Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 857/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 857/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 857/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.857
Ședința publica din data de 09.03.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: M. E. D.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant S. V. N. și pe pârât T. D. C. CU D.. ALES LA CIA I. G., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică reclamanta a răspuns personal și asistata de apărător ales, doamna avocat Radescu I., cu împuternicire avocatiala . nr._, pârâtul personal si asistat de apărător ales, doamna avocat T. D. C., cu imputernicire avocatiala . nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza faptul ca doamna avocat Radescu I. a depus prin serviciul registratura, la data de 09.03.2015 cerere de lasare a cauzei la a doua strigare.
Sunt legitimate părtile din prezenta cauza, reclamanta prezentand CI . nr._, paratul prezentand CI . nr._.
Instanta invoca din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Cornetu, avand in vedere prevederile art. 114 din NCPC si acorda cuvantul pe exceptia invocata.
Reclamanta prin apărător apreciaza ca Judecatoria sectorului 3 Bucuresti este competenta in solutionarea prezentei cauze, intrucat in circumscriptia acestei instante se afla domiciliul minorului, acesta fiind si motivul pentru care a introdus actiunea la Judecatoria sectorului 3 Bucuresti.
Paratul prin apărător lasa la aprecierea instantei.
Instanta retine cauza în pronuntare pe exceptia invocata.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._/301/2014 reclamanta S. V.-N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. D. C. exercitarea autorității părintești pentru minorul T. A. –A. născut la dat de 29.03.2004 în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă, plata pensiei de întreținere în sarcina pârâtului în cota de 1/4 din veniturile nete ale acestuia de la data introducerii acțiunii până la majoratul minorului, stabilirea unui program de vizitare a minorului în favoarea tatălui, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a precizat că din anul 2002 părțile au început o relație de concubinaj, iar în anul 2004 s-a născut minorul A.-A..
Relațiile dintre părți au decurs normal până când minorul a împlinit vârsta de 7,8 luni când părțile s-au mutat împreună în București și pârâtul a început să consume băuturi alcoolice, pe fondul acestui consum devenind violent, atât fizic cât și verbal.
A mai arătat reclamanta că a suportat acest comportament violent mai mulți ani, sperând că de dragul copilului pârâtul se va schimba si va deveni mai responsabil, însă din luna ianuarie 2011 pe fondul consumului de alcool, acesta a devenit foarte violent cu reclamanta, lovind-o în fața copilului, spărgându-i timpanul, motiv pentru care a necesitat îngrijiri medicale. În aceste condiții, reclamanta a fost nevoită să se mute împreună cu minorul în alt loc pentru a-l proteja de violența tatălui său.
Reclamanta a precizat că de la acea dată pârâtul nu s-a mai interesat de minor decât foarte rar si nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea lui.
Mai mult decât atât, în cele câteva rânduri când pârâtul l-a luat pe minor în vizită, îl ducea în vizită la diverse femei cu care avea relații, nu comunica deloc cu minorul și îl lovea atunci când minorul nu se juca cu copiii acestor femei.
A precizat reclamanta că minorul este o fire extrem de sensibila si introvertita care, din cauza comportamentului tatălui nu se manifesta in prezenta acestuia cu dezinvoltura ci este retras si se teme ca acesta sa nu-1 bata din nou. Practic tatăl lui este un străin pentru el si il percepe ca atare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 505 coroborat cu art. 483, art. 496, art. 499 Cod Civ, art. 194-195 Cod proc.civ.
În dovedire, reclamanta a atașat în copie următoarele înscrisuri: certificat de naștere minor, certificat medico-legal, acte medicale, precum și adeverință de venit și caracterizare minor.
La data de 9.09.2014 pârâtul a depun întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a precizat că din anul 2002 a inceput o relație de prietenie cu reclamanta in urma căreia in data de 29.03.2004 s-a născut minorul T. A.-A. .Desi a dorit sa aiba o familie bazata pe dragoste, respect si sprijin reciproc chiar daca pe parcursul acestei relații parata i-a dat de foarte multe ori motive sa se indoieasca de sentimentele sale pentru el, a trecut totul cu vederea urmare a faptului ca erau deja părinți, ignorând sfaturile persoanelor apropiate care i-au relatat adevăratul caracter al viitoarei sale soții pe care insa, orbit de dragostea pentru reclamantă, refuza sa-l recunoasca, sperând in sinea sa ca aceasta se va maturiza cu timpul si va deveni o soție responsabila.
Nașterea minorului a survenit relativ repede iar relațiile de familie decurgeau normal pana in a doua parte a anului 2010 cand parata s-a îndepărtat brusc de familie, adoptând un comportament bizar si întreținând o relație extraconjugala cu un alt bărbat. Desi i-au comunicat mai mulți prieteni si membri ai familiei sale cat si a familiei concubinei ca se intalneste frecvent cu aceeași persoana a refuzat sa accepte acest lucru pana in ziua cand i-a comunicat ca si-a găsit marea iubire si ca intre părți nu mai poate fi nimic chiar daca au un copil.
Folosindu-se in permanenta de dragostea pârâtului imensa pentru copil reușea sa îl convingă sa treaca cu vederea aventurile ei, iar in toata aceasta perioada a încercat sa calmeze spiritele neavand relații in contradictoriu cu concubina sa, pentru a nu incinge si mai mult spiritele, tocmai pentru a asigura pacea in familie, conduita pe care a adoptat-o pe întreaga durata a căsniciei, reclamanta fiind aceea care a avut in permanenta ultimul cuvant. A precizat pârâtul că sub imensul stres si gradul ridicat de oboseala pe care le-a acumulat nu mai suportam nemulțumirile soției sale dar in căutarea liniștii si din dorința de a fi alături de copil a acceptat tot ceea ce dorea sa faca.
Pârâtul a mai menționat că fata de el si de copil, reclamanta manifesta un dezinteres total, că el era cel care se ocupa in exclusivitate de toate necesitățile gospodărești si familiale fiind ajutat de către familia sa, deoarece reclamanta venea uneori acasă la ore foarte târzii motivând ca s-a saturat de atâtea responsabilități si iese in parc sau la aer sa se relaxeze. F. de pârât, reclamanta manifesta un total dezinteres, atat din punct de vedere afectiv, cat si sub aspectul vieții intime, casa părților transformandu-se cu timpul . reclamanta venea si pleca doar pentru schimburi vestimentare manifestandu-se verbal cu o violenta deosebita nu numai asupra sa dar si asupra minorului adoptând un comportament virulent si plin de injurii in toate discuțiile pe care le purtau împreuna, aceasta nu ținea cont ca in nenumărate ocazii aceste ieșiri necontrolate aveau loc de fata cu alte persone si chiar in prezenta minorului.
Desi înstrăinarea reclamantei fata de copil s-a accentuat, iar acesta suferea vizibil de lipsa de afecțiune si de interes a mamei fata de preocupările lui, pârâtul a încercat sa depășească acest moment insa la începutul anului 2011 prietenul reclamantei a venit si a luat-o împreuna cu minorul si bagajele in timp ce el era la serviciu. A rugat-o sa vina acasă măcar de dragul copilului ca aventurile de genul asta sunt trecătoare ,sa reia cursul normal al vieții de familie insa totul a fost in zadar.
Chiar daca a reușit sa vadă minorul foarte rar, întrucât reclamanta il muta de la o adresa la alta, in momentul in care poartă discuții cu acesta îi relatează ca nu cunoaște de ce este mutat in diverse locuri si ca isi dorește sa petreacă cât mai mult timp împreuna, sa meargă in vacante, sa-i fie alături in prima zi de scoală, sa petreacă sărbătorile împreuna si ca si-ar dori sa aibă cât mai multe activități împreuna.
A subliniat pârâtul că tot ceea ce știe despre minor de aproximativ un an si jumătate sunt lucruri pe care le află de la rudele reclamantei. Desi a incercat de nenumărate ori sa o convingă sa accepte sa aibă legaturi normale si firești cu copilul, aceasta a refuzat categoric motivând ca de cate ori îl vede minorul se îndepărtează apoi de ea si mai mult de atat întrucât deja s-a căsătorit, poate avea alti copii.
Pe cerereaa reconventionala formulata in contradictoriu cu Saivan V.- N., pârâtul a solicitat exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești; stabilirea domiciliului minorului la tată, obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului de la data introducerii prezentei acțiuni si pana la majoratul acestuia, precum și obligarea reclamantei-paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta acțiune.
In subsidiar, pârâtul-reclamant a solicitat încuviințarea următorului program de vizitare a minorului: la sfârșit de săptămâna de vinerea de la ora 16 pana duminica la ora 19 de doua ori pe luna respectiv prima si a treia săptămâna din luna cu excepția lunii august, în vacantele de primavera si iarna cate o săptămâna, iar in vacanta de vara o luna, respectiv 01 august-01 septembrie, de sărbătorile religioase alternativ in anii impari prima si a doua zi de paste, in anii pari, zilele de 1 si 2 Mai si zilele de 24,25,26 Decembrie, in anii impairi perioada 27.12-05.01 si de ziua de naștere si ziua onomastica a tatălui si in anii impairi si anii pari; în perioada programului stabilit tata sa poată parași tara cu minorul fara acordul mamei, în cazul in care copilul suferă de o boala, mama sa fie obligata sa îl anunțe in cel mult 2 ore din momentul in care a aflat iar eventualele cheltuieli sa fie suportate in cote egale, regulile cu privire la creșterea si educarea minorului in domeniile importante din viata lui sa fie aceleași in ambele case, problemele importante in legătura cu minorul (activitățile si performantele școlare, activitățile extrascolare, excursiile, taberele, competițiile, starea de sănătate si grupul de prieteni) părinții sa decidă împreuna, deciziile cu privire la religia minorului si frecventa participărilor la serviciul religios sa fie luate de ambii părinți, deciziile in legătura cu problemele curente sa fie luate separat: rutina zilnica, efectuarea temelor, alimentație, cumpăraturi (îmbrăcăminte, încălțăminte), de zilele de naștere si de zilele onomastice ale minorului, iar parata sa nu poate schimba domiciliul minorului in alta localitate sau in străinătate decât cu acordul scris al tatălui.
A arătat pârâtul că motivele cererii reconvenționale sunt cele descrise în întâmpinare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 505 rap la art.483 C.civ., art.496 C.civ, art.499 C.civ si art.401 C.civ.
La data de 30.09.2015 reclamanta-pârâta a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, precizând că motivarea paratului-reclamant din întâmpinarea depusa la dosar, insusita si prin cererea reconventionala nu are nici o legătura cu realitatea. Practic, persoana pe care o descrie ca fiind reclamanta nu este altcineva decât el, el este cel care si-a neglijat relația in totalitate, căruia nu i-a pasat de copil si nu a contribuit cu nimic pana in prezent la creșterea si educarea lui, care este practic un străin pentru băiat si cel care a avut multe alte relații cu diverse femei in perioada in care au conviețuit.
Nici pe departe nu este adevărata afirmația paratului ca nu i s-a permis sa aiba legaturi cu copilul, in condițiile in care, pana in vara anului trecut acesta il lua pe minor in fiecare sfârșit de săptămâna, de vineri pana duminica inclusiv. In acest interval il ducea la locuința diferitelor femei cu care ieșea, care aveau si ele, unele, copii, minorul fiind obligat sa se joace cu aceștia, chiar daca nu voia. Aceste vizite au incetat anul trecut cand minorul a venit acasă plângând, rugandu-o sa nu il mai lase sa meargă la tatăl sau deoarece acesta 1-a bătut ca nu a vrut sa se joace cu copii uneia dintre femeile respective. Din acel moment paratul nici nu a mai dat vreun semn de viata, in prezent el recasatorindu-se si având alta familie.
Reclamanta-pârâta a arătat că în prezent copilul se dezvolta in mod normal si echilibrat alături de mama sa care se ocupa intens de educația lui, facand sacrificii pentru a-i asigura toate cele necesare, ca părinte singur. La scoală a avut inca de la inceput rezultate foarte bune, fiind mereu printre fruntași, a câștigat premii la diverse concursuri, joaca si tenis de masa, unde a si obținut un premiu pana in prezent.
In condițiile in care, paratul nu a avut un comportament echilibrat fata de minor, pe care 1-a jignit, lovit, neimplicandu-se in niciun fel in educația băiatului, fiind practic un străin pentru acesta, acum vine și solicita ca minorului sa-i fie stabilita locuința la tata, însă nu dovedește decât o dorința absurda de răzbunare, pe mama si in primul rand pe copil. Acesta nu stie ce pasiuni are minorul, ce sport preferat are, ce sport practica, nu a fost niciodată la scoală sa se intereseze de situația lui școlara (unde nu putea sa-i interzică nimeni sa meargă, daca ar fi asa cum susține acesta). Mai mult decât atat nu 1-a interesat nici măcar faptul ca fiul sau are nevoie de haine si rechizite pentru scoală, necontribuind cu nimc in acest sens.
In condiiile in care paratul-reclamant este o fire violenta, i-a produs reclamantei un prejudiciu funcțional cand a batut-o pana i-a spart timpanul, iar minorul a fost martor al agresiunii si a fost lovit si el, este evident ca paratul-reclamant nu pune interesul minorului pe primul plan, ci da dovada doar de o dorința de răzbunare, care i-ar putea dauna copilului, in prezent si in viitor. Din aceasta cauza reclamanta a fost nevoita sa se mute impreuna cu minorul in alta locuința pentru a-1 proteja pe acesta de violenta tatălui sau. Practic tatăl minorului este un străin pentru acesta si băiatul il percepe ca atare, temându-se foarte tare de el.
In ceea ce privește subsidiarul cererii reconventionale acesta conține un program de vizita extins care nu este in interesul superior al minorului. Instanța trebuie sa aiba in vedere faptul ca minorul a suferit o trauma psihica fiind martor la . tatălui împotriva mamei, iar ulterior fiind chiar el agresat de tatăl sau. Minorul nu dorește sa rămână singur in prezenta tatălui sau, simțind nevoia sa fie aparat. De aceea a petrece doua week-end-uri numai cu tatăl, o săptămâna in vacantele de primăvara si iarna si o luna in vacanta de vara ar fi traumatizant pentru minor, in condițiile actuale. Cu aceeași motivare impartirea sărbătorilor religioase in ani pari si impari este la fel de nejustificata, având in vedere ca pana la introducerea prezentei cereri paratul-reclamant nu era atat de interesat in a-si petrece timpul cu minorul si a-i lua cadouri. Având in vedere situația de fapt expusa, un program de vizita extins ar fi nejustificat si in totala contradicție cu interesul superior al minorului.
Reclamanta-pârâta a invocat faptul că paratul-reclamant nu a știut sa fructifice momentele petrecute alături de minor cand acesta petrecea la el toate week-end-urile din luna, l-a maltratat si l-a indepartat. In plus capătul de cerere privind posibilitatea tatălui de a putea parasi tara impreuna cu minorul fara acordul mamei in programul de vizita este in totala contradicție cu capătul de cerere prin care paratul-reclamant solicita exercitarea autorității părintești de către ambii părinți. Aceasta solicitare pe lângă neîntemeiata este la fel de abuziva si deplasata, fiind absurd sa i se solicite mamei sa-l anunțe pe paratul-reclamant „in cel mult 2 ore" de la momentul aflării de către mama daca minorul suferă de vreo boala si despre ce este vorba. Este firesc ca tatăl sa fie anunțat insa intervalul orar fixat este total deplasat, la fel ca si solicitarea privind deciziile cu privire la religia minorului si participarea la serviciul religios, care tin mai mult de conștiința si credința băiatului.
Referitor la solicitarea paratului-reclamant si anume ca mama sa nu poată schimba domiciliul minorului in alta localitate sau in afara tarii decât cu acordul sau este de asemenea neintemeiata. In mod evident tatăl va refuza sa fie de acord cu o asemenea schimbare, desi aceasta nu l-ar prejudicia pe minor, numai din simpla dorința de a-i pune bete in roate reclamantei-parate. In cele din urma hotărârea ii va aparține instanței de tutela in concordanta cu interesul superior al minorului, neputandu-se lasa la simpla apreciere a celuilalt părinte daca isi da su nu acordul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin 2 si 205 Cod proc.civ.
La solicitarea instanței, au fost efectuate de Primăria Sectorului 3 București și Primăria . anchetă socială la domiciliul părților.
La termenul de judecată din data de 20.11.2014 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr._/20.11.2014 fiind admisă excepția invocată și declinată cauza în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținându-se în esență că este competentă să soluționeze cauză instanța în a cărei rază teritorială are domiciliul pârâtul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10.02.2015 sub nr. _ .
La termenul de judecată din data de 09.03.2015, la interpelarea instanței, reclamanta-pârâtă a învederat că minorul se află în prezent la locuința sa, situată pe raza Sectorului 3 al Municipiului București.
La același termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, în raport de excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile existe la dosar si din susținerile părților rezultă că minorul este fiul părților, că reclamanta și minorul locuiesc în București, sectorul 3, iar pârâtul în ..
Potrivit disp. art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 114 NCPC dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită.
Această prevedere are caracter de normă specială față de dispozițiile art. 107 NCpc. care prevăd că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului și se aplică în cauză, dat fiind obiectul cererii referitor la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești. Or, potrivit art.106 cod civil ocrotirea minorului se face prin părinți sau alte modalități prevăzute de lege, astfel că și exercitarea drepturilor părintești constituie o formă de ocrotire, atrăgând aplicabilitatea art.114 NCpc.
Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.126 NCPC, în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.
De asemenea, potrivit art. 129 pct.3 C.., necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înătura, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.
Întrucât, astfel cum reiese din susținerile partilor și în înscrisurile existe la dosar, minorul nu locuiește pe raza Judecatoriei Cornetu, ci pe raza Sectorului 3 Bucuresti instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și va declina competența soluționării cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, în a cărei rază teritorială își are reședința persoana ocrotită –minorul.
În același sens, s-a pronunțat Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 70 F/20.08.2014 în dosarul nr._ (având ca obiect exercitarea autorității părintești), prin Sentința civila nr. 15 F/28.01.2015 pronunțata in dosarul nr._ (avand ca obiect stabilire domiciliu minor), prin Sentința civilă nr. 107 F/21.10.2014 în dosarul nr._, respectiv prin Sentința civilă nr. 40F/14.04.2014 în dosarul nr._ (având ca obiect stabilire program de vizitare minor), stabilind competența de soluționare a cauzelor menționate in favoarea instanțelor de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.
Având în vedere că prezenta cauză a fost trimisă Judecatoriei Cornetu spre soluționare de Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti, potrivit art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, între cele două instanțe s-a născut un conflict negativ de competență.
D. urmare, Judecătoria Cornetu, în temeiul art. 134 și art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, va suspenda din oficiu judecata prezentei cauze și va dispune înaintarea dosarului Curții de Apel București (instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict), pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S. V. N., cu domiciliul in Bucuresti, ..41, ., ., în contradictoriu cu pârâtul T. D. C., cu domiciliul ales la C.I.A. I. G. in Bucuresti, sector 2, ., ., ., in favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
În temeiul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti.
În temeiul art. 134 și art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, suspendă din oficiu judecata cauzei și dispune înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
Red. D.M.E.
Tehnored. A.G.
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Tutelă - autorizări date tutorelui. Sentința nr. 839/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1096/2015.... → |
|---|
