Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3229/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3229/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 3229/2015
Dosar nr.4182 /1748/ 2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ NR.3229
Ședința publica din data de 22.09.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: D. M. E.
GREFIER: G. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant F. G. CU D.. ALES și pe pârât F. M. I., pârât F. M.-I., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 21.09.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 22.09.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 21.07.2015 sub nr._ reclamanta F. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F. M. I. pe calea ordonanței președințiale, stabilirea în mod provizoriu a domiciliului minorului F. Darius M. la locuința mamei din com. Glina, ., jud. Ilfov, până la soluționarea dosarului nr._ .
În motivare, reclamanta a arătat că în urma relației de concubinaj dintre părți s-a născut minorul F. Darius M. la data de 19.01.2012 și că a fost nevoită să introducă prezenta cererea întrucât pârâtul a părăsit domiciliul conjugal la începutul lunii iunie 2015, luându-l cu el și pe minorul rezultat din relația părților, ceea ce cu siguranță a reprezentat un șoc pentru copil care era obișnuit cu casa și curtea în care a trăit de când s-a născut.
A mai arătat reclamanta că în imobilul în care locuiește în prezent minorul, pârâtul are un drept de folosință doar asupra unei camere de 12 mp, astfel cum rezultă din contractul de comodat depus la dosarul nr._ .
Reclamanta a învederat că pârâtul nu îi permite să viziteze copilul și nici să îl ia la propriul domiciliu, subliniind că pentru a-l vedea pe minor a fost nevoită să apeleze la sprijinul organelor de poliție, autorității tutelare sau să se umilească în fața pârâtului.
A apreciat reclamanta că se impune admiterea prezentei cereri întrucât minorul are nevoie să revină la modul de viață cu care era obișnuit, să poată beneficia de condiții normale de locuit, să aibă alături persoane familiare care să îl vegheze și să îl îngrijească. Reclamanta a menționat că la domiciliul său minorul poate fi supravegheat permanent de două persoane mature întrucât bunica maternă și reclamanta lucrează în ture de zi, iar bunicul matern în ture de noapte; în schimb, pârâtul este taximetrist, iar modul în care este supravegheat și îngrijit copilul lasă de dorit.
În același timp, reclamanta a precizat că în cazul în care se va admite prezenta cerere minorul va putea beneficia de dragostea și afecțiunea ambilor părinți, deoarece nici ea nici părinții săi nu i-au interzis niciodată pârâtului să vină la locuința reclamantei, unde pârâtul își are domiciliul.
Reclamanta a mai arătat că l-a înscris pe minor la Grădinița nr. 1 din . urmare, începând cu luna septembrie, va avea o viață mult mai ordonată, învederând și faptul că pârâtul a susținut de mai multe ori că îl va înscrie pe minor la o grădiniță particulară din București, fără să ia în calcul costurile directe și indirecte pe care le implică acest lucru și faptul că minorul va trebui trezit mult mai devreme.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 și urm. din C.proc.civ. și art. 400 C.civ.
În dovedire, a fost atașat în copie certificatul de naștere al copilului.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei.
La data de 1.09.2015 și la data de 18.09.2015 pârâtul a depus prin serviciul registratură întâmpinare și cerere-reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta F. G. și admiterea cererii reconvenționale în sensul stabilirii în mod provizoriu a locuinței minorului rezultat din relația părților, la domiciliul tatălui, unde în prezent se află și minorul de aproximativ 4 luni.
A precizat pârâtul că cererea principală este nefondată întrucât reclamanta nu mai locuiește la adresa indicată, părăsind fostul domiciliu conjugal, plecând în localitatea F., jud. Călărași, la concubinul său. De altfel, această relație extraconjugală a reclamantei l-a și determinat să rupă orice relație cu aceasta, întrucât a mai părăsit anterior domiciliul conjugal plecând la concubinul său și părăsindu-l pe minor încă din perioada în care acesta a fost internat în spital, respectiv în luna mai 2015, copilul fiind internat cu bunica maternă.
Pârâtul a menționat că reclamanta a revenit la domiciliul conjugal în data de 3.06.2015, iar la scurt timp i-a comunicat pârâtului să părăsească acest domiciliu întrucât ea nu mai vrea să continue relația dintre părți, deoarece vrea să se mute cu persoana cu care avea o relație extraconjugală.
Întrucât reclamanta nu părea interesată de soarta minorului, iar în fostul domiciliu conjugal din . nu erau condiții bune pentru creșterea minorului-acolo locuind mai multe persoane respectiv reclamanta, bunicii materni ai copilului, bunica reclamantei, în vârstă de 83 de ani, imobilizată la pat care țipă în mod permanent deranjând liniștea copilului, pârâtul a decis să se mute împreună cu minorul la locuința bunicii paterne și a soțului acesteia din loc. Glina, nr. 273, jud. Ilfov, imobil în care copilul s-a obișnuit, se simte confortabil, este supravegheat în permanent atât de către pârât, cât și de bunica paternă și soțul acesteia.
De asemenea, a învederat pârâtul că încheierea unui contract de comodat doar pentru una dintre camere nu are nicio relevanță, atâta timp cât locuința este în întregime la dispoziția copilului, subliniind că în curtea casei reclamantei se mai află un proprietare, respectiv mătușa reclamantei care deține o parte din imobil.
Pârâtul a mai menționat că familia reclamantei are datorii mari la bănci, că tatăl acesteia consumă alcool, că reclamanta nu dă dovadă de maturitatea unei mame din moment ce a părăsit domiciliul conjugal pentru a se muta cu un al bărbat în perioada în care minorul era bolnav, internat în spital. Totodată, pârâtul a precizat că reclamanta a părăsit locul de muncă și că posibilitățile lui materiale sunt mai mari, fiind ajutat și de mama sa și de soțul acesteia, reușind astfel să-l înscrie pe copil la o grădiniță particulară în București, unde poate beneficia de toate condițiile pentru o bună creștere și educație corespunzătoare nevoilor actuale ale unui copil.
Pârâtul a precizat că nu sunt reale susținerile reclamantei în sensul că nu i-ar fi permis acesteia să vadă copilul, însă copilul nu reacționează așa cum ar fi normal atunci când o vede pe reclamantă întrucât aceasta l-a neglijat, și-a valorificat propriile interese, a părăsit domiciliul conjugal atunci când copilul a avut mai multă nevoie de ea.
A apreciat pârâtul că a-l duce pe minor în fostul domiciliu unde locuiesc toate persoanele menționate anterior, unde există foarte mulți factori perturbatori, ar însemna să fie supus în mod deliberat unor factori negativi care ar avea un impact nefavorabil asupra sa, cu grave consecințe în ceea ce privește dezvoltarea sa ulterioară.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C., art. 996 C., art. 400 C.civ.
În dovedire, au fost atașate următoarele înscrisuri în copie: certificat de naștere minor, contract de vânzare-cumpărare imobil, certificat de căsătorie al părților, act de identitate pârât, acte de identitate bunica paternă și soțul acesteia, contract de comodat, acțiunea de divorț, contract de școlarizare.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei.
La termenul de judecată din data de 21.09.2015 pârâtul a depus dovada veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni, precum și planșe foto.
La solicitarea instanței, au fost efectuate referatele de anchetă socială la locuințele părților.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri, cele existente la dosar, pentru ambele părți, pârâtul renunțând la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 10.09.2011, iar din căsătoria acestora a rezultat minorul F. Darius-M., născut la data de 19.01.2012.
Pe durata conviețuirii, părțile au locuit împreună cu fiul lor minor la adresa din Com. Glina, . până în luna iunie 2015, când pe fondul unor neînțelegeri dintre soți, pârâtul-reclamant a părăsit domiciliul conjugal, împreună cu minorul Darius-M., mutându-se la locuința bunicii paterne și a soțului acesteia situată tot în ., jud. Ilfov.
Potrivit art. 920 din C., rep., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
De asemenea, potrivit art. 997 din C., rep., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform art. 2 din Legea nr. 272/2004, reglementările adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului, acest principiu trebuind să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Din înscrisurile depuse la dosar și din susținerile părților, rezultă că pe rolul Judecătoriei Cornetu a fost înregistrată cauza având ca obiect divorțul dintre reclamanta F. G. și pârâtul F. M.-I., având termen de judecată la data de 28.10.2015.
În situațiile în care legea prevede, așa cum este cazul în speță, posibilitatea luării unor măsuri pe calea ordonanței președințiale, nu mai trebuie verificată urgența dispunerii acestora, instanța fiind chemată însă a verifica celelalte două condiții prev. de art. 997 din C., rep., respectiv caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Măsura stabilirii provizorii la domiciliul reclamantei a locuinței minorului F. Darius-M. s-a cerut până la soluționarea dosarului de divorț nr._, astfel încât este îndeplinită condiția caracterului vremelnic al unei asemenea măsuri.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța este abilitată să verifice doar aparența dreptului, cu observarea principiului interesului superior al minorului. În speță, instanța reține că minorul a locuit împreună cu părinții săi la domiciliul reclamantei până în luna iunie 2015 când pârâtul, pe fondul unor neînțelegeri dintre părți în cadrul căreia i-a reproșat soției sale existența unei relații extraconjugale, a hotărât să se mute din domiciliul comun al părților, luând totodată și copilul.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat, ambii părinți prezintă condiții materiale și oferă garanții morale corespunzătoare pentru creșterea, îngrijirea și educarea minorului, punându-se problema motivelor care, în condițiile în care părinții sunt despărțiți în fapt, să determine stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți, pe parcursul desfășurării procesului de divorț.
Din susținerile celor două părți rezultă că mama reclamantă-pârâtă tinde la restabilirea situației anterioare prin readucerea minorului în locuința care a constituit domiciliul conjugal al părților și deci și domiciliul copilului, justificându-și cererea prin necesitatea menținerii unei stabilități în ceea ce-l privește pe minor, iar tatăl-pârât-reclamant tinde la recunoașterea unei măsuri care, în mod unilateral, deci împotriva voinței mamei minorului-împreună cu care exercită în mod egal drepturile și îndatoririle părințești-a luat-o în privința acestuia, hotărând stabilirea locuinței copilului la bunicii paterni.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei nu rezultă că la această adresă, unde părțile și copilul au locuit până în luna iunie 2015, minorul ar fi lipsit de condițiile unei bune creșteri și educări, urmând a fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile pârâtului în acest sens, nefiind solicitate și administrate probe din care să rezulte existența unor factori negativi care ar avea un impact nefavorabil asupra minorului.
D. urmare, atâta timp cât mama-reclamantă oferă condiții materiale și garanții morale corespunzătoare și nu există indicii temeinice în sensul că rămânerea minorului lângă mama sa ar prezenta un risc de netăgăduit pentru acesta, nevoia de stabilitate și asigurarea continuității în ce privește mediul familial impune ca minorul Darius-M. să rămână în locuința lui obișnuită alături de mamă, până ce instanța judecătoreasă investită cu fondul cauzei decide în mod definitiv asupra acestei cereri, după administrarea unui probatoriu complet și după cercetarea fondului cauzei, măsura nefiind de natură să afecteze frecventarea de către minor a cursurilor unității de învățământ la care a fost înscris de tatăl-pârât-reclamant.
În consecință, văzând dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului-faptul că minorul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept recunoscut și prin art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, reținând și vârsta minorului, instanța apreciază că stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei corespunde interesului superior al minorului, motiv pentru care va fi admisă cererea formulată de reclamanta F. G. în sensul stabilirii locuinței minorului la domiciliul mamei până la soluționarea dosarului de divorț și va fi respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant F. M. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta F. G., CNP_, domiciliata în ., ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul F. M. I., CNP_, domiciliat în ., ., jud. Ilfov.
Stabilește locuința minorului F. Darius M., născut la data de 19.01.2012 la domiciliul reclamantei din com. Glina, ., jud. Ilfov până la soluționarea definitivă a dosarului nr. _ al Judecătoriei Cornetu.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Provizorie și executorie.
Cu apel în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 .09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
Red. M.E.D.
Tehnored. A.G.
Ex. nr. /
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2336/2015. Judecătoria CORNETU | Ordin de protecţie. Sentința nr. 3228/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
