Plângere contravenţională. Sentința nr. 1659/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1659/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1659/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 22._
Sentința Civilă Nr. 1659
Ședința Publică din data de 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.06.2014 – acțiune formulată de petenta S.C. S. O. S.R.L., cu sediul social în Slobozia, DN2A, zona Est Sere, FN, clădirea C2, înmatriculată la ORC sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.66, ., apartament nr.11, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 02.02.2015, 10.02.2015 și 17.02.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.07.2014, sub nr.22._, petenta S.C. S. O. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C. ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.06.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data de 25.06.2014, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500,00 lei, reținându-se în sarcina sa că angajatul unității, numitul N. C., nu a prezentat autorizația de circulație pe drumurile județene.
Sub aspectul legalității, petenta nu a invocat nicio cauză de nulitate a actului sancționator contestat.
Sub aspectul temeiniciei, petenta contestă actul sancționator motivând că nu se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa, întrucât a achiat taxa de autorizare a circulației pe drumurile județene, conform chitanței nr._/25.06.2014, drept pentru care i s-a eliberat autorizația de circulație . nr._, cu valabilitate de o zi și anume pentru 25.06.2014.
În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.06.2014 (fila nr.7, din dosar); chitanța nr._/25.06.2014 (fila nr.5, din dosar); dovada comunicării actului sancționator (fila nr.6, din dosar).
Petenta a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze, invocând art.223 alin.3 C.proc.civ. (fila nr.3, din dosar).
Având în vedere art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței nr._/04.08.2014 (fila nr.13, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 17.10.2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând pe fondul cauzei respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că, în ziua de 25.06.2014, au fost oprite în trafic autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ și remorca cu numărul de înmatriculare_ care circulau pe DJ226B între localitatea localitatea P. și DN2A – ocazie cu care s-a constatat că aparțin petentei, efectuând un transport în interesul acesteia.
Se învederează că, la momentul efectuării controlului, nu a fost prezentată autorizația de circulație pe drumurile județene, obligatorie potrivit HCJ nr.252/2012 – fapta reprezentând contravenție potrivit art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din aceeași HCJ.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile HCJ nr.252/2012, O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.06.2014 (fila nr.24, din dosar); dovada comunicării procesului verbal de contravenție contestat (filele nr.25 - 26, din dosar); HCJ nr.252/2012 (filele nr.27 – 47, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 18.07.2014, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat (04.07.2014), întrucât acesta i-a fost comunicat petentei în condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.6, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 25.06.2014, petenta S.C. S. O. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul C. JUDEȚEAN C., cu amendă în cuantum de 500,00 lei, întocmindu-i-se Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din HCJ nr.252/2012 și sancționate de.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că, în ziua de 25.06.2014, orele 11:55, nu a fost prezentată autorizația de circulație pe drumurile județene pentru ansamblul format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ și remorca cu numărul de înmatriculare_, care circulau pe DJ226B între localitatea localitatea P. și DN2A.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este de art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din HCJ nr.252/2012, care prevede: constituie contravenție neprezentarea la data și la ora controlului a autorizației de circulație pe drumurile județene, constatată pe drumurile județene de către agenții constatatori ai CJC.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentei este sancționată de art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din HCJ nr.252/2012 cu amendă contravențională cuprinsă între 500,00 și 2.500,00 lei.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A. vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța constată că petenta apreciază că este nevinovată întrucât a achiat taxa de autorizare a circulației pe drumurile județene, conform chitanței nr._/25.06.2014, drept pentru care i s-a eliberat autorizația de circulație . nr._, cu valabilitate de o zi și anume pentru 25.06.2014 (fila nr.5, din dosar).
Din încadrarea juridică a faptei, instanța reține că elementul material al laturii obiective constă înneprezentarea la data și la ora controlului a autorizației de circulație pe drumurile județene. Prin urmare, achitarea taxei de autorizare a circulației pe drumurile județene chiar cu deținerea autorizației nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei reținute în sarcina petentei. Câtă vreme autorizația nu a fost prezentată agenților constatori cu ocazia efectuării controlului în condițiile circumstanțiate de art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din aceeași HCJ 252/2012 (constatată pe drumurile județene de către agenți constatatori competenți), urmează a se conchide că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției. De altfel, petenta nici nu invocă împrejurarea că ar fi fost prezentată autorizația la data controlului.
Instanța reține ca plauzibilă susținerea formulată de intimat în sensul că există o practică în a fi achitată taxa de autorizare a circulației pe drumurile județene imediat după efectuarea controlului întrucât nu se poate demonstra dacă plata a fost efectuată anterior sau posterior momentului controlului. În acest sens, instanța prezumă că petenta a achitat taxa și a obținut autorizația cu valabilitate numai pentru data de 25.06.2014 tocmai pentru că a fost supusă controlului la aceeași dată.
Față de considerentele anterior arătate, instanța va respinge susținerea petentei în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din aceeași HCJ 252/2012, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din aceeași HCJ nr.252/2012 reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din HCJ 252/2012, fapta reținută în sarcina petentei se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 500,00 și 2.500,00 lei.
Petentei i-a fost aplicat minimul amenzii prevăzute de art.4 ind.1 alin.13 lit.(a) din aceeași HCJ 252/2012.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. O. S.R.L., împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.06.2014, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hhttp://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp917954/_.HTM - #otărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. O. S.R.L., cu sediul social în Slobozia, DN2A, zona Est Sere, FN, clădirea C2, înmatriculată la ORC sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.06.2014, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.66, ., apartament nr.11, județ C., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.06.2014.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de apel la Tribunal în termen de 30 de zile, de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. – 17.02.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 912/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1528/2015.... → |
|---|
