Anulare act. Sentința nr. 4536/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4536/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 14433/212/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4536
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect anulare act, cerere formulată de reclamanții B. S., CNP_ și B. V., ambii cu domiciliul în Mun. C., Valul lui T. nr. 23, J. C., în contradictoriu cu pârâții H. G., CNP_, H. E., ambii cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 1, Apt. 37, J. C., L. E., CNP_, cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 3, Apt. 16, J. C. și R. D., CNP_, cu domiciliul în Mun. C., ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 Cod proc. civilă, potrivit căruia dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile, a amânat succesiv pronunțarea la datele 08.04.2015, 15.04.2015 și 22.04.2015, când, după ce a deliberat în secret, conform art.256 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.06.2012, sub număr dosar_/ 212/ 2012, reclamanții B. S. și B. V. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții H. G. și H. M., să dispună:
- anularea încheierii de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005 emisă de B.N.P. „I. M.”;
- obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul-teren situat în C., ./104, lot 2 (colorat în verde);
- obligarea pârâților la demolarea construcțiilor provizorii edificate abuziv pe terenul indicat anterior;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, se arată că reclamantul B. S., căsătorit cu V., a cumpărat de la V. P., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5069/ 29.07.1996 la B.N.P. „M. I.”, terenul intravilan situat în orașul C., ./104, în suprafață de 500 mp, colorat în verde pe schița plan - anexă la contract, cu vecinii: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. I. I.; V - propr. H. G..
Precizează reclamanții că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996 la B.N.P. „M. I.”, V. P. a vândut pârâtului H. G., căsătorit cu H. M., terenul intravilan situat în orașul C., ./104, în suprafață de 500 mp, colorat în galben pe schița plan - anexă la contract, cu vecinii: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. B. S.; V - propr. Baia E..
În baza cererii formulate de către fostul proprietar V. P. și pârâtul H. G., B.N.P. „M. I.” a emis încheierea de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005 prin care s-a dispus rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996 la același birou notarial, în sensul că H. G. a dobândit terenul la care se făcea referire în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5069/ 29.07.1996, prin care reclamantul dobândise propriul său drept de proprietate asupra lotului în litigiu.
Astfel, apreciază reclamanții că cei doi pârâți au devenit, fără drept, proprietari asupra terenului dobândit anterior de soții B.. Așa-zisul schimb de terenuri nu este valabil, întrucât reclamanții nu și-au dat acordul în acest sens, încheierea de rectificare fiind lovită de nulitate, față de lipsa consimțământului.
Învederează reclamanții că pârâții s-au erijat, în mod abuziv, în proprietari ai terenului în litigiu, preluând posesia acestuia, încălcând astfel dreptul de proprietate al reclamanților asupra aceluiași bun, astfel că sunt îndreptățiți să revendice terenul.
Mai susțin reclamanții că, după ocuparea terenului de către pârâți, aceștia au construit, fără autorizație, mai multe construcții provizorii constând în: o cameră de zidărie, un hol cu beci și o magazie din material lemnos placat cu poliester, anexe gospodărești și un puț pentru apă. Cum dreptul de proprietate al reclamanților se întinde asupra solului precum și asupra spațiului de deasupra terenului, se impune ca pârâții să fie obligați la a demola construcțiile edificate abuziv pe terenul soților B..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și 948 din Codul civil de la 1864, art. 555, 559, 563 și urm. din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/ 2009, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie (f. 10-19).
Cererea a fost timbrată provizoriu cu taxă judiciară de timbru de 1331 lei și cu timbru judiciar de 3 lei.
Pârâții H. G. și H. M. au formulat întâmpinare (f. 29-32), prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că este aplicabil termenul de prescripție general de 3 ani pentru cererea de anulare a încheierii notariale de rectificare.
În ceea ce privește revindicarea imobiliară, se arată de către pârâți că pasivitatea soților B. în perioada 1996-2012 sau 2005-2012 este incompatibilă cu încălcarea unui drept de proprietate, permițând prezumția simplă că s-a intenționat cumpărarea loturilor așa cum acestea sunt posedate în prezent. Întrucât ambele titluri provin de la același autor, va avea câștig de cauză în acțiunea în revendicare cel care s-a înscris mai întâi în cartea funciară, iar pârâții și-au intabulat dreptul lor de proprietate în anul 2005, față de 2012 - anul când reclamanții au realizat această operațiune.
În ceea ce privește construcțiile aflate pe terenul în litigiu, arată pârâții că le-au edificat începând cu anul 2001, pe terenul pe care l-au posedat în mod continuu din 1996, iar autorizația de construire reprezintă doar un act administrativ eliberat pentru siguranța în construcții, iar nu relativ la proprietate.
Susțin pârâții că, față de prevederile art. 494 din Codul civil de la 1864, trebuie să li se rețină buna-credință în folosirea bunului imobil.
Totodată, pârâții au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților-pârâți la plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren, dreptul de despăgubire fiind opozabil noului dobânditor.
Cererea reconvențională a fost timbrată provizoriu cu taxă judiciară de timbru de 531 lei și cu timbru judiciar de 5 lei.
La termenul din data de 09.01.2013 pârâții au invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, precum și excepția lipsei de interes în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere.
Prin încheierea din 16.01.2013 instanța a respins excepțiile invocate de către pârâți, respectiv excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește primul capăt de cerere, precum și excepția lipsei de interes în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere.
La termenul din data de 13.02.2013 reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului V. P., cadrul procesual pasiv fiind astfel extins, după constatarea de către instanță a decăderii pârâților din dreptul de a invoca excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată.
În cauză au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost solicitate informații de la O.C.P.I. C., Primăria Municipiului C., S.P.I.T. C. și P. d.p.l. Curtea de Apel C.; proba testimonială, fiind ascultați martorii B. S., Covariuc P., S. V. și M. Z. (f. 162-165); proba cu expertiza tehnică judiciară, fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul B. E. (f. 121-129); proba cu interogatoriul pârâtului H. G. (f. 229-231), cu interogatoriul reclamanților (f. 232-241), pârâtul V. P. lipsind de la termenul stabilit pentru a răspunde la interogatoriul propus de ceilalți pârâți (f. 242-243).
După efectuarea expertizei, reclamanții au suplimentat taxa judiciară de timbru de aferentă cererii de chemare în judecată cu 2897 lei, iar pârâții au suplimentat taxa judiciară de timbru de aferentă cererii reconvenționale cu 126 lei.
Prin Sentința civilă nr.2429/07.03.2014, instanța:
- a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții B. S. și B. V., în contradictoriu cu pârâții V. P., H. G., și H. M.
- a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâții-reconvenienți H. G. și H. M., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți B. S. și B. V..
Prin Decizia civilă nr.864/27.11.2014, Tribunalul C. a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr.2429/07.03.2014 pronunțate de Judecătoria C., cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
S-a reținut în Decizia de casare, că între data decesului pârâtului V. P. (10.10.2013), și data pronunțării sentinței atacate (7.03.2014), cauza a fost judecată în contradictoriu cu o persoană decedată, fără ca acest aspect să fie sesizat instanței de fond și fără a se discuta eventuala introducere în cauză a moștenitorilor defunctului, potrivit art.243 c.pr.civ. Tribunalul a constat că hotărîrea Judecătoriei a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană a cărei capacitate de folosință încetase prin deces, ceea ce face ca toate actele de procedură îndeplinite cu această parte, după data de 10.10.2013, să fie afectate de nulitate.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr.14._ *.
Instanța constată că la termenul de judecată din data de 15.05.2013 pârâtul H. G. a indicat faptul că soția pârâtă se numește H. E., iar nu H. M., drept pentru care s-a dispus rectificarea citativului (fila 102).
Față de decizia de casare, în rejudecare, la termenul de judecată din data de 16.02.2015 au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți – moștenitorii defunctului V. P.:
- L. E., domiciliată în Mun. C., ., ., Etaj 3, Apt. 16, J. C.;
- R. D., domiciliată în Mun. C., ., J. C.
L. E. și R. D. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Excepția a fost unită cu fondul cauzei, la termenul de judecată din data de 06.04.2015.
În motivarea excepției, L. E. și R. D. în calitate de pârâți – moștenitori ai defunctului V. P. au învederat următoarele:
(1). Atat contractele de vanzare-cumparare, cat si încheierea de rectificare au fost semnate de defunctul tata in calitate de proprietar. El a dispus de bunul sau, asa cum a considerat de cuviința, exercitând drepturi si obligații personale cu care fiicele nu au avut nicio legătura si in consecința nu pot fi trase la răspundere, in calitate de moștenitori. În baza certificatului de moștenitor nr 247/20.11.2013, nu au dobândit, împreuna cu ceilalți moștenitori, decât un loc de veci in cimitirul Viile Noi. In ce privește terenul in suprafața de 3806 mp, ce figurează in cuprinsul acestuia, la data deschiderii succesiunii, era in litigiu cu mai multe persoane juridice de drept public si privat si in consecința nu era un drept patrimonial existent. Terenul a făcut obiectul revendicării potrivit dosarului_/118/2010, iar acțiunea noastră a fost respinsa ca nefondata, soluția fiind irevocabila prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr 2841 pronunțata la data de 23.10.2014. In aceste condiții, fiicele nu avut niciun beneficiu patrimonial in urma dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului tata, si in consecința, nu poate fi antrenata răspunderea lor in prezenta cauza in condițiile prezentate.
Nu se poate solicita obligarea lor, pentru lăsarea in deplina proprietate a lotului reclamat, in condițiile in care nu au avut nicio legătura cu acesta.
De asemenea, nu pot fi obligate la demolarea unor construcții aflate pe terenul in litigiu, in situația in care nu au posesia acestuia si nici nu sunt persoanele care le-ar fi edificat fara autorizație.
Pe fondul cauzei, L. E. și R. D. în calitate de pârâți – moștenitori ai defunctului V. P. au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, pentru argumentele ce succed.
(1). Tatăl defunct, in calitate de proprietar a înstrăinat doua loturi având suprafețe identice si la același pret, celor doi cumpărători Banateanu Sandei si H. G.. Contractele de vânzare cumpărare s-au încheiat in aceeași zi, la același Birou Notarial, astfel incat cumpărătorii, intrând in posesie la incheierea actului, au știut fiecare ce lot au cumpărat, pentru ca încheierea contractului are loc, de regula, dupa ce fiecare a văzut lotul, l-a identificat pe teren si in consecința a avut deplina cunoștința despre ce teren este vorba.
În caliate de fiice ale fostului proprietar V. P., nu au avut nicio legătura cu înstrăinarea celor doua loturi, nu au avut cunoștința de incheierea contractelor de vânzare cumpărare si cu atat mai puțin de incheierea de rectificare, ce face obiectul prezentei cauze. Fiind proprietatea exclusiva a tatălui defunct, acesta a dispus de aceste terenuri asa cum a considerat de cuviința, iar banii rezultați din vânzări, i-a cheltuit pentru nevoile sale personale.
In aceste condiții, apreciază că nu este corect sa fie chemate sa răspundă pentru incheierea de către tată a unor acte de vânzare, acte pentru cu care nu au avut nicio responsabilitate. In calitate de moștenitor legal pot sa răspundă, potrivit legii, numai in măsura in care au avut un beneficiu in urma vânzărilor sau a moștenirii. În urma decesului tatălui, împreuna cu mama V. Lila, decedata intre timp si ea, la data de 07 martie 2015, au dezbătut moștenirea la data de 20.11.2013. Astfel cum rezulta din certificatul de moștenitor, emis de BNP O. N., autentificat sub nr. 247/20.11.2013 bunurile ce au făcut obiectul dezbaterii succesorale au fost:
- un loc de veci in cimitirul „Viile Noi" din Constanta;
- un teren in suprafața de 3806 mp, teren care la data deschiderii succesiunii nu era in posesie, ci in litigiu pe rolul instanțelor din Constanta, . revendicare imobiliara, in contradictoriu cu mai multe persoane juridice de drept privat si public.
Terenul situat in Constanta, . revendicat de defunctul tata împreuna cu frații sai si moștenitorii acestora si a făcut obiectul dosarului nr_/118/201 Ofiind soluționat irevocabil de Înalta Curte de Casație si Justiție in baza Deciziei nr 2841/23.10.2013. Asadar, actiunea in revendicare fiind respinsa ca nefondata, singurul bun moștenit de la defunctul tata a fost acel loc de veci.
Este știut faptul ca, in calitate de moștenitor nu pot răspunde decât in limita bunurilor dobândite prin moștenire, bunuri reprezentând drepturi patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii. Terenul in suprafața de 3806 mp, ce apare in certificatul de moștenire era in litigiu la data deschiderii succesiunii si in consecința nu reprezintă un drept patrimonial existent.
(2). Cu privire la încheierea de rectificare nr 6059/09.03.2005, răspunderea pentru întocmirea lui revine, in exclusivitate notarului. Dupa incheierea celor doua contracte de vanzare-cumparare, părțile au intrat in posesia loturilor achizitionatre. Cum ambele contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate, cu ambii cumpărători, la același notar, este inadmisibil sa se producă erori de genul celei ce a necesitat rectificare. La data la care s-a efectuat rectificarea, adică dupa noua ani de la incheierea vânzării si . loturilor, tatăl defunct avea șaptezeci si sase de ani, astfel incat nici nu a știut ce semnează.
Pentru a se putea antrena răspunderea unei persoane pentru fapta săvârșita, existenta vinovăției este una din condițiile esențiale. Este cert ca nu poate exista vinovăție, in situația in care persoana care a săvârșit o fapta nu are conștiința faptelor sale, asa cum a fost si cazul tatălui defunct. Dus in fata notarului el a semnat un act redactat de acesta, despre care in mod sigur nu a știut ce reprezintă si cred ca nu a avut nici reprezentarea consecințelor juridice ale acestuia.
Notarul este cel care are responsabilitatea actelor pe care le întocmește, el fiind cel care a greșit la incheierea contractului de vanzare-cumparare si ulterior a remediat eroarea materiala, prin întocmirea încheierii de rectificare. Neavand reprezentarea actelor si faptelor sale, la vârsta la care a semnat incheierea de rectificare, nici măcar tatăl nu ar fi putut fi tras la răspundere, pentru un act încheiat de notar cu respectarea atribuțiilor ce ii revin potrivit legii si cu atat mai puțin cu moștenitorii care nu au avut cunoștința de incheierea actelor si nu au avut nicio legătura cu părțile din litigiu.
Ca acțiunea reclamanților este nefondata rezulta explicit din analiza încheierii de rectificare nr 6057/2005, întocmita de N. M. losif, raportata la cele doua contracte de vanzare-cumparare. Din analiza lor se poate constata:
- Ambele contracte au fost încheiate succesiv la același notar, in aceeași zi;
- Ambele au avut ca obiect suprafețe identice, 500 mp, precum si același pret de vânzare;
- Ambii cumpărători au intrat in posesie la data cumpărării, fiecare știind ce lot a cumpărat;
- Loturile ce fac obietul instrainarilor sunt identificate distinct pe schitele de plan, in culori deferite: verde lotul reclamanților si galben cel al paraților, astfel incat o confuzie nu era posibila.
Încheierea de rectificare, asa cum rezulta din conținutul acesteia se refera la lotul, conturat in galben in schitele de plan, vândut paratului H. G., fara nicio legătura cu lotul colorat in verde, vândut reclamanților din prezenta cauza. Așadar in contractul de vanzare-cumparare catrea H. G., notarul a greșit vecinii si in niciun caz loturile, iar incheierea de rectificare a avut ca obiect nu inversarea loturilor, ci pur si simplu rectificarea vecinătăților lotului colorat in galben in schitele de plan, lot cumpărat de H. G..
In consecința, reținând ca incheierea de rectificare se refera expres la lotul colorat in galben, proprietatea paratului H. G., acțiunea formulata de reclamanți, in sensul anularii încheierii de rectificare si lăsarea in posesie deplina a lotului colorat in verde este nefondata.
Reclamanții au cumpărat si au in posesie lotul colorat in verde si care nu face obiectul încheierii de rectificare.
În drept, L. E. și R. D. nu au invocat nici un temei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Asupra excepției lipsei calității procesual pasive:
1.1. În drept:
Potrivit art.137 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, evitând astfel continuarea unei judecăți inutile.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă și persoana obligată prin raportul juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic.
1.2. În speță:
Instanța reține că obiectul transmisiunii succesorale îi constituie patrimoniul persoanei fizice decedate, privit ca o universalitate juridică.
Principiul indivizibilității transmisiunii moștenirii rezultă din unitatea patrimoniului succesoral. Patrimoniul celui care lasă moștenirea, pe lângă faptul că este unitar, este privit, sub aspectul moștenirii, ca un tot indivizibil. Aceasta înseamnă că un succesibil nu va putea să accepte sau să renunțe doar la o parte din moștenire.
Astfel, fiecare moștenitor trebuie fie să accepte moștenirea potrivit vocației succesorale, fie să renunțe la ea.
În speță, L. E. și R. D. au acceptat moștenirea (art.1106 rap. la art.1108 alin.1 C.civ.).
Potrivit art.1133 C.civ., certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor. Din cuprinsul Certificatului de Moștenitor nr.247/20.11.2013 emis de BNPA O. N. și B. A. N. rezultă că L. E. și R. D. sunt fiicele moștenitoare ale defunctului pârât V. P..
Argumentele privind bunurile care au format masa succesorală, astfel cum acestea sunt menționate în certificatul de moștenitor, sunt irelevante față de împrejurarea că obiectul transmisiunii succesorale îl formează totalitatea drepturilor și obligațiilor care au valoare economică și au aparținut celui care lasă moștenirea. Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că defunctul tată a încheiat acte juridice generatoare de drepturi și obligații care, drepturi și obligații care, nefiind de natură exclusiv personală (caz în care s-ar fi stins odată cu moartea lui) s-au transmis pe cale succesorală fiicelor, ca urmare a acceptării moștenirii. Potrivit art.1114 alin.1 și alin.2 C.civ, acceptarea moștenirii consolidează transmisiunea moștenirii realizată de plin drept la data decesului, astfel că moștenitorii legali vor răspunde pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia. Nu mai puțin adevărat, un titlu executoriu obținut împotriva defunctului poate fi executat și împotriva moștenitorilor săi, astfel cum dispune art.1159 C.civ..
Față de considerentele reținute, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de L. E. și R. D. în calitate de pârâți – moștenitori ai defunctului V. P..
2. Asupra fondului cauzei:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „M. I.” sub nr. 5069/ 29.07.1996 (f. 10), B. S. - căsătorit cu B. V. - a cumpărat de la V. P. terenul intravilan situat în orașul C., ./104, în suprafață de 500 mp, colorat în verde pe schița plan - anexă la contract, cu următoarele vecinătăți: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. I. I.; V - propr. H. G..
La rândul său, pârâtul H. G. - căsătorit cu H. E. - a dobândit de la V. P., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996 la B.N.P. „M. I.” (f. 12), dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în orașul C., ./104, în suprafață de 500 mp, colorat în galben pe schița plan - anexă la contract, cu următoarele vecinătăți: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. B. S.; V - propr. Baia E..
În baza cererilor depuse la B.N.P. „M. I.” de către V. P. și H. G. (f. 43-44), notarul public a emis încheierea de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005 (f. 50), prin care a dispus rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996 la același birou notarial, în sensul că la pagina 1, paragraful 1 se va înscrie corect că „terenul intravilan proprietatea mea situat în orașul C., ce reprezintă . suprafață de 500 mp., colorat în galben pe schița de plan, cu vecinii: la N - moșt. B. M., la S - De 1095/110, la E - propr. I. I. și la V - propr. B. S.”, iar nu cum greșit s-a trecut dintr-o eroare de tehnoredactare: „terenul intravilan proprietatea mea situat în orașul C., ce reprezintă . suprafață de 500 mp., colorat în galben pe schița de plan, cu vecinii: la N - moșt. B. M., la S - De 1095/110, la E - propr. B. S. și la V - propr. Baia E.”.
Pârâtul H. G. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lotului 1 din . suprafață de 500 mp, la data de 19.05.2005, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996 și a încheierii de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005, astfel cum reiese din cartea funciară a acestui imobil (f. 133).
Reclamantul B. S. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lotului 2 din . suprafață de 500 mp, la data de 22.11.2011, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5069/ 29.07.1996, astfel cum reiese din cartea funciară a acestui imobil (f. 134).
În evidențele Serviciului Public de Impozite și Taxe C. reclamanții B. S. și B. V. figurează înscriși, de la data de 31.10.2011, cu terenul în suprafață de 500 mp identificat prin . 2, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5069/ 29.07.1996, iar pârâtul H. G. figurează înscris, de la data de 14.01.2005, cu terenul în suprafață de 500 mp identificat prin . 1, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996 și a încheierii de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005, astfel cum reiese din informațiile transmise instanței de această instituție (f. 175; 291).
Cele două loturi de teren deținute de părți precum și construcțiile edificate pe lotul folosit în prezent de către pârâții H. au fost identificate prin expertiza efectuată în cauză de expertul B. E. (f. 121-129).
În ceea ce privește primul capăt al cererii introductive, instanța constată că legea aplicabilă este cea de la data emiterii actului juridic a cărei nulitate se invocă (tempus regit actum), întrucât validitatea actelor juridice se apreciază potrivit regulilor stabilite de legea în vigoare la momentul încheierii acelor acte.
Așadar, validitatea încheierii de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005 va fi analizată prin raportare la prevederile Codului civil de la 1864, care stabilește la art. 948 condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții astfel: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Art. 969 din același cod stipulează: „(1) Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. (2) Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”
Acest ultim text de lege instituie principiul forței obligatorii a actului juridic bilateral sau multilateral, ce implică acordul părților contractante, principiu exprimat prin adagiul pacta sunt servanda.
În cazul de față Judecătoria constată că voința tuturor părților litigante a fost exprimată, la data de 29.07.1996, cu ocazia încheierii și autentificării contractelor de vânzare-cumpărare nr. 5069 și nr. 5070 la B.N.P. „M. I.”, în sensul ca reclamantul B. S. să cumpere de la V. P. terenul intravilan situat în orașul C., ./104, în suprafață de 500 mp, colorat în verde pe schița plan - anexă la contract, cu vecinătățile: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. I. I.; V - propr. H. G., iar pârâtul H. G. să cumpere de la același vânzător terenului intravilan situat în orașul C., ./104, în suprafață de 500 mp, colorat în galben pe schița plan - anexă la contract, cu următoarele vecinătăți: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. B. S.; V - propr. Baia E..
Sub aspectul efectelor juridice, instanța apreciază că prin încheierea de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005 se urmărește de fapt realizarea unui schimb între loturile dobândite în mod legal de cumpărătorii din cele două contracte, fără însă ca reclamanții să își fi exprimat acordul de voință în acest sens.
Punctul de pornire în formarea voinței juridice îl reprezintă nevoia simțită de o persoană, nevoie pe care vrea sa o satisfacă, iar, pe măsura ce reprezentarea scopului devine tot mai puternică se trece de la tendința la dorința de satisfacere a nevoii. În acest context începe procesul psihologic al deliberării și, ca urmare a apariției unui motiv determinant se trece la hotărârea de a încheia actul juridic, act care apare ca un mijloc de realizare a scopului propus.
Voința juridică reprezintă un element fundamental al actului juridic, fiind guvernată de două principii și anume cel al libertății actelor juridice și cel al voinței reale. Codul civil român a consacrat concepția subiectivă privind raportul dintre voința internă, reală a părților și voința declarată, exteriorizată, acordând prioritate voinței interne, putându-se pune în discuție valabilitatea actului juridic prin care s-a transmis dreptul subiectiv civil pe motiv de neconcordantă între voința internă și cea exprimată.
Așadar, potrivit art. 977 din Codul civil de la 1864 actul juridic se interpretează după voința internă (reală) a părților, însă din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul părțile ar fi urmărit, cu ocazia încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, transmiterea dreptului de proprietate asupra celor două loturi altfel decât se menționează în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. „M. I.” sub nr. 5069/ 29.07.1996 și nr. 5070/ 29.07.1996.
Cât privește susținerea fiicelor pârâtului V. P. în sensul că acesta nu a avut conștiința faptelor sale și a fost dus in fata notarului, semnând un act redactat de acesta, instanța reține că nu s-a produs nicio probă în sensul celor susținute.
Sub acest aspect este lipsită de relevanță atitudinea ulterioară a dobânditorilor, constând în modul concret în care este folosit terenul, respectiv că pârâții au început a folosi lotul dobândit de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5069/ 29.07.1996, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamanții și-ar fi dat acordul în acest sens.
Mențiunea din cuprinsul încheierii de rectificare, precum că dintr-o eroare de tehnoredactare s-ar fi trecut lotul greșit în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996, este nereală, întrucât cele două contracte de vânzare-cumpărare (în formele lor inițiale) au deplină corespondență în această privință, fiind întărită această concluzie de schița - anexă la ambele contracte, în cuprinsul căreia este relevat în culoare verde lotul dobândit de reclamantul B. S., cel cumpărat de pârâtul H. G. fiind relevat în culoare galbenă.
De altfel, în încheierea de rectificare se menționează tot lotul colorat în galben ca fiind cel dobândit de H. G., modificându-se doar vecinătatea din partea de vest a imobilului.
Notarul a emis încheierea de rectificare în temeiul căreia pârâtul H. G. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lotului 1 din . să fi avut acordul lui B. S. în acest sens, în condițiile în care acestei persoane urma să îi fie afectat dreptul de proprietate.
Or, potrivit principiului relativității efectelor actului juridic civil, un act juridic nu poate genera, în principiu, drepturi subiective și obligații pentru un terț, astfel că dreptul de proprietate dobândit de reclamanți nu poate fi afectat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996, rectificat prin încheierea nr. 6057/ 09.05.2005, acte juridice în care reclamanții nu sunt parte.
Una dintre condițiile de fond și esențiale ale actului juridic civil este cauza (scopul) acestuia, care constă în obiectivul urmărit la încheierea respectivului act. Pentru a fi valabilă, cauza trebuie să existe, să fie reală și să fie licită și morală.
Față de considerentele anterior reținute, Judecătoria apreciază cauza actului juridic civil reprezentat de încheierea de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005 ca fiind ilicită, întrucât este contrară normelor și principiilor de drept la care s-a făcut referire mai sus.
Totodată instanța reține că art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului statuează că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.”
Față de aceste prevederi și de situația de fapt anterior reținută, instanța consideră că, în situația în care ar gira, prin hotărârea sa, legalitatea încheierii de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005, s-ar aduce atingere principiului respectării proprietății și principiului securității raporturilor juridice. Ingerințe în dreptul de proprietate privată, prin hotărâri ale instanțelor naționale au fost constate de Curtea europeană a drepturilor omului în cauze precum V. c. României, Brumărescu c. României, S. și alții c. României, reținându-se în mod constant că instanța europeană protejează drepturi „concrete și efective”.
Nevalabilitatea cauzei datorată absenței scopului imediat ori când cauza este ilicită sau imorală conduce inevitabil la nulitatea absolută a actului juridic.
În concluzie, asupra primului capăt al cererii de chemare în judecată, pe care îl consideră întemeiat, Judecătoria se va pronunța în sensul admiterii, dispunând anularea încheierii de rectificare nr. 6057/ 09.05.2005 emisă de B.N.P. „I. M.”.
Față de considerentele anterior expuse, primul argument invocat de L. E. și R. D. în calitate de pârâți – moștenitori ai defunctului V. P. este cu totul irevant întrucât prin acesta cele două fiice au insistat în a demonstra că nu pot avea calitate procesual pasivă doar pentru că cele două acte juridice au fost încheiate de tatăl defunct.
Referitor la cel de-al doilea capăt al cererii introductive, privind revendicarea imobilului-teren situat în C., ./104, lot 2, colorat în verde pe schița plan - anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „M. I.” sub nr. 5069/ 29.07.1996, având următoarele vecinătăți: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. I. I.; V - propr. H. G., Judecătoria reține, față de folosința actuală exercitată de părți asupra celor două loturi, precum și de modul în care sunt înregistrate în evidențele O.C.P.I. și S.P.I.T. drepturile de proprietate ale părților, că lotul revendicat este lotul 1, iar nu lotul 2, astfel cum în mod eronat s-a indicat în cererea introductivă. Că este așa, reiese fără putință de tăgadă din individualizarea terenului făcută de reclamanți, în deplină concordanță cu mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „M. I.” sub nr. 5069/ 29.07.1996 și potrivit schiței-anexe la acel contract. Mai trebuie menționat că, la momentul încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, . era împărțită în loturi, această distincție (lot 1, lot 2) făcându-se cu ocazia înregistrării la O.C.P.I. și S.P.I.T.
În drept, instanța reține incidența prevederilor Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/ 2009, întrucât acțiunea în revendicare a fost promovată după . legii noi.
Astfel, art. 555 alin. 1 din acest cod stipulează: „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”.
La rândul său, art. 557 alin. 1 prevede că „dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși”.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o acțiune petitorie ce tinde la stabilirea directă a dreptului de proprietate al reclamantului.
În cauza de față instanța constată că reclamanții B. S. și B. V. își justifică propria calitate de proprietari asupra terenului revendicat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „M. I.” sub nr. 5069/ 29.07.1996, în vreme ce pârâții H. G. și H. E. dețin folosința în fapt a acestui imobil, invocând drept titlu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996, rectificat prin încheierea nr. 6057/ 09.05.2005.
Cum această instanță a reținut deja că încheierea de rectificare exhibată de pârâți este lovită de nulitate absolută, rezultă că soții H. nu fac dovada calității lor de proprietari asupra terenului revendicat de reclamanți, astfel că acțiunea în revendicare promovată de reclamanții B. S. și B. V. urmează a fi admisă, cu consecința obligării pârâților să lase acestora, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul-teren situat în C., ./104, lot 1, colorat în verde pe schița plan - anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „M. I.” sub nr. 5069/ 29.07.1996, având următoarele vecinătăți: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. I. I.; V - propr. H. G..
Capătul al treilea al cererii de chemare în judecată (obligarea pârâților H. G. și H. E. la demolarea construcțiilor provizorii ridicate pe terenul reclamanților) urmează a fi analizat odată cu cererea reconvențională (obligarea reclamanților-pârâți la plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren), între acestea existând o interdependență firească.
În această privință se reține incidența următoarelor prevederi din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/ 2009:
● Art. 582 - „ (1) În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul: a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau b) să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia; sau c) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. (2) Desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.”
● Art. 586 - „ (1) Autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său. (2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege.”
Prin expertiza tehnică imobiliară realizată în cauză de către expertul B. E. s-a constatat că pe terenul reclamanților, folosit în prezent de pârâții H. G. și H. E., aceștia din urmă au edificat, fără autorizație de construire, următoarele lucrări:
- o cameră din bolțari de beton, în suprafață de aproximativ 2,50 x 3,00 m;
- un hol din structură ușoară din lemn, în suprafață de aproximativ 1,00 x 2,50 m;
- o bucătărie din structură ușoară din lemn, în suprafață de aproximativ 2,50 x 3,50 m;
- un garaj din structură ușoară din lemn, în suprafață de aproximativ 2,50 x 3,50 m;
- un puț absorbant, cu adâncimea de aproximativ 14 m și diametrul de 110 mm;
- cămin de beton pentru hidrofor, cu dimensiunile de 1,20 x 1,20 m;
- o platformă de beton în suprafață de 3,30 x 3,55 m;
- o platformă de beton în suprafață de 3,90 x 2,45 m;
- trotuare cu lățimea de 0,40 m, pe o lungime totală de 43 ml;
- un beci amplasat sub placa pardoselii de la bucătărie, cu dimensiunile 2,10 x 1,90 m și cu înălțimea de 1,90 m;
- o magazie din structură ușoară din lemn, în suprafață de 4,25 x 2,75 m;
- un gard ridicat la stradă, pe o lungime de 9 ml, din zidărie și panouri din fier forjat.
În cazul nostru, pârâții H. G. și H. E. nu pot invoca buna-credință în efectuarea construcțiilor existente pe terenul reclamanților, întrucât lucrările respective au fost întreprinse fără autorizație de construire, potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/ 1991, aspect atestat prin adresa nr. R61967/ 31.05.2012 a Primăriei Municipiului C. (f. 169).
De asemenea, în cuprinsul raportului de expertiză se reține că, față de lipsa autorizației de construire, pârâții au fost amendați prin procesul-verbal de contravenție nr._/ 25.06.2012.
Așa fiind, cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată urmează a fi admis, iar pârâții H. G. și H. E. vor fi obligați să desființeze, pe cheltuiala lor, toate lucrările anterior individualizate.
Pe cale de consecință, cererea reconvențională este apreciată ca fiind neîntemeiată, reclamanții neputând fi obligați la plata sporului de valoare dobândit de imobil, decât în cazul reglementat de art. 581 lit. a) din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/ 2009, respectiv dacă constructorii ar fi fost de bună-credință, iar proprietarii terenului și-ar fi manifestat dorința de a deveni proprietari și pe construcțiile ridicate fără acordul lor.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâților, căzuți în pretenții, instanța îi va obliga pe aceștia să plătească reclamanților sumei de 6631, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (4228 lei), timbru judiciar (3 lei), onorariu de expert suportat de reclamanți (500 lei) și onorariu de avocat (1900 lei), dovedit cu chitanțele . nr._/ 26.05.2012 (f. 26/ 314), . nr._/ 15.10.2012 (f. 312) și . nr. 166/ 10.06.2013 (f. 313).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de L. E. și de R. D. în calitate de pârâți – moștenitori ai defunctului pârât V. P..
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții B. S. și B. V., ambii domiciliați în Mun. C., Valul lui T. nr. 23, J. C., în contradictoriu cu:
- pârâții H. G. (CNP_), H. E., ambii cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 1, Apt. 37, J. C.
- pârâții – moștenitori ai defunctului pârât V. P.:
- L. E. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 3, Apt. 16, J. C.
- R. D. (CNP_), cudomiciliul în Mun. C., ., J. C..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de către pârâții-reconvenienți H. G. și H. E., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți B. S. și B. V..
Anulează încheierea rectificare nr. 6057/ 09.05.2005, emisă de B.N.P. „I. M.” în referire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5070/ 29.07.1996, la același birou notarial.
Obligă pârâții H. G. și H. E. să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul-teren situat în C., ./104, lot 1, colorat în verde pe schița plan - anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „M. I.” sub nr. 5069/ 29.07.1996, având următoarele vecinătăți: N - moșt. B. M.; S - De 1095/110; E - propr. I. I.; V - propr. H. G..
Obligă pârâții H. G. și H. E. să desființeze, pe cheltuiala lor, toate lucrările efectuate pe terenul reclamanților, fără acordul acestora, respectiv:
- o cameră din bolțari de beton, în suprafață de aproximativ 2,50 x 3,00 m;
- un hol din structură ușoară din lemn, în suprafață de aproximativ 1,00 x 2,50 m;
- o bucătărie din structură ușoară din lemn, în suprafață de aproximativ 2,50 x 3,50 m;
- un garaj din structură ușoară din lemn, în suprafață de aproximativ 2,50 x 3,50 m;
- un puț absorbant, cu adâncimea de aproximativ 14 m și diametrul de 110 mm;
- cămin de beton pentru hidrofor, cu dimensiunile de 1,20 x 1,20 m;
- o platformă de beton în suprafață de 3,30 x 3,55 m;
- o platformă de beton în suprafață de 3,90 x 2,45 m;
- trotuare cu lățimea de 0,40 m, pe o lungime totală de 43 ml;
- un beci amplasat sub placa pardoselii de la bucătărie, cu dimensiunile 2,10 x 1,90 m și cu înălțimea de 1,90 m;
- o magazie din structură ușoară din lemn, în suprafață de 4,25 x 2,75 m;
- un gard ridicat la stradă, pe o lungime de 9 ml, din zidărie și panouri din fier forjat.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 6631 cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Cu drept de recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 22.04.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 23.04.2015/ . exp.
Comunicat . exp.
| ← Succesiune. Sentința nr. 4162/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4165/2015. Judecătoria... → |
|---|
