Pretenţii. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 10508/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 28 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR și pe pârâta M. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 21.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 28.09.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M. V., obligarea acesteia la plata sumei de 3873,14 lei reprezentând contravaloare agent termic pentru perioada 31.12._10 și a sumei de 1477,74 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada cuprinsă între data scadenței facturilor și noiembrie 2010, cu consecința obligării la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se învederează că, la data de 09.12.2011 a fost încheiat proiectul de tranzacție între Orașul Năvodari și ..A – în insolvență, prin care părțile au hotărât vânzarea de către . Primăria Năvodari a creanțelor deținute asupra persoanelor fizice rezultate din livrări anterioare de agent termic și alte servicii edilitar-gospodărești. Prin notificarea nr._/06.06.2012, reclamanta a notificat pârâta cu privire la cesiunea de creanță, iar aceasta a confirmat debitul și penalitățile, dar nu a procedat la plata creanței.
În drept, au fost invocate disp.art.1391 C.Civ. și îmbogățirea fără justă cauză.
La termenul de judecată din data de 15.06.2015, a fost precizat temeiul juridic al acțiunii ca fiind art.969 C.Civ .
Pârâta, căreia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată în condițiile art.201 alin.1) C.Proc.Civ., nu a formulat întâmpinare.
În probațiune a fost încuviințată proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriul pârâtei.
Față de perioada în care au fost emise facturile exhibate de reclamantă, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința sumelor aferente perioadei 31.12._09.
Analizând cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune, în conformitate cu disp.art.248 alin.1) C.Proc.Civ., instanța reține următoarele:
Pretențiile reclamantei derivă din emiterea unor facturi fiscale, pentru perioada 31.12._10.
Potrivit disp.art.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil prin raportare la momentul nașterii raporturilor juridice dintre părți, „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”. De asemenea, potrivit art.3 din același act normativ, termenul de prescripție general este de 3 ani, iar potrivit art.7 începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În soluționarea acestei excepții, instanța are în vedere și disp.art.201 din Legea 71/2011, potrivit cu care prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, dar și pe cele ale art.2512 N.C.Civ., în raport de care se analizează din oficiu excepția prescripției pentru perioada 31.12._09.
Astfel, în cazul de față, prin raportare la data emiterii facturilor și a scadenței acestora, instanța apreciază că în ce privește pretențiile aferente perioadei 31.12._09 (atât debit principal, cât și accesorii - majorări de întârziere), termenul de prescripție al dreptului material la acțiune era deja împlinit la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
În ce privește apărările reclamantei legate de întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea debitului de către pârâtă o dată cu notificarea din data de 06.06.2012, instanța reține că una dintre condițiile imperative pentru producerea efectului întrerupător al prescripției este ca împrejurarea să intervină înăuntrul cursului prescripției. Or, în cazul de față, pentru facturile emise anterior datei de 31.05.2009, termenul de prescripție era deja împlinit la momentul la care pârâta a recunoscut debitul.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința sumei de 1690,27 lei reprezentând contravaloare energie termică și 112 lei reprezentând majorări de întârziere, aferente perioadei 31.12._09.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Între reclamantă și ..A – în insolvență a fost încheiată o tranzacție la data de 25.05.2012, prin care părțile au hotărât vânzarea de către . Primăria Năvodari a creanțelor deținute asupra persoanelor fizice rezultate din livrări anterioare de agent termic și alte servicii edilitar-gospodărești, cesiunea de creanță fiind notificată pârâtei prin notificarea nr._/06.06.2012.
Creanța invocată în cauză își are izvorul în convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică anexă la Contractul de furnizare a energiei termice nr._/06.06.2005.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică anexă la Contractul de furnizare a energiei termice nr._/06.06.2005 și facturile emise pe numele pârâtei, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâți, în vreme ce pârâtei îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Instanța urmează a face și aplicarea disp.art.358 C.Proc.Civ. și, față de lipsa nejustificată a pârâtei de la interogatoriu, va interpreta această împrejurare ca un început de dovadă în folosul reclamantei, cu privire la existența raporturilor juridice, a cuantumului debitului și a neexecutării culpabile a obligațiilor.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că acestea au fost calculate de la scadență și până în luna noiembrie 2010, urmând a se reține prevederile art. 42 alin.10) din Legea 51/2006, potrivit cu care neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, care se datorează începând cu prima zi după data scadenței și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să poată depăși valoarea facturii.
Aceste dispoziții se coroborează și cu prevederile art. 38 alin.1) lit.a) din Legea nr.325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie electrică, care prevede că utilizatorii de energie termică au obligația de a achita la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite în parte cererea reclamantei și a obliga pe pârâtă la plata sumei de 2182,87 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice pentru perioada 30.06._10 și a sumei de 1365,74 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, pentru aceeași perioadă.
În ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, față de soluția pronunțată, instanța urmează a face aplicarea disp.art.453 C.Proc.Civ., și a obliga pe pârâtă la plata sumei de 200 lei constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR cu sediul în Orașul Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta M. V. cu domiciliul în Orașul Năvodari, ., ..16, jud. C., în privința sumei de 1690,27 lei reprezentând contravaloare energie termică și 112 lei reprezentând majorări de întârziere, aferente perioadei 31.12._09.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta M. V..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2182,87 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice pentru perioada 30.06._10.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1365,74 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, pentru perioada 30.06._10.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./ 15.10.2015/
Tehnored. Gref. M.E.S./ 21.10.2015/4 ex.
Comunicări./ 2 ex/ 22.10.2015
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 5269/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 8288/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
