Obligaţie de a face. Sentința nr. 1494/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1494/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1494/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința civilă nr. 1494/2015
Ședința publica din data de 28.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. O. BUDEI
GREFIER: C. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. A. M. în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. D., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 07.04.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.04.2015, apoi la data de 28.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată urătoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2013, sub nr._, reclamanta P. A. M., prin reprezentanți legali P. V. și P. M., în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să permită folosirea fondului/imobilului situat în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, pentru efectuarea unor lucrări de reabilitare și termoizolare necesare fondului învecinat – locuința proprietatea reclamantei din Popești Leordeni, ., să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, compus din teren în suprafață de 581,96 mp și locuința cu anexe, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1669/03.07.2002 și a autorizației de construire nr. 535/24.08.2005 și procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 81/29.09.2005. În anul 2005 pe acest teren a fost edificată construcția P+1+M care se învecinează cu proprietatea pârâților fiind amplasată aproape de limita de hotar astfel că reclamanta nu are acces la calcanul locuinței decât prin curtea proprietății pârâților.
Cum locuința nu era izolată termic în vara anului 2013 au fost demarate lucrări de întreținere și reabilitare termică fiind executate aceste lucrări doar pe laturile construcției la care a avut acces din curtea reclamantei, însă din cauza faptului că nu a avut acces la calcanul locuinței acesta a rămas fără termoizolare.
Se precizează că s-a cerut acordul pârâților pentru efectuarea lucrărilor însă aceștia au refuzat în mod nejustificat să permită accesul pe proprietatea lor.
În ce privește lucrările necesare acestea constau în amplasarea unei schele pe fondul vecin, lucrări de întreținere și reparare a tencuielii existente, aplicarea polistirenului pentru termoizolare, tencuirea și zugrăvirea acestuia fiind o lucrare necesară locuinței.
Cum între proprietățile părților pe o lungime de 47,33 ml nu există semne exterioare ale limitei de hotar se impune determinarea acestei limite.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.560, art. 622 Cod civil.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar un set de înscrisuri privind situația de fapt descrisă mai sus. A solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu, martori, expertiză de specialitate.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâții, legal înștiințați, au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta are posibilitatea efectuării lucrărilor fără ca pârâții să-i permită accesul pe proprietatea lor, iar în cazul în care se va admite aceste capăt de cerere să fie obligată reclamanta la plata sumei de 50 lei/zi pe toată durata desfășurării lucrărilor.
În ce privește capătul de cerere vizând grănițuirea pârâții arată că sunt proprietarii terenului în suprafață de 252,82 mp situat în Popești Leordeni, . conform Ordinului Prefectului nr. 2058/12.12.2003.
Grănițuirea este admisibilă numai atunci când nu există hotar sau semn de hotar, or cele două proprietăți au fost delimitate printr-un gard care a fost dărâmat în momentul construcției imobilului reclamantei, însă în prezent linia de hotar dintre proprietățile părților este stabilită pe amplasamentul vechiului gard.
Au fost depuse în susținerea întâmpinării un set de înscrisuri privind situația de fapt mai sus menționată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând că nu are acces la calcanul locuinței decât prin curtea pârâților, că solicitarea pârâților de obligarea a sa la plata despăgubirilor trebuie calificată drept cerere reconvențională, iar în ce privește inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire se arată că în cauză există divergențe privind linia de hotar solicitând respingerea acestei veritabile excepții.
Prin încheierea de la termenul de judecată din 18.03.2014 instanța a calificat drept cerere reconvențională solicitarea pârâților de obligare a reclamantei la plata sumei de 50 lei/zi punându-le în vedere să evalueze cuantumul pretențiilor și să achite taxa de timbru calculată la valoarea pretinsă, și a dispus unirea cu fondul a excepției inadmisibilității capătului de cerere vizând grănițuirea.
S-au încuviințat și administrat probele cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reciproc al părților și expertize specialitatea construcții și topografie, rapoartele de expertiză fiind depuse la filele 52-62, respectiv 76-82 dosar.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta este proprietara imobilului situat în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, compus din teren în suprafață de 581,96 mp și locuința cu anexe, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1669/03.07.2002 de BNP M. M. Ț., a autorizației de construire nr. 535/24.08.2005 și procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 81/29.09.2005 (fil.5-10).
Pârâții sunt proprietarii terenului în suprafață de 252,82 mp situat în Popești Leordeni, . conform Ordinului Prefectului nr. 2058/12.12.2003.
Instanța va avea în vedere la soluționarea prezentei cauzei dispozițiile din materia răspuderii civile delictuale, precum si celelalte prevederi invocate, respectiv art. 622 NCC .
În ceea ce privește limitele legale ale proprietății, reține instanța că art. 622 NCC stabilește obligația proprietarului de a permite folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum si accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor si culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 NCC: „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Instanța constată din coroborarea tuturor probelor administrate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 622 NCC, anterior redate
Analizând constatările făcute de experta specialitatea construcții S. R. (f. 54-56), instanța retine că între cele două proprietăți, ce se învecinează pe o lungime de 47,43 m, în prezent nu există împrejmuire/gard în dreptul construcției în cauză deși aceasta nu se fală pe hotar, existând o distanță variabilă față de limita de proprietate, iar urmare unor lucrări deficitare efectuate la calcanul construcției reclamantei și unei proaste execuții au apărut mai multe deteriorări, ce necesită remedieri de urgență. Lucrările de întreținere și reabilitare termică a calcanului locuinței reclamantei nu pot fi executate fără a avea acces la proprietatea pârâților, schela necesară efectuării lucrărilor neputând fi amplasată fără a avea acces pe proprietatea pârâților.
Instanța va avea în vedere în prezenta cauză, faptul că lucrările de placare cu material izolant termic si refacere a tencuielilor sunt necesare, realizarea lor având atât rolul de protejare a zidăriei cât si de sporire a eficientei energetice a imobilului.
Pârâții sunt obligați, în virtutea art. 622 NCC să suporte limitarea legală a proprietății lor pentru efectuarea lucrărilor necesare fondului învecinat-proprietatea reclamanților (condiția necesității lucrărilor rezultă din raportul de expertiză).
Această obligație stabilită de art. 622 NCC subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare, condiții îndeplinite în cauză cererea reclamantei fiind întemeiată sub acest aspect.
Mai mult, textul de lege face referire la despăgubire doar dacă este cazul, această problemă neputându-se pune în speță.
Pârâții, deși au solicitat obligarea reclamantei la plata de despăgubiri nu au dovedit că lucrările ce se vor efectua la construcția reclamantei le produc un prejudiciu, posibilitatea afectării viței de vie sau necesitatea de a fi prezenți acasă, depozitarea de materiale de construcție fiind doar supoziții fără suport probator. De altfel, față de faptul că nu s-au indicat în concret soluțiile tehnice pentru remedierea problemelor existente la imobilul reclamantei, instanța nu poate aprecia în ce măsură pârâților li se produce efectiv un prejudiciu.
În consecință instanța constată ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți.
Articolele 560-561 NCC prevăd că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile grănițuirii. Așadar, prin operația grănițuirii se urmărește determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre două fonduri vecine ce aparțin unor titulari diferiți, față de care grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală de a face propter rem, iar pe de altă parte, privită exclusiv din punctul de vedere al celui care o solicită, un atribut esențial al dreptului real.
Dată fiind reglementarea legală a grănițuirii, această operație materială și juridică, pe de o parte, trebuie privită ca fiind alcătuită dintr-un drept și o obligație de a participa la delimitarea prin trasarea unor semne exterioare de hotar, ceea ce este un atribut esențial al dreptului real de proprietate.
În ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând grănițuirea instanța constată că este neîntemeiată în condițiile în care din concluziile rapoartelor de expertiză rezultă faptul că între cele două proprietăți în prezent nu există împrejmuire/gard în dreptul construcției și că există discuții privind linia de hotar, în practică și doctrină considerându-se admisibil ca proprietarul să poată cere grănițuirea chiar atunci când există semne exterioare de delimitare a liniei de hotar, cu excepția situației în care această îngrădire nu s-a realizat ea însăși în urma unei operațiuni de grănițuire regulată – anume, prin acordul neechivoc al părților sau prin hotărâre judecătorească.
Așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expertul M. L. C. precum și din răspunsul acestuia la obiecțiunile formulate de reclamantă și încuviințate de instanță, linia de hotar dintre cele două proprietăți este cea reprezentată prin punctele 3-4-5-9 stabilită în anexa 3 (f.95) la răspunsul dat la obiecțiuni.
Instanța reține că, în ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, acestea nu sunt obligatorii pentru judecători, aceștia nefiind obligați nici să dispună efectuarea unei noi expertize. Lucrarea întocmită de un specialist este un simplu mijloc de probă care, în principiu, nu are o pondere superioară la analizarea materialului probator de către instanța de judecată.
Însă, întocmai ca în cazul celorlalte mijloace de probă, și în cazul raportului de expertiză, judecătorul trebuie să indice motive temeinice pentru înlăturarea acestui mijloc de probă, De altfel, în practica judiciară s-a arătat că acest mijloc de probă nu poate fi absolutizat, instanța având chiar posibilitatea de a înlătura lucrarea care nu se coroborează cu alte probe, neexistând obligația pentru judecător de a-și însuși observațiile, constatările și concluziile expertului desemnat.
Instanța va avea în vedere și faptul că, totuși, în măsura în care opinia exprimată în cadrul raportului de expertiză nu este combătută prin nicio altă probă, iar concluziile finale sunt convingătoare, atunci, raportat la cauza concretă dedusă judecății, acest mijloc de probă este prevalent în cauză.
Instanța nu poate reține susținerile reclamantei în sensul că linia de hotar a fost stabilită fără a ține seama de indicațiile părților care nu au indicat nicio suprapunere la colțul garajului construit de reclamantă, întrucât este posibil ca, deși limita de proprietate să nu fie modificată, existând acordul pârâților pentru construirea garajului cu respectarea limitei existente a proprietății acestora, construcția garajului să se fi făcut cu încălcarea hotarului dintre proprietăți mai ales că nu exista nicio delimitare materială din care reclamanta să-și fi dat seama de amplasamentul exact al garajului.
În temeiul art. 453 raportat la art. 451 NCPC și la art. 560 NCC, instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 2720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu expert 1500 lei (1000 lei pentru expertiza construcții și 500 lei pentru expertiza topografică), 1200 lei onorariu avocat (800 lei pentru primul capăt de cerere, 400 lei pentru grănițuire) și taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând grănițuirea proprietăților părților, invocată de pârâți, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. A. M. cu domiciliul procesual ales la SCP D. și Asociații din București, .. 21, sector 2 în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. D., ambii cu domiciliul în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții G. D. și G. D., ca neîntemeiată.
Obligă pârâții să permită folosirea curții imobilului, proprietatea dumnealor, situat în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, în scopul efectuării lucrărilor de reabilitare și termoizolare a locuinței, proprietatea reclamantei, situată în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov.
Stabilește linia de hotar dintre imobilul reclamantei situat în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, și imobilul pârâților situat în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, pe aliniamentul determinat de punctele 3-4-5-9 de pe schița anexă 3 (f.95) la răspunsul dat obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de expert M. L. C..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1.720 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. Budei C. P.
Red. Tehn. C.O.B.
2 ex./03.06.2015
..2015, 3 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1462/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 1493/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
