul a solicitat pe cale separată aceste cheltuieli și a probat în prezenta cauză, fără putere de tăgadă, împrejurarea că le-a efectuat cu prilejul soluționării litigiului respectiv.

(4). Vinovăția:

Prin Sentința civilă nr.2169/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr.14._, a fost admisă în parte cererea reclamantului V. C. formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A..

(5) Pretențiile reclamantului nu au fost recunoscute în litigiul în cadrul căruia și în legătură cu care aceasta le-a și efectuat – argument pe care instanța l-a dezvoltat în referire la excepția autorității de lucru judecat.

1.3. Soluția instanței:

Față de soluția dispusă în primă instanță de Tribunalul Constsanța și în recurs de Curtea de Apel C., în dosarul nr. 14._, și având în vedere cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat dovedite ca efectuate în cauză de reclamant, instanța apreciază ca îndeplinite condițiile prevăzute de art.1349 alin.1 și alin.2 rap. la art.1357 C.civ. pentru suma de 1.000,00 lei – cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Raportat la considerentele anterior arătate și constatând îndeplinite exigențele dispozițiilor art.453 alin.1, art.452 C.proc.civ. și ale art.1349 alin.1 și alin.2 rap. la art.1357 C.civ., instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată pretinse de reclamant în legătură cu litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. 14._ – fond și recurs. Dând efect acestei soluții, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, efectuate în Dosarul civil nr. 14._ (fond și recurs), solicitate pe cale separată.

III. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., instanța va lua act că, în prezenta cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

- art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;

- art.468 alin.1 C.proc.civ.;

- art.471 alin.1 C.proc.civ.,

prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat – excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Admite cererea având ca obiect pretenții – acțiune formulată de reclamantul V. C., CNP_, cu domiciliul în Loc. Lumina, ., J. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI/C. RO_, cu sediul social în Incinta Port C., D. 34, J. C..

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în Dosarul civil nr.14._ , solicitate pe cale separată.

Ia act că, în prezenta cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității,conform art.471 alin.1 C.proc.civ..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Judecător C. I. L. B.

Red. Jud. C.I. / ­­04.05.2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 70/2015....  Plângere contravenţională. Sentința nr. 343/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 69/2015. Judecătoria CONSTANŢA