Pretenţii. Sentința nr. 4317/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4317/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 26779/212/2012/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4317
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții M. V. și B. J. în contradictoriu cu pârâții ARIBĂSOIU M. și ARIBĂSOIU Ș. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 3 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 9 aprilie 2015, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.12.2012 pentru reclamanta M. V., în cadrul dosarului nr._/_, respectiv la termenul din 14.01.2013, pentru reclamanta B. J., cereri disjunse și înregistrate la data de 16.05.2013, sub nr._, reclamantele M. V. și B. J. au solicitat obligarea pârâților A. M. și A. Ș. la restituirea către acestea a sumelor de bani ce reprezintă contravaloarea recoltelor din ultimii trei ani, sume ce au fost ridicate de către pârâți de la arendașul terenului, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat reclamantele că cei doi pârâți nu le-au pus la dispoziție cotele ce li se cuveneau în calitate de moștenitoare, deși acestea au încercat să ridice banii, însă arendașul le-a comunicat că banii au fost ridicați de către cei doi pârâți.
Reclamantele și-au evaluat provizoriu pretențiile la suma de 400 lei fiecare, pentru care au timbrat corespunzător, conform chitanțelor în suma de 41 lei fiecare, aflate la filele 124 și 140 din dosarul nr._ 12.
La termenul din data de 09.05.2014, pârâtul A. M. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantelor la plata sumei de 558 lei, reprezentând cota acestora de 2/6 din valoarea impozitului achitat unilateral de către reclamant, pentru perioada 2009 – 2014, pentru suprafața de teren arabil de 9,4 hectare.
În motivarea cererii, a arătat că a achitat suma de 1672 lei cu titlu de impozit pentru terenul respectiv, în perioada 2009- 2014, partea ce le revine reclamantelor fiind de 1/6 pentru fiecare, respectiv 279 lei.
În ce privește cererea principală, a arătat pârâtul că B. J. a primit arenda în natură personal, în fiecare an, conform adeverinței depuse la dosar, în cotă mai mare decât dreptul acesteia, apreciind că reclamanta M. V. ar trebui să solicite obligarea celeilalte reclamante la achitarea drepturilor ce îi revin.
Pârâtul-reclamant reconvenient a timbrat cererea reconvențională cu suma de 40,5 lei (fila 38 din acest dosar).
La termenul din data de 13.06.2014, reclamantele M. V. și B. J. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale, invocând excepția prescripției dreptului de a solicita plata unor sume mai vechi de 3 ani de la data formulării cererii reconvenționale, respectiv mai vechi de 09.05.2014.
La același termen s-a mai depus o precizare la acțiune, de către reclamanta M. V., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâților A. M. și A. Ș. la plata sumei ce se cuvine lui M. V., ca urmare a vânzării suprafeței de 6000 mp de viță de vie în anul 2006, sumă ce va fi actualizată până la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că a aflat, din răspunsul la interogatoriile luate la termenul din data de 13.05.2013, în cadrul dosarului nr._ 13, că cei doi au înstrăinat în anul 2006, fără a deține procură și fără ca toți moștenitorii să fie parte la vânzare, suprafața de 6000 mp de viță de vie, suma de bani nefiind precizată de către aceștia, în funcție de valoarea prețului obținut, reclamanta să timbreze pretențiile formulate.
În probațiune, a solicitat interogatoriul pârâților, înscrisuri.
La termenul din data de 13.06.2014, instanța a pus în vedere reclamantei să timbreze cererea cu taxa de timbru de 75 lei, provizoriu, față de obiectul cererii estimat la suma de 1000 lei, reclamanta depunând la dosar taxa de timbru de 30 lei, apoi încă 45 lei.
La termenul din data de 12.09.2014, pârâții A. M. și A. Ș. au depus întâmpinare la cererea completatoare formulată de către reclamanta M. V., invocând decăderea acesteia din dreptul de a modifica acțiunea, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei, față de data primirii prețului ca urmare a vânzării terenului respectiv, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. Ș., care nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare respectiv.
Pe fond, au arătat că reclamanta a primit suma ce i se cuvenea din prețul vânzării, respectiv_ Rol, conform chitanței 1512/22.12.2003.
La termenul din data de 10.10.2014, instanța a stabilit în sarcina reclamantelor obligația achitării diferenței de 289,3 lei.
La termenul din data de 21.11.2014, instanța a admis excepția insuficientei timbrări a cererii principale formulate de către reclamantele M. V. și B. J., respectiv a anulat în parte cererea principală, pentru suma ce depășește valoarea de 800 lei, a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. Ș. în ce privește capătul de cerere având ca obiect pretențiile reclamantei M. V. privind suma ce i se cuvine din vânzarea terenului de 6000 mp, efectuată în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2475/20.10.2003 al BNP C. A., a admis excepția prescripției dreptului reclamantei M. V. de a cere suma ce i se cuvine din vânzarea terenului de 6000 mp, efectuată în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2475/20.10.2003 al BNP C. A., respectiv a admis excepția prescripției dreptului reclamantului reconvenient A. M. de a cere obligarea pârâtelor reconveniente M. V. și B. J. la plata sumelor datorate cu titlu de impozit, anterioare datei de 09.05.2011.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea principală și cererea reconvențională, instanța reține următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere, respectiv obligarea pârâților A. M. și A. Ș. la restituirea către reclamantele M. V. și B. J. a sumelor de bani ce reprezintă contravaloarea recoltelor din ultimii trei ani, sume ce au fost ridicate de către pârâți de la arendașul terenului în suprafață de 9,4 hectare, cu cheltuieli de judecată, cerere ce nu a fost anulată doar pentru pretențiile de 400 lei pentru fiecare reclamantă, se rețin următoarele:
A. D. a avut șase copii, respectiv: A. M. (fiu), A. Ș. (fiu), B. (E.) J. (fiică), Chenescu M. (fiică), A. V. (fiu), decedat, cu moștenitoarea M. V. (fiică), respectiv A. I. (fiu), decedat, acesta având doi moștenitori, respectiv C. C. (fiică) și A. G. (fiu), decedat, cu moștenitorii A. C. (soție supraviețuitoare), D. C. (fiică) și A. A. (fiică).
La data de 09.09.1997, a fost emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. titlul de proprietate nr._/700, pentru suprafața de 9 hectare și 4000 mp, pe numele moștenitorilor A. M., A. G., E. Z., terenul fiind atribuit în parcelele: 38/15 - 3 hectare, 319/39 – 1,38 hectare, 8/27 – 4,42 hectare, 222/13 – 0,6 hectare.
Prin sentința civilă nr. 3375/11.04.2006, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 6440/2003 s-a dispus constatarea nulității absolute a titlului de proprietate_/700/09.09.1997 (fila 7 din dosarul nr._ 12), respectiv obligarea comisiilor la emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 9 hectare și 4000 mp teren extravilan pe numele tuturor moștenitorilor lui A. D. care îndeplinesc condițiile de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
În vederea executării aceste hotărâri judecătorești, a fost emis un nou titlul de proprietate nr.1418/19.06.2007 (fila 6 din dosarul nr._ 12), pe numele tuturor moștenitorilor defunctului A. D., fiind menționați în titlu: A. Ș., A. V., Chenescu M., A. M., E. Z., A. I..
Se mai reține că instanța a reținut, cu putere de lucru judecat, că s-a dispus în mod corect reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul respectiv pe numele autorului comun, A. D., și nu pe numele mamei reclamanților.
De asemenea, s-a stabilit că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori ai defunctului A. D., toți cei șase frați, deoarece aceștia au fost înscriși în cuprinsul cererii de reconstituire depusă la primărie și înregistrată sub nr. 1492/13.03.1991, aceasta fiind formulată de reclamantul A. M..
Cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1418/19.06.2007, formulată de către A. M. și A. Ș., ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ 12 a fost soluționată irevocabil în sensul respingerii, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 7488/27.05.2013, menținută prin decizia civilă nr. 256/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în același dosar.
Se mai reține că cele două reclamante susțin că, deși erau îndreptățite să beneficieze de drepturile obținute din arendarea terenului în suprafață de 9,4 hectare, nu au primit partea lor din arendă, respectiv 1/6 pentru fiecare, motiv pentru care au solicitat obligarea celor doi pârâți, A. M. și A. Ș. la plata sumelor ce le reveneau acestora, pe ultimii trei ani anteriori formulării cererii, în limita sumei de 400 lei pentru fiecare reclamantă, pentru care acestea au timbrat.
Conform adeverinței depuse la dosar de către IF D. M. (fila 120), rezultă că există un contract de arendă încheiat cu acesta pentru un teren în suprafață de 4,42 hectare, situat în . contractului de arendare nr. 68/01.03.2012 (filele 83-86).
Cum cererea reclamantelor vizează sumele primite de către cei doi pârâți în perioada 04.12.2009 – 04.12.2012, instanța va reține că, potrivit adeverinței aflate la fila 120 din prezentul dosar, reclamanta B. J. a primit grâu în natură pentru suprafața de 1,1 hectare, până în anul 2010 inclusiv, din 2011 fiind achitată arenda, în bani, pârâtul A. M., pentru întreaga suprafață de teren.
În anii 2009 și 2010, pârâtul A. M. a primit suma de 825 lei anual, pentru 3,3 hectare, reclamanta B. J. primind grâu în natură pentru 1,1 hectare, deși cota fiecăruia era de 1/6 din 4,4 hectare, respectiv 0,733 hectare, pentru anii 2009 și 2010 instanța reținând că reclamanta B. J. nu este îndreptățită să mai primească nimic din arenda cuvenită pentru terenul de 4,4 hectare, aceasta primind mai mult decât partea sa, însă reclamanta M. V. era îndreptățită la 1/6 din arenda datorată, a cărei valoare este de 1100 lei, raportat la împrejurarea că 825 lei reprezintă 75% din valoarea arendei, restul fiind acordat în natură.
În practica judiciară anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, precum și în doctrină, cu privire la regulile în caz de proprietate pe cote-părți, s-a apreciat constant că fructele civile (chirii, arenzi) se cuvin tuturor copartajanților, proporțional cu cota lor parte, indiferent cine le-a perceput.
În consecință, în temeiul dreptului de proprietate deținut asupra terenului în suprafață de 4,4 hectare dat în arendă, conform titlului de proprietate nr. 1418/19.06.2007, instanța apreciază că cererea reclamantelor este întemeiată.
Cum împrejurarea că una dintre reclamante a primit mai mult decât partea ce i se cuvenea din arenda aferentă anilor 2009 și 2010 nu este de natură a scuti pârâtul A. M. de obligația de a restitui celorlalte părți sumele primite în plus față de cota sa parte din dreptul de proprietate, de 183,33 lei (1/6 din arenda totală anuală de 1100 lei), motiv pentru care instanța apreciază că cererea reclamantei M. V. privind obligarea reclamantului la restituirea sumei constând în partea sa de arendă, de 1/6 din 1100 lei, este întemeiată, reținând că reclamanta M. V. avea dreptul să primească suma de 183,33 lei pentru anul 2009, respectiv suma de 183,33 lei pentru anul 2010.
În anii 2011 și 2012, pârâtul A. M. a primit suma de 1768 lei anual, pentru 4,4 hectare, astfel încât ambele reclamante sunt îndreptățite la partea ce le revenea, de 1/6 din aceste sume, primite în plus față de cota legală, de către reclamantul A. M., fiind vorba despre suma de 294,66 lei pentru fiecare, aferentă anului 2011, respectiv suma de 294,66 lei fiecare, aferentă anului 2012.
Cum reclamantul A. M. nu a făcut dovada că a achitat, din sumele primite în anii 2009 și 2010, partea cuvenită reclamantei M. V., iar din sumele primite în anii 2011-2012, sumele cuvenite reclamantelor M. V. și B. J., acest capăt de cerere este parțial întemeiat.
Cu toate acestea, instanța va reține că reclamantele și-au timbrat pretențiile doar pentru suma de 400 lei fiecare, motiv pentru care va obliga pârâtul A. M. la plata către reclamanta M. V. a sumei de 400 lei, din care 183,33 lei reprezentând cota de 1/6 din arenda aferentă anului 2009, 183,33 lei reprezentând cota de 1/6 din arenda aferentă anului 2010, iar suma de 33,34 lei reprezentând parte din arenda cuvenită pentru anul 2011.
De asemenea, instanța îl va obliga pe pârâtul A. M. la plata către reclamanta B. J. a sumei de 400 lei, din care 294,66 lei reprezentând cota de 1/6 din arenda aferentă anului 2011, iar suma de 105,34 lei reprezentând parte din arenda cuvenită pentru anul 2012.
Cu privire la pretențiile formulate față de pârâtul A. Ș., se reține că, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că acesta ar fi primit vreo sumă de bani cu titlu de arendă, în perioada 2009 – 2012, motiv pentru care acest capăt de cerere este neîntemeiat, față de acesta, urmând ca instanța să îl respingă, ca atare.
Referitor la al doilea capăt din cererea principală, instanța a constatat că acesta este prescris față de pârâtul A. M., motiv pentru care va respinge capătul doi de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul A. M., ca prescris, respectiv a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. Ș., motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere, în contradictoriu cu pârâtul A. Ș., ca formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant reconvenient A. M., instanța a admis excepția prescripției dreptului reclamantului reconvenient A. M. de a cere obligarea pârâtelor reconveniente M. V. și B. J. la plata sumelor datorate cu titlu de impozit, anterioare datei de 09.05.2011, motiv pentru care va respinge această cerere, pentru perioada anterioară datei de 09.05.2011, ca prescris formulată.
Cu privire la pretențiile formulate după data de 09.05.2011, se reține că, potrivit adresei nr. 981/12.03.2015 eliberate de Primăria comunei M. V., după data de 09.05.2011, au fost achitate, cu titlu de impozit aferent suprafeței de teren de 8,8 hectare, rămase după vânzarea celor 6000 mp de vie, teren deținut în coproprietate de părți, conform titlului de proprietate nr. 1418/19.06.2007 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., următoarele sume: impozitul aferent anului 2012, în valoare de 271 lei, a fost achitat integral de A. M., cu chitanța 117/12.01.2012 (fila 48), impozitul aferent anului 2013 a fost achitat de B. J. cu suma de 59 lei, prin chitanța 267/25.01.2013, de M. V. cu suma de 59 lei, chitanța 268/25.01.2013, de către A. M. suma de 238 lei, cu chitanța nr. 1851/24.07.2013 (fila 49), impozitul aferent anului 2014 în valoare de 329 lei a fost achitat integral de A. M., cu chitanța 674/27.02.2014 (fila 50).
Prin urmare, cum impozitul total aferent anului 2013 se ridica la suma de 356 lei, iar cele două pârâte din cererea reconvențională au achitat câte 59 lei, 1/6 din 356 lei reprezentând suma de 59,33 lei, se constată că acestea au achitat partea ce le revenea din impozitul aferent terenului deținut în coproprietate, pentru anul 2013.
În ce privește impozitul aferent anului 2012, în valoare de 271 lei, se constată că acesta a fost achitat doar de către reclamantul reconvenient, cota de 1/6 datorată de fiecare pârâtă reconvenientă fiind de 45,2 lei, iar pentru anul 2014, se reține că impozitul datorat a fost de 329 lei, achitat integral de către reclamantul reconvenient, cota de 1/6 datorată de fiecare dintre pârâtele reconveniente fiind de 54,833 lei.
Având în vedere că fiecare coproprietar are și drepturi și obligații ce îi revin din starea de coproprietate, raportat la cota-parte ideală din dreptul de proprietate, instanța apreciază că fiecare dintre cele două pârâte reconveniente trebuie să achite reclamantului reconvenient suma de 45,2 lei, reprezentând 1/6 din impozitul datorat în anul 2012 pentru cele 8,8 hectare teren agricol deținut în coproprietate, respectiv suma de 54,833 lei, reprezentând 1/6 din impozitul datorat în anul 2012 pentru cele 8,8 hectare teren agricol deținut în coproprietate.
În concluzie, instanța va admite în parte cererea reconvențională, respectiv va obliga cele două pârâte reconveniente să achite reclamantului reconvenient suma de 45,2 lei fiecare, reprezentând 1/6 din impozitul datorat în anul 2012 pentru cele 8,8 hectare teren agricol deținut în coproprietate, respectiv suma de 54,833 lei fiecare, reprezentând 1/6 din impozitul datorat în anul 2012 pentru cele 8,8 hectare teren agricol deținut în coproprietate.
Cum atât reclamantele din cererea principală, cât și reclamantul din cererea reconvențională au cerut cheltuieli de judecată, instanța va aprecia, față de dispozițiile art. 276 și 277 C.proc.civ. din 1865, aplicabil în prezenta cauză, cu privire la cheltuielile de judecată datorate de fiecare parte.
Se va reține că reclamantele au făcut dovada unor cheltuieli de judecată de 41 lei fiecare, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru capătul de cerere admis, în timp ce pârâtul-reclamant reconvenient este îndreptățit, față de valoarea totală a pretențiilor sale admise, de 200,066 lei, la suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, calculată conform OUG nr. 80/2013, respectiv a făcut dovada achitării sumei de 800 lei, cu titlu de onorariu avocat, conform chitanței .-C nr._/09.09.2013, aflată la fila 77 a prezentului dosar.
Cum cererea reconvențională a fost admis doar în parte, pentru aproximativ 50% din valoarea pretențiilor formulate, instanța va reduce proporțional cu valoarea pretențiilor admise această cheltuială, constând în onorariul de avocat, la suma de 600 lei, apreciind că 400 lei a reprezentat onorariul pentru apărarea formulată împotriva cererii principale, iar 400 lei, redus la jumătate, respectiv 200 lei, onorariul pentru cererea reconvențională.
Instanța va constata că fiecare reclamantă-pârâtă reconvenientă este îndreptățită la suma de 41 lei față de pârâtul A. M., cu titlu de cheltuieli de judecată, cererea principală fiind respinsă în totalitate față de pârâtul A. Ș., iar pârâtul-reclamant reconvenient este îndreptățit la suma de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, urmând să compenseze cheltuielile de judecată și să oblige cele două reclamante să achite pârâtului-reclamant reconvenient cheltuieli de judecată în valoare de 538 lei, respectiv câte 269 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanții M. V., cu domiciliul în București, .. 39, sector 1 și B. J., cu domiciliul în comuna Independența, . în contradictoriu cu pârâții ARIBĂSOIU M., cu domiciliul în C., Al. Pelicanului, nr. 31, ., județul C. și ARIBĂSOIU Ș., cu domiciliul în Hunedoara, ., ., județul Hunedoara, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul A. M. la plata către reclamanta M. V. a sumei de 400 lei, reprezentând cota de 1/6 din arenda aferentă anilor 2009-2011, pentru suprafața de teren de 4,4 hectare.
Obligă pârâtul A. M. la plata către reclamanta B. J. a sumei de 400 lei, reprezentând cota de 1/6 din arenda aferentă anilor 2009-2011 pentru suprafața de teren de 4,4 hectare.
Respinge primul capăt din cererea principală față de pârâtul A. Ș., ca neîntemeiat.
Respinge al doilea capăt din cererea principală, față de pârâtul A. M., ca prescris formulat.
Respinge al doilea capăt din cererea principală, față de pârâtul A. Ș., ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă pârâtele reconveniente M. V. și B. J. să achite reclamantului reconvenient A. M. suma de 45,2 lei fiecare, reprezentând 1/6 din impozitul datorat în anul 2012 pentru cele 8,8 hectare teren agricol deținut în coproprietate, respectiv suma de 54,833 lei fiecare, reprezentând 1/6 din impozitul datorat în anul 2012 pentru cele 8,8 hectare teren agricol deținut în coproprietate.
Respinge cererea reconvențională pentru perioada anterioară datei de 09.05.2011, ca prescris formulată.
Compensează cheltuielile de judecată.
Obligă reclamantele- pârâte reconveniente M. V. și B. J. să achite pârâtului-reclamant reconvenient cheltuieli de judecată în valoare totală de 538 lei, câte 269 lei fiecare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 6/16.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3807/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4907/2015.... → |
|---|
