Validare poprire. Sentința nr. 9989/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9989/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 16594/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.9989
Ședința din publică din data de 18.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :O. C. M.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect validare poprire, acțiune formulată de petentul B. B. S. L., cu sediul în C., . nr.129, jud.C., pentru creditorul . SRL, cu sediul procesual ales în C., ., ., jud.C., în contradictoriu cu debitorul G. D., cu domiciliul în Medgidia, ., jud.C., și terțul poprit .., cu sediul în Medgidia, ..4, jud.C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 16.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 18.09.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.06.2015 sub nr._, petenta Birou executor Judecătoresc B. S. L. a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit ..
În motivarea cererii, a arătat că prin cererea înregistrată la sediul biroului acesteia la data de 17.02.2014, creditoarea E. K. Romania SRL a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 22 din data de 24.08.2005 împotriva debitoarei G. D. pentru suma de 2205,70 lei, sumă reprezentând credit restant, dobândă restantă, commission de administrare restant și penalizări, deoarece debitoarea nu și-a executat de bună voie obligațiile stabilite în titlul executoriu.
A precizat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile în termen de 5 zile de la comunicarea adresei de înființare a popririi, astfel că cererea de validare a popririi este întemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 789 Cod procedură civilă.
Petenta a depus la dosarul înscrisuri.
Debitoarea și terțul poprit nu au depus întâmpinare.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 790 Cod procedură civilă, competența materială și teritorială asupra cererilor de validare a popririi aparține instanței de executare.
Art. 651 Cod procedură civilă definește această noțiune. În forma inițială, instanța de executare a fost judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Prin Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16 iulie 2014, această dispoziție a fost declarată neconstituțională.
În lipsa unui text de lege special, instanța competentă a soluționa cererile în materia executării silite date în competența instanței de executare a fost determinată potrivit regulii de drept comun, prevăzută de art. 107 Cod procedură civilă, ca fiind instanța de la domiciliul sau sediul debitorului.
Lacuna legislativă a fost complinită prin Legea nr. 138/2014, care a intrat în vigoare la data de 19.10.2014 și a modificat art. 651Cod procedură civilă în sensul că instanța de executare este instanța de la domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării organului de executare.
Situația existenței unei succesiuni de legi în timp este reglementată de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Deși executarea a început sub imperiul Codului civil în forma sa inițială, iar încuviințarea acesteia a fost dată de către Judecătoria C. ca instanță de executare, declararea ca neconstituțională a unei dispoziții legale are ca efect înlăturarea respectivei norme din ordinea juridică internă, fără ca aceasta să poată produce efecte în continuare. Astfel, declararea neconstituționalității nu poate fi asimilată unei abrogări, cu consecința aplicării dispozițiilor procesuale care reglementează situația apariției unei succesiuni de legi în timp, ci efectele sale sunt mai extinse, în sensul menționat anterior.
În consecință, instanța apreciază că art. 651 Cod procedură civilă în forma sa inițială nu mai produce efecte la acest moment, chiar dacă potrivit art. 25, la care s-a făcut referire, executarea este supusă dispozițiilor în vigoare la momentul începerii acesteia.
În lumina argumentelor expuse anterior, instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, în circumscripția căreia se află domiciliul debitoarei G. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. C. M. C. A.
Red.thred. Jud. O.C.M../18.09.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 7ex/18.09.2015
Comunicări./ 4ex/24.09.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
