Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4920/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4920/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 4920/2015
Cod ECLI ECLI:RO:JDCOR:2015:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4920/2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant S. A. G. și pe pârât S. M. S., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat și pârâtul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că la data de 16.12.2015 a fost depus referatul de ancheta sociala de la domiciliul pârâtului, după care,
Pârâtul solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului său să fie prezent.
Instanța pentru a da posibilitate apărătorului ales al pârâtului să fie prezent, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat și pârâtul personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reclamantul prin avocat depune originalul întâmpinării depusă de partea pe care o reprezintă, prin fax..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța constata cauza în stare de judecată și acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin avocat solicită instanței admiterea cererii și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantei, unde s-a efectuat și ancheta socială învederând faptul că în luna octombrie părțile s-au despărțit în fapt iar pârâtul a refuzat să dea copilul reclamantei. De asemenea învederează instanței că pârâtul nu permite implicarea reclamantei în creșterea și educarea minorei și restricționează relațiile reclamantei cu minora. În ceea ce privește urgența, apreciază că față de vârsta minorei și față de faptul că relațiile mamei cu minora sunt restricționate de tată, ar duce la deteriorarea relațiilor dintre mamă și fiică. În ceea ce privește vremelnicia, învederează instanței că prezenta acțiune a fost formulată până la soluționarea capătului de cerere privind stabilirea domiciliului minorei din dosarul de divorț. De asemenea învederează faptul că atmosfera din imobilul pârâtului este negativă pentru dezvoltarea minorului. Mai se arată totodată ca reclamanta are disponibilitate financiară și timp pentru a se îngriji de minoră. Apreciază de asemenea că relațiile cu minora trebuie să fie exercitate în comun de ambii părinți. Se mai arată faptul că nu s-a probat în nici un fel că reclamanta nu este o mamă bună.
În ceea ce privește cererea reconvențională, solicită respingerea acesteia, prejudiciază fondul și precizează că se opune încuviințării înscrisurilor din raportul de investigație, respectiva probă excede cadrului procesual, raportul fiind efectuat pro cauza iar planșele foto depuse sunt slabe calitativ, punând concluzii de respingere a argumentelor în susținerea cererii reconvenționale.
Pârâtul prin avocat solicită instanței respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale. În ceea ce privește abuzurile pârâtului nu au fost dovedite. Referitor la cererea principală apreciază că reclamanta nu a putut dovedi că are timpul necesar pentru a se ocupa de creșterea minorei, nu a dovedit relația strânsă de afecțiune dintre mamă și fiică, învederând că minora s-a obișnuit cu locația tatălui, unde are relații și cu verișoara sa și chiar reclamanta a recunoscut că minora simte nevoia prezenței tatălui. De asemenea învederează faptul că bunica maternă aproape că nu este cunoscută de fetiță și apreciază că nu este persoana avizată să stea cu minora atunci când reclamanta nu este acasă și arată că în mod frecvent reclamanta venea târziu acasă. Apreciază totodată că relocarea provizorie a domiciliului minorei la domiciliul mamei nu este benefică pentru copil, minora relaționează cu copii de la grădinița pe care o frecventează iar reclamanta nu motivează în nici un fel relocarea domiciliului minorului. Totodată apreciază că nu s-a probat urgența și pune concluzii de respingere a cererii principale și de admitere a cererii reconvenționale cu menținerea domiciliului minorului la tată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, reclamanta S. A. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. M. S., ca, pe calea ordonanței președințiale, instanța să stabilească locuința minorei S. B. A., născută la data de 29.04.2013, la domiciliul mamei până la soluționarea definitivă a litigiului ce constituie obiectul Dosarului nr._ .
În motivare, în esență, reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Cornetu se află înregistrat dosarul ce are ca obiect divorțul părților, relația dintre soți fiind grav afectată. Menționează astfel că părțile s-au căsătorit în anul 2009, din relație a rezultat nașterea minorei B. A., dar părțile nu se mai înțeleg cam din anul 2014, după ce reclamanta s-a întors la serviciu. Susține că relația dintre părți este afectată din cauza geloziei pârâtului, fond pe care acesta a și dat-o afară din domiciliul compun și a amenințat-o că nu va mai vedea copilul.
Susține că relația dintre mamă și fiică este extrem de strânsă, că având în vedere vârsta minorei – doi ani și șase luni, prezența mamei este imperios necesară în viața minorei, mama fiind implicată activ în creșterea și educarea fetiței.
În aceste condiții, ținându-se cont și de faptul că pârâtul nu îi permite să vadă minora, respectiv controlează toate aspectele legate de relația dintre mamă și fiică, apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
În drept a invocat prevederile art. 194, art. 997 și urm. C.pr.civ.
În probațiunea a depus un set de înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată, dovada fiind atașată la dosar (în Dosarul atașat nr._ ).
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și stabilirea locuinței minorei, provizoriu, la domiciliul tatălui.
În motivare, în esență, pârâtul-reclamant a arătat că părțile sunt separate din cauza reclamantei-pârâte care a avut mai multe relații extraconjugale, inclusiv cu nașul soților, soțul surorii pârâtului-reclamant. A menționat că aceasta a lipsit extrem de mult de acasă, atât din cauza serviciului cât și din cauza preocupărilor sale extraconjugale, motiv pentru care minora a fost crescută mai mult de tată, fiind și extrem de atașată de acesta. În prezent, minora este înscrisă la grădiniță, fiind foarte bine integrată în colectiv. A mai subliniat că bunica maternă a vizitat cuplul de maxim trei ori în circa șase ani, nefiind astfel implicată în viața nepoatei sale.
În aceste condiții, apreciază că se impune că minora să locuiască în continuare în căminul în care a crescut, nefiind în interesul superior al acesteia să fie mutată în altă locuință, unde ar fi îngrijită de persoane cu care nu este obișnuită.
În drept a invocat prevederile art. 205, art. 209, art. 194, art. 997 și urm C.pr.civ.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Cererea reconvențională este legal timbrată, dovada fiind atașată la dosar.
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, a arătat că apărările formulate de pârâtul-reclamant exced obiectului cauzei deduse judecății, că minora este extrem de atașată de mamă, că reclamanta-pârâtă a fost nevoită să muncească peste program întrucât era singura care aducea venituri constante în familie. A mai arătat că nu se pune problema absenței vreunei persoane care să o îngrijească pe minora întrucât aceasta merge la grădiniță, iar bunica maternă urmează să se mute în București pentru a o ajuta cu fetița.
În cauză a fost efectuată ancheta socială la domiciliul ambelor părți, rapoartele fiind atașate la dosarul cauzei.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială cu câte un martor, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că părțile sunt căsătorite, din relația acestora rezultând nașterea minorei S. B. A., survenită la data de 29.04.2013. Părțile sunt separate în prezent, reclamanta-pârâtă părăsind domiciliul conjugal, iar minora se află în îngrijirea tatălui. Se reține că ambele părți doresc stabilirea locuinței minorei la domiciliul acestora.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 997 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În consecință, potrivit prevederilor Codul de procedură civilă, cererea de ordonanța președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții de admisibilitate: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Conform art. 919 C.pr.civ. „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanța presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de intretinere, la incasarea alocației de stat pentru copii si la folosirea locuinței familiei."
Referitor la aparența dreptului se pune problema dacă, pe baza examinării sumare a probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice, fiind strâns legată de condiția neprejudecării fondului, urmând ca aceste două condiții să fie analizate împreună.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv răspunsurile la interogatorii și declarațiile martorilor audiați, instanța va admite cererea pârâtului-reclamant și va stabili locuința minorei la tată. În luarea acestei decizii, instanța arată că a avut în vedere, în principal, faptul că măsura dispusă printr-o ordonanță președințială are un caracter provizoriu, producând efecte doar până la soluționarea fondului.
În acest context, instanța observă că minora locuiește în prezent la domiciliul tatălui, acesta fiind căminul în care fetița a trăit de la naștere și până în prezent. Se mai observă că minora este îngrijită de tată și de familia acestuia, iar în ipoteza unei eventuale schimbări a situației acesteia, minora nu numai că ar schimba mediul în care a trăit până în prezent, dar ar urma să fie înscrisă la o altă grădiniță și ar fi îngrijită, în absența mamei, de persoane cu care aceasta nu este obișnuită.
Or ținând cont de vârsta minorei – doi ani și opt luni – instanța nu apreciază că atare schimbare ar fi benefică pentru minor, în contextul în care măsura este provizorie. Instanța nu contestă faptul că minora nu ar avea capacitatea de a se adapta unei noi situații, însă este de notorietate că dezvoltarea optimă și armonioasă a unui minor de vârstă extrem de mică este condiționată de existența unui mediu stabil, dominat de predictibilitate și stabilitate în ceea ce privește programul. Astfel, nu este în interesul superior al minorei să treacă prin schimbări majore pentru aceasta, care nu ar avea caracter definitiv.
Mai arată instanța că în luarea acestei decizii nu au fost luate în considerare presupusele relații extraconjugale ale reclamantei-pârâte, acestea neprezentând nici un interes pentru soluționarea acestui litigiu. Nici argumentele referitoare la faptul că mama reclamantă muncește mult, motiv pentru care lipsește de acasă, respectiv că pârâtul-reclamant nu are venit constant, nu au fost considerate ca fiind decisive. Arată în acest sens instanța că în viața unui cuplu pot exista perioade în care unul dintre soți are venituri, iar celălalt nu are sau are venituri mai mici, precum și situații în care unul dintre soți are un program mult mai încărcat, aspect care însă nu conduce la concluzia că vreunul din soți nu este un părinte bun, soții având datoria de a-și acorda sprijin reciproc în relație.
De asemenea, instanța nu va primi nici argumentul reclamantei-pârâte referitor la faptul că nu i s-ar permite să aibă legături personale cu minora ca fiind pertinent în contextul care chiar aceasta a afirmat că a văzut minora zilnic, câte două, trei ore, fetița fiind adusă mamei de către tată.
În aceste condiții, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că minora nu este bine îngrijită la domiciliul actual, loc unde de altfel minor trăiește de la naștere, instanța arată că nu este întrunită condiția aparenței în drept și nici nu se justifică interesul, din perspectiva minorei, referitor la necesitatea mutării acesteia într-un alt domiciliu.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea reclamantei-pârâte, va admite cererea reconvențională și va stabili, în mod provizoriu, locuința minorei la tată.
În baza art. 453 C.pr.civ, instanța va lua act de faptul că pârâtul-reclamant își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă S. A. G., domiciliat în sector 2, București, .. 73, ., ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S. M. S., domiciliat în P., ., judet Ilfov, ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant S. M. S. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S. A. G..
Stabilește în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a litigiului ce constituie obiectul Dosarului nr._, locuința minorei S. B. A. la domiciliul tatălui.
Ia act că pârâtul-reclamant își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în 5 de zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 17 Decembrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
18.12.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 4701/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4919/2015.... → |
|---|
