Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2939/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2939/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 2939/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2939
Ședința din camera de consiliu de la 03.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. E.
GREFIER: R. F.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât P. M., având ca obiect cerere de valoare redusă
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.08.2015, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015 sub nr._, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă (Titlul X din Cartea a VI-a a Codului de procedură civilă), reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta P. M., solicitând instanței să oblige parata la plata sumei de 598,62 lei cu titlu de debit principal, la care să se adauge suma de 205,45 lei din care 19,27 lei reprezintă penalități de întârziere și suma de 186,18 reprezintă taxa de debranșare și penalități la taxa de debranșare. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, creditoarea reclamantă a arătat că debitoarea pârâtă datorează sumele solicitate în virtutea relațiilor contractuale derulate între acestea. Astfel, creditoarea arată că a prestat servicii de furnizare energie electrică în beneficiul debitoarei însă aceasta nu a onorat facturile emise. Creditoarea a mai susținut că solicită dobânda convențională calculată pentru suma datorată de debitoare.
Reclamanta a învederat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025-1032 C. proc. civ.
Reclamanta a arătat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, un set de înscrisuri.
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei .
Pârâtei i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă acesta nu a formulat răspuns, deși a primit înștiințările instanței.
Sub aspect probatoriu s-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei. Legal citată, pârâta nu s-a prezentat pentru a fi administrată proba cu interogatoriul.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, între cele două părți s-au derulat o . raporturi comerciale, dovada acestora fiind reprezentată Contractul pentru furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. M/1/_ din 19.06.2013 semnat de ambele părți și de facturile fiscale anexate la cererea de chemare în judecată. Astfel, reclamanta a prestat servicii de furnizare energie electrică în beneficiul pârâtei.
În baza relațiilor contractuale desfășurate între părți, creditoarea a emis către debitoare o . facturile fiscale neachitate de pârât.
Pe cale de consecință, instanța reține că, reclamanta a prestat pârâtului serviciile facturate care însumează un total de 598,62 lei.
În drept, instanța reține că, în baza art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Totodată, conform art. 1240 C.civ. voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris, legea neimpunând în acest caz forma scrisă a contractului ad validitatem.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C pr. civ., prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
In cazul in care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o suma de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența obligației. Operează astfel în sarcina debitorului o prezumție de vinovăție, iar daca acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezuma ca nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Examinând aceste dispoziții legale în raport de situația de fapt reținută mai sus, reținând și atitudinea debitoarei care nu a furnizat vreun răspuns in raport de solicitarea reclamantului, având in vedere si disp. art 1030 alin 2 teza finala, precum și ale art. 358 C.pr.civ., în conformitate cu art. 239 NCPC a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 598,62 lei asupra patrimoniului debitorului, constatată printr-un înscris, respectiv prin contractul semnat și facturile mai sus menționate depuse la dosar.
Instanța retine așadar ca obligația debitorului de a plăti contravaloarea serviciilor furnizate, corelativa dreptului de creanță pretins de creditoare, a fost asumată de debitor prin semnarea contractului în baza căruia au fost emise facturile, făcând astfel dovada raportului juridic de drept în baza căruia s-a născut obligația debitoarei de plata a serviciilor prestate de creditoare.
Instanța constată caracterul cert al creanței. Caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în conținutul facturilor fiscale. În privința caracterului exigibil al creanței instanța reține că acestea au ajuns la scadență.
Constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului pentru energia electrică furnizată de reclamanta, obligație pe care și-a asumat-o în mod legal, instanța o va obliga pe aceasta la plata sumei de 598,62 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare servicii prestate si neachitate.
În ce privește capătul accesoriu de cerere, instanța reține că, potrivit art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege. În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ar fi mai mic. În acest context, instanța constată că reclamanta a solicitat dobânda convențională aferentă debitului principal. Mai constată instanța că potrivit prevederilor clauzei contractuale 11 alin. (2) lit. a, „penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare”. În acest context, instanța va admite cererea creditoarei și va obliga debitoarea să achite dobânda penalizatoare, astfel cum aceasta a fost calculată de reclamantă.
Totodată, având în vedere prevederile contractuale referitoare la suportarea de către pârâtă a cheltuielilor legate de deconectare, instanța va obliga pârâta și la plata taxei de debranșare și a penalităților aferente acesteia.
În temeiul art.1031 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va admite cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 39 în contradictoriu cu pârâta P. M. cu domiciliul în DOMNESTI, GARII, nr. 22A.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 598,62 lei reprezentând contravaloarea debitului principal la care se adaugă 205,45 lei din care 19,27 lei reprezintă penalități de întârziere și suma de 186,18 reprezintă taxa de debranșare și penalități la taxa de debranșare.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Cornetu.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. R. F.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2772/2015. Judecătoria CORNETU | Pretenţii. Sentința nr. 2910/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
