Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8983/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8983/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 17556/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8983
Ședința publică din data de 20.08.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, acțiune formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ..R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoare av. fără delegație la dosar, în substituire pentru av. C. F., lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional titular al creditoarei să se prezinte, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua apelare a cauzei, se prezintă pentru creditoare av. C. F., lipsă fiind debitoarea.
Instanța acordă cuvântul pe competență.
Reprezentantul creditoarei apreciază că Judecătoria C. este competentă să soluționeze prezenta cauză, având în vedere art. 18 din contractul încheiat de părți care prevede că instanța competentă să soluționeze conflictele intervenite între părți este cea de la sediul prestatorului. Precizează că și locul executării unora dintre obligațiile contractuale este în C..
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în temeiul art.131 Cod pr. civ., instanța constată că Judecătoria C. este competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere general, material și teritorial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Creditoarea, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 C., fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei, încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și, nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul creditoarei pune concluzii de admitere a acțiunii și de obligare a debitoarei la plata sumelor solicitate, fiind vorba de penalități de întârziere. Precizează că, potrivit convenției părților, partea adversă avea obligația achitării la scadență a debitului principal ce rezultă din facturile însușite la plată și aflate la dosarul cauzei, debit ce a fost achitat ca urmare a somației adresate de societatea creditoare în procedura prealabilă reglementată de art. 1013 și următoarele C.. Arată că în art. 15 din contractul încheiat de părți este inserată o clauză penală care dă dreptul creditoarei de a pretinde penalități de întârziere în situația în care obligația de plată a debitului principal nu este achitată la scadență. Menționează că acest conținut al convenției nu a fost contestat de partea adversă și nici executarea cu întârziere a obligațiilor, precum nici modul de calcul al penalităților. Cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.07.2015, sub nr._, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea ..R.L solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să emită o ordonanță de plată prin care se fie obligată debitoarea la plata sumei de: 6.771,72 lei – contravaloare penalități de întârziere calculate de la scadența facturii fiscale și până la data de 27.05.2015 (data executării obligației de plată), potrivit art. 15 din contractul nr. 2171/28.01.2015.
În motivarea cererii, creditoarea a învederat că, în baza contractului de prestări servicii nr. 2171/28.01.2015 încheiat cu debitoarea, a prestat servicii de transport al unor cantități de cereale, astfel cum rezultă din scrisorile de transport și bonurile de cântar anexate în cauză. Astfel, a mai arătat că pentru serviciile prestate a emis factura fiscală nr. 1005/03.02.2015, în valoare totală de 6.704,68 lei, scadentă conform art. 5 din contractul încheiat de părți.
Creditoarea a menționat că societatea sa și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract, însă societatea debitoare nu a achitat contravaloarea facturii fiscale emise și nici penalitățile de întârziere în cuantum de 6.435,84 lei, calculate potrivit art. 15 din contractul nr. 2171/28.01.2015.
De asemenea, creditoarea a precizat că a încercat să rezolve acest diferend financiar cu debitoarea, aceasta din urmă fiind notificată conform art. 1014 cod proc. civ. să plătească debitul principal și penalitățile de întârziere acumulate.
Astfel, a menționat creditoarea că în urma notificării, la data de 27.05.2015, debitoarea . a înțeles să achite debitul principal în cuantum de 6.704,68 lei, rămânând un rest de plată neachitat, reprezentând penalitățile de întârziere anterior menționate.
Or, conform art. 15 din contract, în caz de neexecutare, la scadență, a obligațiilor de plată asumate, societatea debitoare s-a obligat și la plata penalităților de întârziere de 1%/zi de întârziere, penalități care se ridică la cuantumul de 6.771,72 lei, calculat de la data scadenței obligației de plată și până la data efectuării plății debitului principal, respectiv până la data de 27.05.2015.
Creditoarea consideră că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și următoarele C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contract de prestări servicii nr. 2171/2014, factura fiscală nr. 1005/03.02.2015, situație calcul penalități, scrisoare de transport, tichete cântar, somație de plată, extras de cont –plată debit principal emis de Raiffesisen Bank.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat, pentru creditoare, proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între creditoare, în calitate de prestator, și debitoare, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 2171/28.01.2015 având ca obiect prestări-servicii transport cu autobasculante.
În derularea raporturilor contractuale, creditoarea a emis factura fiscală nr. 1005/03.02.2015 pentru o sumă totală de 6.704,68 lei.
Potrivit art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Mai mult, instanța are în vedere și prevederile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ. potrivit cărora, în cazul nedepunerii întâmpinării de către debitor, față de împrejurările cauzei, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. Întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare, prin interpretarea textului citat rezultă că aceasta nu a contestat creanța, aceasta fiind astfel recunoscută.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 C.pr.civ., instanța reține că, în cauză, creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe în cuantum de 6704,68 lei reprezentând contravaloare factură emisă în baza contractului. De altfel, constatăm că acest debit principal a fost recunoscut de către debitoare și achitat la data de 27.05.2015, astfel cum rezultă din extrasul de cont emis de Raiffesisen Bank și depus la dosar de către creditoare în probațiune.
În speță, constatăm că societatea creditoare solicită obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere contractuale în cuantum de6.771,72 lei, calculat de la data scadenței obligației de plată și până la data efectuării plății debitului principal, respectiv până la data de 27.05.2015.
Instanța reține că, potrivit art. 15 din contract, părțile au stabilit că, în caz de neplată, se vor percepe penalități de 1% din suma datorată totalul penalităților putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
În conformitate cu prevederile potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora. Daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că debitoarea a achitat creditoarei debitul principal stabilit potrivit facturii fiscale nr. 1005/03.02.2015 (cu data scadentă de plată la 10 zile de la data emiterii facturii), abia la data de 27.05.2015, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., debitoarea fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi în parte. Astfel, conform tabelului de calcul al penalizărilor existent la dosar, debitoarea datorează, penalități în cuantum de 6.771,72 lei, calculat de la data scadenței obligației de plată și până la data efectuării plății debitului principal, respectiv până la data de 27.05.2015.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța va admite cererea și o va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei în cuantum de 6.771,72 lei, cu titlu de penalități de întârziere contractuale, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, debitoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu debitoarea ..R.L, cu sediul în Cetatea de Balta, ., jud. A..
Somează debitoarea la plata către creditoare a sumei în cuantum de 6.771,72 lei, cu titlu de penalități de întârziere contractuale, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/24.08.2015
Emis2com, azi, .
| ← Evacuare. Sentința nr. 9016/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
